Obligație de a face. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 250
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 2: Pavelescu Georgeta
JUDECĂTOR 3: Angelescu Cristiana
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile numărul 72 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,timbrat,intimații solicită judecarea recursului și în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimații Consiliul local I și Municipiul I - prin Primarul Municipiului I,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și recurenților și spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă,a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.5922/23.05.2007, Judecătoria Iași respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că în conformitate cu art.36 alin.5 lit. "b" Consiliul local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
Având în vedere obiectul acțiunii, instanța constată că pârâtul Consiliul local I are alături de municipiul I calitate procesuală pasivă în cauză.
În cauză, obiectul vânzării îl constituie un imobil ce intră în sfera de incidență a Legii 112/1995.
Nici o normă legală nu impune obligativitatea vânzătorului de a vinde un imobil.
Legea 10/2002 nu instituie obligativitatea administratorului unui bun preluat de stat de a-l vinde în sensul art.42 alin.1 și 3 din Legea 10/2001.
Vânzarea imobilului cu destinația de locuință este posibilă dar nu imperativă, cu respectarea condițiilor ca imobilul cu destinația de locuință să nu fi fost restituit în natură iar contractantul să aibă calitatea de chiriaș al imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și.
Prin decizia civilă nr.72/4 februarie 2008, Tribunalul Iași respinge apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.5922 din 23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut că art.42 alin.3 din Legea 10/2001 dă posibilitatea ca vânzarea locuințelor către chiriași să se facă după soluționarea procedurilor administrative conform Legii 10/2001.
În prezent pentru imobilul în litigiu sunt formulate notificări privind retrocedarea acestuia.
Împotriva deciziei civile nr.72/4 februarie 2008 Tribunalului Iași au declarat recurs și.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- interpretarea dispozițiilor legale este nelegală iar aplicarea legii de către instanța Tribunalul Iași este total greșită.
Potrivit alin.3 al art.42 imobilele cu destinația de locuințe prevăzute la alin.1 pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având un drept de preemțiune.
- dreptul de preemțiune constituie un drept ce acordă chiriașilor o posibilitate reală de a-și exercita opțiunea la cumpărare;
- acest drept de preemțiune stabilit de lege este o posibilitate lăsată la latitudinea unității;
- a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar principiul libertății contractuale nu are aplicabilitate în cauză.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au interpretat corect prevederile art.9 din Legea nr.112/1995 și prevederile art.43 din Legea 10/2001.
Legea 10/2001 art.42 alin.1 și alin.3 prevăd expres că pentruimobilele cu destinația de locuințe care nu s-au restituit în natură, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, însă această înstrăinare se va face potrivit legislației în vigoare, a Legii 112/1995 și a Legii 10/2001.
Alineatul 3 al art.42 din Legea 10/2001 prevede că imobilele cu destinația de locuințe prevăzute la al.1 pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având un drept de preemțiune.
Vânzarea locuințelor către chiriași se poateface numai după soluționarea procedurilor administrative conform Legii 10/2001.
Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că imobilul din I,- este revendicat în baza Legii 10/2001, nefiind finalizată procedura administrativă prevăzută de lege.
Ca atare, dreptul de preemțiune al chiriașilor nu este absolut, ci există numai în măsura în care imobilul nu a fost restituit proprietarilor conform Legii 10/2001.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.72 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
23.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Olariu VioricaJudecători:Olariu Viorica, Pavelescu Georgeta, Angelescu Cristiana
