Obligație de a face. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 254

Ședința publică de la 03 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Văleanu

JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamantul Primarul Municipiului I împotriva deciziei civile nr. 86 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimata - de Construcții M SRL I,având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă;Primarul Municipiului Iad epus prin serviciul de registratură adresa nr. 45534 din 15 mai 2009 reprezentând relațiile solicitate de instanță,fără duplicat.

Instanța lasă cauza pentru a doua strigare.

La a doua strigare a pricinii nu se prezintă părțile.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă,a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL:

Prin sentința civilă nr. 6572 din 25 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Iași,s-a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului I în contradictoriu cu pârâta - " Construcții M " SRL

Examinând actele și lucrările dosarului,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19.12.2006 societatea pârâtă a fost sancționată contravențional conform procesului verbal de contravenție nr. 169,constatându-se că execută în str. -. -- nr. 20 Iom ansardă peste ultimul nivel al blocului,fără a deține autorizație de construcție,fiind stabilit termenul de 01.02.2007 pentru obținerea autorizației necesară dacă condițiile urbanistice o permit sau în caz contrar să dezafecteze mansarda.

Deținând certificatul de urbanism nr. 4473 din 09.10.2006, pârâta a obținut acordul pentru intervenții la construcții al Inspectoratului de Stat în Construcții I,emis în baza unei expertize tehnice și a unui proiect de intervenție,pentru ca ulterior amendării sale să obțină la 18.06.2007 avizul Direcției pentru Cultură,Culte și Patrimoniul Cultural Național

Instanța de fond reține că deși potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991 reclamanta are posibilitatea să sesizeze instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal,societatea pârâtă a probat deținerea unei documentații necesare construirii mansardei,iar reclamantul,deși avea obligația să analizeze modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentația de urbanism,nu a depus concluziile unei asemenea analize prin care să se dispună menținerea sau nu a construcției. Cum reclamantul nu a efectuat o atare probă anterior formulării acțiunii de față,s-a apreciat că nu se poate concluziona asupra necesității dezafectării mansardei în baza doar a unei mențiuni din adresa Direcției de Dezvoltare și Urbanism,astfel încât acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe formulat apel reclamantul Primarul Municipiului I,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 86 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,s-a respins apelul formulat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 6572/2008 a Judecătoriei Iași,sentință ce a fost păstrată.

În pronunțarea soluției,tribunalul a reținut că societatea intimată a făcut toate demersurile necesare pentru a intra în legalitate în termenul prevăzut de procesul verbal de contravenție - de o lună - și întocmit și depus toată documentația necesară emiterii autorizației de construire la Primăria

S-a reținut că întârzierea s-a datorat faptului că Primăria a solicitat obținerea unor avize suplimentare care nu au fost menționate inițial prin certificatul de urbanism.

A dovedit intimata că deține toate avizele și acordurile necesare pe care le-a depus la dosar. De asemenea,a arătat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 56 alineat 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991,respectiv de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament,pentru ca,pe baza acestei analize,să se dispună în mod temeinic și documentat menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație.

Reclamantul nu a precizat,față de documentația depusă,care cerințe legale prevăzute de art. 56 alineat 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 nu sunt îndeplinite fiind astfel împiedicată autorizarea construcției realizate pe terasa blocului K2 din I,str. -. - nr. 20,ci s-a limitat la a face o apreciere generală în sensul că societatea nu îndeplinește condițiile pentru a fi autorizată.

Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar,în mod corect instanța de fond a reținut că societatea intimată a făcut dovada deținerii avizelor și acordurilor necesare.

De asemenea,aceasta a dovedit că,deși prin certificatul de urbanism inițial s-a menționat obligativitatea obținerii unui aviz de la Direcția pentru Cultură,Culte și Patrimoniu Cultural Național I,din cadrul Ministerului Culturii și cultelor,ulterior i s-a solicitat și un astfel de aviz.

Acest aviz a fost obținut cu întârziere,fie din cauză că nu se întrunea comisia de avizare din lipsă de cvorum,fie din cauză că i s-au solicitat,în mai multe rânduri,documente suplimentare sau modificarea proiectelor.

