Obligație de a face. Decizia 2562/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2562/R/2009 | |
Ședința publică din 18 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții -, - și -, împotriva deciziei civile nr. 120/A din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la prima, la a doua și la a treia strigare a cauze, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 noiembrie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care se invocă excepția inadmisibilității recursului întrucât vizează doar aspecte de netemeinicie, iar pe fond se solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, și judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă. La întâmpinare au fost anexate delegația pentru redactarea întâmpinării și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Se constată de asemenea că la data de 9 noiembrie 2009, pârâții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, timbrjul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1519 din data de 14.03.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții, și, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și și, în consecință, pârâții au fost obligați să procedeze la reglementarea situației de carte funciară și a dreptului lor de proprietate, în sensul identificării reale și corecte sub aspect de carte funciară a imobilelor în natură casă de locuit și teren în suprafață de 250 mp, situate în, nr. 174, județul M, între vecinii și, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești și până la realizarea integrală a acestei obligații. Pârâții au fost obligați, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 2.662,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, la data de 15.08.2001, între numitul, în calitate de promitent-vânzător, și reclamanta și soțul acesteia, în calitate de promitenți-cumpărători, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, denumit "contract de vânzare-cumpărare", având ca obiect imobilele în natură casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 250 mp, situate în localitatea.
Constatând apoi că, potrivit operațiunilor evidențiate în cartea funciară nr. 619, unde se pretindea că se identifică imobilele de mai sus, nu există notată nicio casă de locuit, terenul fiind arător, în postata numită "Sub sat", notarul public, ca urmare a greșitei identificări cu date de carte funciară a bunurilor imobile arătate, a refuzat să încheie actul în formă autentică.
În cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 1188/2005 al Judecătoriei Baia Mare, pârâții, și au recunoscut promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între antecesorul lor, și reclamanta, la 15.08.2001, precum și faptul că au calitatea de moștenitori ai acestui defunct, a cărui succesiune declară că au acceptat-
Instanța a considerat că în cauză își găsesc aplicabilitate prevederile art. 1073 cod civil și art. 1075 Cod civil, reclamanții încercând, prin această modalitate, să-i constrângă pe pârâți, în calitate de succesori în drepturi ai defunctului promitent-vânzător, să-și îndeplinească obligația născută în patrimoniul lor, după decesul antecesorului acestora, de a transfera dreptul de proprietate, cu toate atributele sale, reclamantei, asupra imobilelor ce au făcut obiectul antecontractului încheiat la data de 15.08.2001.
Prin decizia civilă nr. 120/23.04.2009 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1519 din data de 14 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-. Apelanții, i au fost obligați în solidar la plata către intimata a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut curtea[ împuternicirea acordată numitului nu îi exonerează pe apelanți, în calitate de succesori în drepturi ai promitentului-vânzător, de îndeplinirea obligației de a face, pe care acesta și-a asumat-o prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, cu atât mai mult cu cât a fost respinsă acțiunea formulată de și, prin care aceștia urmăreau reglementarea situației de carte funciară, pe considerentul că nu au calitatea de proprietari ai imobilelor.
Prin sentința civilă nr. 4031 din data de 30.06.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de apelanții din prezentul dosar, având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din 15.08. 2001, reținându-se că acesta este valabil sub toate aspectele, pârâții fiind în posesia bunului vândut de reclamanți, care au încasat prețul stabilit.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs pârâții -, - și -, solicitând instanței modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că nu sunt culpabili pentru nerezolvarea validării contractului sub semnătură privată, întrucât l-au mandatat pe să rezolva problemele ce vizează imobilul din nr. 174.
Recurenții au arătat că împuternicirea acordată mandatarului îi exonerează de îndeplinirea obligației de a face și în mod greșit instanța de apel a apreciat culpa pârâților pentru nepromovarea unei acțiuni în rectificarea cărții funciare sau de constatare nulității actelor încheiate cu nerespectarea legii, având în vedere limitele mandatului acordat.
Pârâții au arătat că această acțiune nu rezolvă problema de fapt, ei fiind în imposibilitate de a reveni în România. Recurenții au apreciat că intimații pot rezolva problema de fapt și de drept, întrucât mandatul dat de pârâți este încă în vigoare, nu a fost retras și nu este stabilit un termen, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului.
Prin întâmpinare, solicitat respingerea recursului, invocând excepția inadmisibilității recursului, deoarece nu există critici de nelegalitate, ci doar aspecte de netemeinicie hotărârii. Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia, menționând că soțul intimatei se numește, iar mandatarul pârâților, socrul reclamantei intimate. Acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1188/2005 a fost promovată de intimată și soțul acesteia, iar mandatarul pârâților solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamanții nu au calitate procesuală activă. Instanța a acceptat punctul de vedere al mandatarului recurenților și a respins acțiunea intimatei. În atare situație, intimata a apreciat că criticile întemeiate pe ideea unui mandat inexistent sunt nefondate.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta și soțul acesteia au încheiat un antecontract cu pentru imobilul casă de locuit și teren aferent în suprafață de 250 mp situat în loc.. Acest imobil nu era evidențiat în Cf 619 cum pretindea promitentul vânzător că se află și din acest motiv nu s-a putut încheia contractul în formă autentică. În cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 1188/2005 al Judecătoriei Baia Mare pârâții recurenți au recunoscut promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între antecesorul lor și reclamantă, precum și faptul că au calitatea de moștenitori a acestui defunct și, în consecință, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și obligat pârâții să-și reglementeze situația de carte funciară, sub sancțiunea daunelor cominatorii.
Împrejurarea că pârâții l-au mandatat pe să-i reprezinte, nu poate fi primită, deoarece împuternicirea de care se prevalează recurenții, dosar nr. 1188/2005 este o împuternicire generală și nelimitată, dată de și lui (11) Încheierea unui contract de vânzare-cumpărare este un act de dispoziție, pentru care se cere un mandat special potrivit art. 1536 al. 2 Cod Civil. Or, recurenții nu se pot prevala de un contract de mandat special. Mai mult, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții -, -, -, iar pârâții de rd. 2 și 3 nu se pot prevala de un mandat acordat numitului.
Prin urmare, corect instanța de fond i-a obligat pe pârâți să-și reglementeze situația de carte funciară potrivit disp. art. 1073-1075.civil. deoarece sunt moștenitorii promitentului vânzător și în această calitate au preluat obligațiile acestuia.
Împrejurarea că pârâții nu mai locuiesc în țară și se află în imposibilitatea reală pentru eventuale procese, nu poate fi reținută pentru a-i exonera pe aceștia de nerezolvarea situației de carte funciară, deoarece au angajat un avocat care să le reprezinte interesele, iar prezența fizică a cestora nu este absolut necesară, încât lipsa lor din țară să poată fi considerată un impediment. Raporturile dintre mandant și mandatar nu privesc prezenta cauză, iar împrejurarea că mandatarul și-a îndeplinit sau nu mandatul este o problemă a mandanților și nu exonerează pe aceștia de obligațiile contractuale,legal asumate.
Nu poate fi primită susținerea că mandatarul desemnat de recurent este soțul intimatei, care și semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece soțul acesteia se numește (10), iar mandatarul desemnat de antecesorul recurenților se numește, care evident este o altă persoană.
Curtea apreciază că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente și în temeiul art. 312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâților.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții -, - și - împotriva deciziei civile nr. 120/A din 23 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți -, - și - să-i plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
6 ex/18.12.2009
Jud.apel: M,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
