Obligație de a face. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5388/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 242/2009
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta Primăria municipiului AIî mpotriva deciziei civile nr. 1656/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr. 4073/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat, avocat pentru intimații pârâți G, și G, lipsă fiind recurenta pârâtă Primăria municipiului Sibiu, reprezentant al intimatei pârâte Sibiu și intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și împrejurarea că prin note scrise intimata pârâtă Sibiu a pus concluzii de respingere a recursului formulat de reclamanta recurentă, achiesând la concluziile Primăriei municipiului Sibiu.
Avocat apărător al recurentei reclamante depune în fața instanței tichet de îmbarcare avion pentru a justifica cererea de amânare la termenul anterior.
Instanța, solicită părților prezente să indice care este instituția, sau unitatea, care se ocupă la acest moment, în Sibiu, de încheierea contractelor de vânzare cumpărare a apartamentelor de stat.
Avocat arată că la acest moment există o secție separată a SC Sibiu care se ocupă cu administrarea fondului locativ.
Avocat arată că nu are cunoștință despre acest aspect, dar presupune că acea entitate are personalitate juridică, altfel Primăria Sibiu ar fi invocat și această excepție.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurentei reclamante solicită admiterea recursului declarat și în temeiul art. 312 Cod pr. civ. desființarea în parte a hotărârii pronunțate la fond și a deciziei pronunțate în apel, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată a intervenientei și obligarea SC să încheie contract de vânzare cumpărare așa cum au solicitat.
În susținerea recursului arată că decizia recurată este nelegală și netemeinică; nelegalitatea rezidă din interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății și schimbarea vădită a înțelesului și naturii acestuia ( art. 304 pct. 8), fiind totodată, lipsită de temei legal prin aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 Cod pr. civ.). Cu privire la netemeinicie, arată că instanța nu a luat în considerare probele depuse și cele administrate, pe care le consideră hotărâtoare în judecarea pricinii.
Față de recursul promovat de pârâta Primăria municipiului Sibiu, solicită respingerea ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat și transport. Depune notă de concluzii, chitanță onorar avocat, două bilete călătorie și două bonuri carburant auto.
Avocat pentru intimații pârâți G, și G solicită respingerea recursului formulat de reclamanta. Cu cheltuieli de judecată în recurs, depune chitanță.
Arată cu privire la motivele de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii și întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. că sunt nefondate, iar cel ce vizează netemeinicia hotărârii este inadmisibil deoarece pct. 10 al art. 304 fost abrogat. Cu privire la motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a legii, solicită a fi înlăturat întrucât acest aspect a fost lămurit de instanțele de fond, nefiind îndeplinite condițiile de a uzucapa.
Față de recursul declarat de Primăria municipiului Sibiu, solicită admiterea acestuia în sensul de a anula hotărârea primei instanțe deoarece a fost chemată în judecată o persoană fără capacitate juridică; capacitate juridică are Municipiul Sibiu nu Primăria.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1078/2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr.7867/2003, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții "" Sibiu și Primăria municipiului Sibiu și intervenienții în interesul pârâtei "", G, G.
Au fost obligați pârâții: "" și Primăria Sibiu să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 12% din părțile comune indivize al imobilului situat administrativ în Sibiu,-, înscris în 12353 Sibiu, nr. top 3203/11, respectiv pentru cota de 12%
-//-
din subsol cu pivniță, spălătorie, pod și scări, părți comune indivize ce rezultă din 12351 Sibiu colectivă, la prețul practicat în luna august 1998, având în vedere avansul achitat de către reclamantă prin chitanța nr.-/1998, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract.
A fost respins petitul cu privire la obligarea pârâtelor de a vinde cota de 12% din spațiul casei scărilor și a fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei "" de către intervenienți.
Au mai fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 6.085.00C lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a cumpărat apartamentul situat la etajul imobilului situat în Sibiu,-, compus din 3 camere și cota de 38% din suprafața de folosință comună a imobilului. Deși pârâtele au arătat că procedura de vânzare a fost suspendată ca urmare a unor litigii apărute cu intervenienții, cota de 38% a fost vândută prin contractul - și reclamanta s-a intabulat în
S-a mai apreciat că fiind proprietara apartamentului de la etaj, este firesc ca 5% din părțile comune indivize cu celălalt apartament al intervenienților să revină în proprietatea reclamantei. Dealtfel, și intervenienții au cumpărat prin contract autentic cota de din părțile comune indivize, întabulându-se în
S-a constatat că părțile comune indivize sunt subsolul, pivnița și spălătoria, podul și scările și că reclamanta are dreptul la încheierea unui nou contract de vânzare-cumpărare pentru 12% din aceste părți comune indivize.
