Obligație de a face. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25/
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtele Primăria comuna și Prefectura județul M, împotriva deciziei civile nr.153 din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.2352/2006.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă Primăria comunei, și reclamantul intimat asistat de av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, desființarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică în sensul menținerii hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente Primăria comunei depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Prin decizia civilă nr.153/2007 a Tribunalului Mureșs -a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2867 din 17 mai 2007 Judecătoriei Tg-M; s-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată din cadrul Primăriei și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii M; a obligat pârâta Comisia locală să-l pună în posesie pe reclamant cu terenul în suprafață de 2.881 mp, situat în intravilanul loc. și delimitat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-1 pe planul de situație efectuat de expert, depus la fila 62 a dosarului cauzei și care face parte integrantă a hotărârii; a obligat pârâta Comisia județeană să elibereze titlul de proprietate pentru această suprafață reclamantului; a obligat în solidar, pârâtele intimate la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 32,35 lei, în favoarea reclamantului apelant; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
In considerentele hotărârii judecătorești atacată s-a reținut că
Prin decizia civilă nr.258 din 12 noiembrie 2004 Tribunalului Mureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținându-se în acest sens că includerea terenului în litigiu în patrimoniul public s-a făcut cu respectarea prevederilor art.7 și 8 din Legea nr.213/1998, iar aprecierea că terenul în litigiu făcea sau nu parte din domeniul privat al statului se putea analiza numai de către instanța de contencios-administrativ în a cărei rază teritorială se află bunul, astfel că, s-a apreciat că apelantul are deschisă calea de atac în contencios-administrativ.
Urmare a recursului promovat de reclamantul apelant, prin decizia nr.270/R/19 aprilie 2006 Curții de Apel Tg-M, s-a dispus admiterea recursului, s-a casat integral hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. În acest sens s-a constatat că prin sentința civilă nr.221/10 februarie 2006 Tribunalului Mureș, irevocabilă, s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat că hotărârea nr.18/2003 a Consiliului local al comunei este nelegală, în contextul în care a reieșit că terenul în cauză s-a aflat în patrimoniul CAP și nu a fost preluat de stat în baza vreunui titlu, iar includerea terenului în domeniul public al comunei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.18 și 26 din Legea nr.18/1991. În consecință, instanța de recurs a apreciat că se impune în cauză efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu și stabilirea amplasamentului acestuia.
Tribunalul după efectuarea expertizei a concluzionat că terenul identificat ca fiind solicitat de apelantul reclamant este în suprafață de 2881 mp și este delimitat între punctele 1,2,3,4,5,6,7 și 1 din expertiza efectuată în cauză.
Instanța a apreciat că nu are relevanță juridică faptul că terenul solicitat intră în perimetrul terenului de fotbal al satului și nu constituie un impediment la punerea în posesie a reclamantului cu terenul solicitat.
Terenul în litigiu nu face parte din domeniul public astfel că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie asupra terenului de 2881 mp și la eliberarea titlului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria solicitând admiterea recursului, casarea hotărâri atacate invocând faptul că nu s-au admis probele solicitate de recurenta.
In motivarea recursului se arată că solicită părții adverse să prezinte acte doveditoare din care să reiasă că are suprafața solicitată, în condițiile în care recurenta susține că în 1956 reclamantul a fost înzestrat cu o suprafață de 9 ha de teren.
Se susține că în mod nejustificat solicită 0,28 ha teren din terenul de fotbal al localității, întrucât reclamantul deține în intravilan o suprafață de 0,74 ha față de 0,12 ha cât are dreptul după registrul agricol.
In ce privește cheltuielile de judecată se arată că în mod nejustificat au fost obligați la plata lor în condițiile în care au achitat contravaloarea expertizei integral.
In recursul declarat de Instituția Prefectului Județului M se invocă prev.art.304 pct.9 pr.civ. solicitându-se rejudecarea pricinii și administrarea probatoriului hotărâtor pentru dezlegarea pricinii și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului se arată că recurenta nu deține date despre întinderea suprafeței în litigiu, invocând lipsa culpei procesuale pentru comisia județeană de drept funciar.
Se subliniază că stabilirea amplasamentelor și punerea în posesie a reclamantului este atributul exclusiv al comisiei locale.
Se solicită și respingerea pretențiilor de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
In cauză s-a depus întimpinare solicitându-se respingerea recursurilor și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că la raportul de expertiza nu s-au făcut obiecțiuni de către părțile adverse, și că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului se constată că acesta este fondat în ce privește petitul referitor la cheltuielile de judecată ocazionate.
Se constată că în mod nejustificat recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în contextul în care recurenta a achitat aceste plăți de efectuare a expertizei în cursul judecării cauzei.
Așa fiind, în baza art.312 pr.civ. se va modifica în parte decizia atacată în sensul exonerării pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată la care au fost obligate prin hotărârea atacată.
In ce privește celelalte dispoziții din hotărârea atacată instanța apreciază că, criticile aduse sunt nefondate având în vedere că din punct de vedere juridic, terenul în litigiu nu face parte din domeniul public conform sentinței civile nr.221/2006 a Tribunalului Mureș prin care s-a constatat că Hotărârea nr.18/2003 a Consiliului local prin care terenul în litigiu trece în proprietate publică este nelegală. Ca urmare face parte din domeniul privat și a fost solicitat spre restituire de către reclamant.
Dacă în fazele anterioare pârâta s-a opus acțiunii reclamantului invocând faptul că terenul face parte din domeniul public și nu poate fi restituit, în prezent această nu exista astfel că în mod firesc urmează a-i fi restituit terenul reclamantului așa cum s-a dispus prin hotărârea atacată.
Susținerile formulate în recurs referitoare la existența îndoielnică dreptului de proprietate al reclamatului, nu au fost invocate în fazele anterioare de judecată, dar nici nu au fost returnate prin înscrisuri doveditoare susținerile reclamantului că este proprietar asupra terenului in litigiu.
Așa fiind se resping ca nefondate criticile aduse hotărârii atacate sub acest aspect urnind a fi menținute aceste dispoziții din hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele Primăria comunei, Comisia locală de fond funciar, cu sediul în comuna, județul M și Instituția Prefectului M-Comisia Județeană de Fond funciar, cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.1, împotriva deciziei civile nr.153 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.2352/2006 și în consecință:
Modifică în parte decizia atacată în sensul că exonerează pârâtele de la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
12.03.2008.
Jud.apel:-
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