În mod corect a reținut instanța de fond că pe lângă drepturile și atribuțiile pe care le au organele administrației publice,potrivit Legii nr. 50/1991 și normele de punere în aplicare,acestea au,potrivit acelorași acte normative,și obligații.

Una dintre aceste obligații este cea prevăzută de art. 56 alineat 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.Depunerea la dosar a adresei nr. 40909/13.05.2008 emisă de Serviciul de Urbanism nu face dovada îndeplinirii acestei obligații. Această adresă conține niște aprecieri generale în sensul că societatea intimată nu îndeplinește condițiile legale pentru a obține autorizația de construire,fără a se face referire la construcția realizată pe terasa blocului K2 din I,str. -.- nr. 20 și fără a se preciza ce condiții concrete nu sunt îndeplinite.

Având în vedere toate aceste considerente,în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada faptului că,la acest moment,se impune dezafectarea construcției realizate pe terasa blocului K2 din I,str. -. - nr. 20,drept pentru care apelul formulat a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Primarul Municipiului I,criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală.

În motivarea recursului,reclamantul a arătat că prin dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 legiuitorul a prevăzut imperativ sesizarea instanței de judecată pentru a dispune: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Arată recurentul că societatea pârâtă a fost sancționată contravențional,dispunându-se ca măsură complementară obținerea autorizației de construire dacă condițiile urbanistice o permit ori în caz contrar dezafectarea mansardei.

Termenul de realizare a măsurii s-a stabilit la 01.02.2007. Cu toate acestea,pârâta nu s-a conformat dispozițiilor,ceea ce a determinat sesizarea instanței conform prevederilor legale.

Susține recurentul că obligația analizării modului în care construcția corespunde reglementărilor din documentația de urbanism aprobată pentru zona de amplasament prevăzută de art. 56 alineat 2 din Ordinul nr. 1430/2007 îi revenea doar în ipoteza în care se dispunea ca măsură complementară în procesul verbal și nu în momentul sesizării instanței în temeiul dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991.

Se solicită admiterea recursului,modificarea în tot a hotărârilor atacate și în final admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Analizând actele și lucrările dosarului,raportat la motivele de recurs invocate ce se înscriu în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul formulat este întemeiat,având în vedere următoarele considerente:

Hotărârea atacată este nelegală,fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie privind autorizarea executării construcțiilor.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 50/1991,lucrările de construire,reconstruire,modificare,extindere, reparare sau orice alt fel de lucrări la care se referă textul de lege pot fi efectuate numai pe baza autorizației de construire,eliberată la cerere,însoțită conform art. 5 din aceeași lege de certificatul de urbanism. În articolul 23 din Legea nr. 50/1991 sunt enumerate faptele ce constituie contravenții,iar în art. 24 din lege au fost stabilite organele cărora le revine competența de a constata contravențiile și procedura de aplicare a sancțiunii.

Totodată,legiuitorul prevede în art. 25 alineat 2 din Legea nr. 50/1991 posibilitatea ca organele care au aplicat amenda să stabilească prin procesul verbal de constatare a contravenției un termen în care contravenientul să poată solicita și obține autorizația necesară.

În articolul 32 alineat 1 din Legea nr. 50/1991 se prevede obligația persoanelor sancționate contravențional de a opri executarea lucrărilor și de a se conforma în termen celor dispuse prin procesul verbal de contravenție, întrucât în caz contrar organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești,pentru a dispune,după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcției realizată nelegal.

În speță,prin procesul verbal de contravenție nr. 169 din 19.12.2006( fila 4 dosar fond) societatea pârâtă - Construcții M SRL Iaf ost sancționată contravențional motivat de faptul că a efectuat lucrări de construire realizând o mansardă pe terasa blocului K2 din I,str. -. - nr. 20,fără autorizație de construire. La punctul 7 din actul constatator s-a dispus obținerea autorizației de construire dacă condițiile urbanistice o permit. Termenul pentru aducerea la îndeplinire a măsurii s-a stabilit la data de 01.02.2007.