Podul de la intrarea în imobil a fost intabulat în în favoarea intervenienților și deci instanța nu poate obliga pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru 12% din acest spațiu, întrucât nu rezultă a fi parte comună indiviză a imobilului.
Prețul vânzării s-a constatat că se impune a fi cel practicat în anul 1998, avându-se în vedere și avansul achitat de reclamantă, cât și faptul că din culpa pârâtelor nu s-a realizat vânzarea.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta Primăria municipiului Sibiu.
Prin apelul său reclamanta a solicitat admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii atacate în sensul considerării ca părți comune indivize spre cumpărare în cotă de 12% a următoarelor: pivniță 13,06.; spălătorie 1,14.; hol pivniță 1,74.; casa scărilor 2,47. și podul aferent de 43,90.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin apelul său, Primăria Sibiu a solicitat admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare se invocă lipsa calității procesuale a Primăriei, dată de dispozițiile art.91 din Legea nr.215/2001.
Pe fondul cauzei arată că reclamantei i s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare având la bază cel de închiriere, fiind exceptate de la vânzare părțile comune indivize potrivit Legii nr.4/1973.
-//-
Prin decizia civilă nr. 1656/A/2004 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și pârâta Primăria municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1078/17.02.2004 an Judecătoriei Sibiu, fiind obligată apelanta să plătească intervenienților suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamantei s-a reținut că aceasta nu a formulat capete de cerere care să vizeze nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.1352/13.05.1977 și nici pentru o eventuală rectificare a 12351 Sibiu. Mai mult, nu s-a solicitat nici constatarea spațiilor comune indivize, respectiv că cele cuprinse în nu sunt identice cu cele existente în realitate și constatate prin proces-verbal de cercetare la fața locului de către instanță.
Mai mult, "casa scărilor", identificată de instanță ca fiind holul de la intrarea în imobil, precum și pivnița nu sunt evidențiate în ca fiind părți comune indivize.
În plus, "holul" din care se realizează accesul la etaj și subsol apare înscris în contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.4184/1977 a fostului notariat de Stat Jud. Sibiu, astfel că nu poate forma obiectul unei vânzări către reclamantă.
Drept urmare, în speță nu mai poate fi analizată incidența dispozițiilor art. 26 alin. 6 din Legea nr.50/1991 și nici constatarea întrunirii condițiilor uzucapiunii invocată în apel d e reclamantă.
Față de aceste împrejurări, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
Referitor la apelul pârâtei, parțial s-a răspuns anterior prin motivarea respingerii apelului reclamantei.
Se invocă însă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, însă dacă s-ar admite această excepție ar însemna că și apelul de față este promovat de o persoană fără calitate, întrucât vizează tot Primăria mun. Sibiu și nu instituția Primarului, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.215/2001.
Pe fondul cauzei, în legătură cu prețul vânzării trebuie menționat că în mod corect acesta va fi stabilit la nivelul anului 1998, când reclamanta a achitat avansul, acesteia neputându-i fi imputată neîncheierea contractului, chiar și în condițiile în care era declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 112/1995 de către foștii proprietari, cu atât mai mult cu cât aceștia au solicitat măsuri reparatorii și nu restituirea în natură a bunului supus vânzării.
Pentru aceste considerente și văzând și dispozițiile art.296 Cod pr. civilă, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
Ca o consecință a respingerii apelurilor, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, apelanta a fost obligată să plătească intervenienților suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocatului și contravaloarea transportului la instanță.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta Primăria municipiului Sibiu prin Primar.
-//-
În expunerea criticilor întemeiate pe disp. art. 304 pct. 8, 9 și 10 Cod pr. civ. reclamanta arată următoarele:
- instanțele de fond au interpretat eronat actele juridice invocate de către pârâtă și intervenienți în apărare care sunt parțial nule și lovite de nulitate absolută.
Astfel, casă scării este o coproprietate forțată de la constituirea imobilului. În realitate există 2 pivnițe. Nu există nișe pentru servitoare deși în CF figurează.
- instanțele și-au bazat hotărârea pe acte false.
- decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, nu s-a admis excepția prescripției extinctive a uzucapiunii de 30 de ani. . neîntabulate sunt proprietatea Statului român. Nu s-au respectat disp. art. 482, 480, 645, 1890, 960, 1900 Cod civ. art. 3 și 12 din Legea 112/1995, HG 20/1995, art. 26 alin 6 Legea 50/1991, Legea 4/1973.
- instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra procesului verbal de cercetare la fața locului, probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În expunerea criticilor întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. pârâta reiterează excepția lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu. Acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală.
- instanța de apel nu a analizat motivele pentru care a considerat că, în ceea ce privește dreptul reclamantei de a cumpăra cota de 12% din părțile comune indivize, apelul ar fi nefondat, împrejurare ce echivalează cu o nemotivare;
- prețul de vânzare a cotei de 12% nu poate fi stabilit la nivelul lui august 1998, iar Statul român nu a vândut cota de 38% prin contractul 1128/1975.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul ICCJ la data de 26.01.2005, sub nr. 1424/2005, iar urmare modificărilor Codului d e procedură civilă prin Legea 219/2005, dosarul a fost trimis Curții de APEL ALBA IULIA spre competentă soluționare.
La această instanță recursurile s-au înregistrat la data de 3.08.2005 sub nr. vechi 5388/2005 și nr. nou -.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Soluționarea recursurilor s-a suspendat în temeiul disp. art. 244 pct. 1 Cod pr. civ. prin încheierea din data de 25 noiembrie 2005, până la soluționarea irevocabilă a dosarului 3539/2005 a Judecătoriei Sibiu.
Urmare cererii formulate de intimatul dosarul s-a repus pe rol la data de 17.03.2009.
În recurs s-au depus hotărârile pronunțate în dosarul 3539/2005 al Judecătoriei Sibiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Asupra recursului declarat de reclamantă.
Criticile fundamentate pe disp. art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. referitoare
-//-
la actele juridice care au fost interpretate eronat de către instanțele de fond, fiind nule, lovite parțial de nulitate absolută, sunt de neprimit.
Instanțele de fond corect au interpretat actele juridice deduse judecății, respectiv contractul de vânzare - cumpărare 1352/1977 și 4184/1977.
Mai mult, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului civil 3539/2005 a Judecătoriei Sibiu, dosar ce a fundamentat soluția de suspendare a judecării prezentelor recursuri, reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare 1352/1977; să se constate că faptic casa scării este coproprietate forțată; să se dispună rectificarea CF 12351 Sibiu; să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra cotei de 50 % din casa scării. Această acțiune a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă 6795/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar civil nr-.
Prin urmare, această ultimă hotărâre are putere de lucru judecat și autoritate de lucru judecat, fiind întrunite cerințele art. 1201 Cod civ. nemaiputându-se susține în prezenta cauză nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a intervenienților în ce privește casa scărilor.
Soluția este identică și în ceea ce privește critica referitoare la uzucapiune. Prin aceeași sentință civilă 6795/2008 s-a statuat cu putere de lucru judecat și asupra acestei cereri.
Referitor la nerespectarea de către instanțele de fond a textelor legale arătate de către recurentă se impune a se preciza că nu se indică în concret motivele nerespectării de către instanță a fiecărui text legal. Astfel, acest susțineri nu pot fi analizate.
Ultima critică adusă hotărârii atacate, întemeiată pe disp. art. 304 pct. 10 Cod pr. civ. nu poate fi examinată întrucât acest aspect nu mai constituie caz de recurs după abrogarea acestui punct prin OUG 138/2000.
Și recursul declarat de către pârâtă este nefondat.
Prin critica referitoare la capacitatea procesuală a Primăriei ca și instituție se reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că dacă s-ar admite excepția ar însemna că și apelul a fost promovat de o persoană fără calitate și nu instituția Primarului, astfel cum prevăd disp. Legii 15/2001.
Este adevărat că Primăria este o instituție funcțională ce nu are personalitate juridică însă în prezenta acțiune actele procesuale și procedurale au fost efectuate față de Primarul municipiului Sibiu, nu în nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale.
Nici critica referitoare la prețul vânzării nu poate fi primită întrucât instanța de apel corect a reținut și arătat motivele pentru care se impune stabilirea acestui preț la nivelul anilor 1998.
Critica întemeiată pe disp. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. este de neprimit întrucât hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină.
Față de considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri.
-//-
(continuarea deciziei civile 242/2009 dată în dosar nr- (nr. vechi 5388/2005)
Față de disp. art. 274 Cod pr. civ. reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimații și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta Primăria municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr. 1656/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă recurenta să plătească intimaților G, și G suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn. 2 ex/17.06.2009
-,
-
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