Procesul verbal de contravenție încheiat,deși comunicat societății pârâte astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 6-7 dosar fond,nu a fost contestat,dispozițiile acestuia producând efecte juridice sub aspectul constatării edificării ilegale a construcției,constituind titlu executoriu conform art. 37 din OG nr. 2/2001.

Prin acțiunea de față,Primarul Municipiului Ias esizat instanța de judecată în temeiul dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 la data de 12.11.2007,cu mult după termenul stabilit în procesul verbal pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse.

Împrejurarea reținută de instanța de apel potrivit căreia societatea - intimată ar fi făcut toate demersurile necesare pentru a intra în legalitate în termenul prevăzut în procesul verbal de contravenție și că ar fi depus documentația necesară emiterii autorizației de construire este infirmată de înscrisurile aflate la dosarul cauzei,precum și de cele complinite în faza procesuală a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 56 alineat 2 și 3 din Ordinul nr. 1430/2005 privind Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991, pârâta - intimată - Construcții M SRL I avea obligația ca înlăuntrul termenului stabilit prin procesul verbal de contravenție nr. 169 din 19.12.2006 să efectueze demersurile la autoritatea publică competentă,respectiv Primăria Municipiului I,în vederea obținerii înscrisurilor privind încadrarea lucrărilor realizate în planul de urbanism,să aducă la îndeplinire cerința de calitate privind rezistența mecanică și stabilitatea privind structura de rezistență a construcției realizate,dar și a cerinței de calitate privind securitatea la incendiu în legătură cu lucrările efectuate fără autorizație de construcție.

Aceste obligații impuse de lege în vederea intrării în legalitate societatea pârâtă nu le-a adus la îndeplinire.

Faptul că intimata - pârâtă a obținut certificatul de urbanism și o serie de avize necesare emiterii autorizației de construire nu poate conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii atâta timp cât procesul verbal de contravenție necontestat în justiție face dovada edificării ilegale a construcției,deoarece începerea oricăror lucrări de construire în temeiul prevederilor Legii nr. 50/1991 este condiționată de obținerea prealabilă a autorizației de construire prevăzută la articolul 4 din lege.

Pasivitatea societății pârâte pe o perioadă îndelungată de timp de la încheierea procesului verbal de contravenție pentru intrarea în legalitate în sensul emiterii autorizației de construire conduce la concluzia temeiniciei acțiunii promovate.

Pe cale de consecință,reținând în cauză incidența motivului de recurs înscris în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,urmează ca recursul reclamantului Primarul Municipiului I să fie admis. În baza art. 312 Cod procedură civilă hotărârile atacate vor fi modificate în tot cu consecința admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la desființarea mansardei realizată nelegal pe terasa blocului K2 din I,str. -. - nr. 20,fixând ca termen limită de executare data de 01 septembrie 2009 conform dispozițiilor art. 32 alineat 2 din Legea nr. 50/1991.

În cazul nerespectării termenului limită stabilit,măsurile dispuse vor fi aduse la îndeplinire de reclamant,pe cheltuiala pârâtei,avându-se în vedere dispozițiile art. 32 alineat 3 din Legea nr. 50/1991.

Reținând culpa procesuală a societății - pârâte,în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă aceasta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 38,15 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul fazelor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul Primarul Municipiului împotriva deciziei civile nr. 86 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,decizie pe care o modifică în tot.

Admite apelul formulat de reclamantul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 6572/26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o schimbă în tot și în consecință:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului I în contradictoriu cu pârâta - " Construcții M " SRL I,cu sediul în I,str. - nr. 23-untenia,tr. 1,subsol.

Obligă pârâta la desființarea mansardei realizată nelegal pe terasa blocului K2 din I,str. -. - nr. 20 până la termenul din data de 1 septembrie 2009,iar în caz contrar autorizează reclamantul Primarul municipiului să execute lucrările de desființare a mansardei realizată nelegal pe terasa blocului K2 din I,str. -.- nr. 20,pe cheltuiala pârâtei.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 38,15 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul fazelor procesuale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier

- -

02 exemplare /23 iunie 2009

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Cristina Văleanu
Judecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Iasi