Obligație de a face. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în P,- -.5.2.10, jud.P, împotriva deciziei civile nr.698 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, personal și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.33510 din 24 ianuarie 2008 în valoare de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece avocata ce a angajat-o să-i reprezinte interesele nu a putut ajunge la instanță din cauza grevei CFR, iar împuternicirea de reprezentare se află la aceasta. În cazul respingerii cererii de amânare, depune o cerere de suspendare a judecării cauzei, pe care o susține oral și arată că într-un dosar penal s-a găsit un act nou, respectiv o adeverință eliberată în temeiul Legii fondului funciar, în baza căreia a formulat o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 888/1998 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar de soluția pronunțată cu privire la cererea de revizuire depinde și dezlegarea prezentei cauze.
Avocat, având cuvântul, arată că într-adevăr s-a formulat o plângere penală de către recurentă, s-a dispus neînceperii urmăririi penale de către parchet, iar judecătoria a soluționat contestația împotriva soluției ieri. Solicită acordarea cel mult a unui termen mai îndelungat pentru ca recurenta să facă dovada depunerii cererii de revizuire ce are la bază descoperirea unui înscris nou la instanță, însă se opune suspendării cauzei.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, motivat de faptul că la dosar nu există dovezi din care să rezulte situația susținută de recurentă, potrivit căreia ar fi formulat plângere penală împotriva intimatului-reclamant, iar în ce privește cererea de revizuire a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Prahova, are
viză din 25 februarie 2008, dar nu există motive, fiind o cale extraordinară de atac, pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, dar precizează că adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate ce a stat la baza sentinței și a deciziei pronunțate în cauză este falsă, descoperită ca urmare a unui proces penal.
Avocat, având cuvântul, arată că motivele de recurs arătate în scris de recurentă nu se încadrează în cele prevăzute expres în art. 304 Cod procedură civilă și solicită aplicarea sancțiunii procedurale.
În subsidiar, arată că titlul de proprietate s-a judecat în alt litigiu, soluționat definitiv și irevocabil.
Solicită așadar respingerea recursului ca nefondat și păstrarea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la udecătoria Ploiești sub nr- reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acesteia să-și ridice gardul metalic construit la stradă pe o lungime de 10,55. pe proprietatea sa din,- și să-i permită accesul pe terenul proprietatea sa, precum și obligarea pârâtei să reconstruiască gardul despărțitor al proprietăților lor, pe aliniamentul stabilit prin decizia civila nr.845/2001 a Tribunalului Prahova, iar în cazul în care pârâta refuză, să fie abilitat reclamantul să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul unui teren în,-, ce se învecinează cu terenul aparținând paratei, iar între ei au existat numeroase conflicte cu privire la grănițuirea proprietăților lor.
Mai arată reclamantul în acțiune că, prin decizia civilă nr.845/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a stabilit linia de hotar între cele doua proprietăți însă, pârâta nu a executat de bunăvoie această hotărâre, astfel încât a apelat la executarea silită în cadrul căreia s-a demontat gardul proprietatea acesteia și s-a construit un gard nou din plasă pe stâlpi de țeavă, pe aliniamentul corect.
A mai precizat reclamantul că în luna mai 2006 pârâta a desființat gardul în mod abuziv și și-a însușit materialele, reconstruind totodată gardul vechi, pe aliniamentul dorit de aceasta, care-i încalcă proprietatea.
Judecatoria Ploiești, prin sentința civilă nr.768/24.01.2007, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul, a obligat pârâta să ridice gardul metalic construit pe latura dinspre str. - și să permită reclamantului accesul la proprietatea sa pe această cale, iar în caz de refuz, a fost abilitat reclamantul să efectueze această operațiune pe seama și pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a fost obligată să reconstruiască gardul ce a existat între cele doua proprietăți pe aliniamentul stabilit prin decizia civila nr.845/14.05.2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar în caz de refuz, a fost abilitat reclamantul să efectueze această operațiune pe seama și pe cheltuiala pârâtei, conform valorii stabilite prin raportul de expertiza întocmit de expert.
Prin aceeași sentință, în baza art.274 Cod pr. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 1006,50 lei cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.845/14.05.2001 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a dispus obligarea pârâtei să-și ridice gardul ridicat pe terenul proprietatea reclamantului.
Pârâta nu a înțeles să se conformeze de buna voie acestor dispoziții,astfel că reclamantul a procedat la executarea silita a acestei decizii prin demolarea vechiului gard ce nu respectă hotarul dintre părți și montarea unui gard nou.
Mai reține judecătoria că, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că acest gard ridicat pe seama sa de reclamant în anul 2002, era un gard din plasa de sârmă și stâlpi metalici, valoarea acestuia fiind de 4434,14 lei.
Totodată, reține instanța de fond că pârâta a distrus gardul ridicat de reclamant, cauzând prin fapta sa un prejudiciu acestuia, sens în care, potrivit art.998-999 cod civil a obligat pârâta să repare acest prejudiciu prin executarea pe seama și pe cheltuiala sa a aceluiași gard de plasă de sârmă cu stâlpi metalici, pe aliniamentul stabilit prin decizia civilă nr.845/14.05.2001 a Tribunalului Prahova, iar în caz de refuz, a fost abilitat reclamantul să reconstruiască gardul pe seama și pe cheltuiala pârâtei, conform valorii stabilite prin raportul de expertiza întocmit de expert.
Pentru că pârâta a executat un gard la intrarea pe proprietatea reclamantului dinspre str. - îngrădind astfel accesul reclamantului la proprietatea sa, instanța de fond a obligat pârâta să-și ridice acest gard și să permită reclamantului accesul la proprietatea lui, iar în caz de refuz, a abilitat reclamantul să efectueze această operațiune pe seama și pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod nejustificat instanța de fond s-a bazat pe o punere în posesie greșită a reclamantului, care nu îi este opozabilă, pentru că nu a fost parte în proces și nu s-a observat că toate terenurile intravilane revin de drept foștilor deținători, conform art.324 din Legea nr.18/1991, din actele ce se află la dosarul cauzei nereieșind că reclamantul a stăpânit terenul din,-, reclamant care a locuit în P, iar tatăl său nu a fost proprietar în orașul.
Arată apelanta că a figurat o alta persoană - G, cu fiica sa, care a decedat, dar reclamantul îi este nepot, fiind înlăturat de la moștenire de aceasta, care locuia la nr.4, pe str. -.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 698 din 20 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de pârâta, precum și cererea de refacere, completare a probatoriilor, ca neîntemeiată, formulată tot de apelantă și a obligat-o pe aceasta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat, reținând în fapt următoarele:
Critica apelantei că instanța de fond se bazează pe o punere în posesie greșită a reclamantului care nu îi este opozabila pentru ca nu a fost parte în proces, este neîntemeiată având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face, respectiv, obligarea apelantei să-si ridice gardul metalic construit pe- și să reconstruiască gardul despărțitor al proprietăților părților, pe aliniamentul stabilit prin decizia nr.845/2001 a Tribunalului Prahova.
In decizia nr.845/14.05.2001 a Tribunalului Prahova, au fost părți atât intimatul reclamant cât și apelanta pârâtă, astfel că această decizie îi este opozabilă, neputând să susțină contrariul.
Motivarea în sensul că nu reiese că reclamantul a stăpânit vreodată terenul situat în,- este nejustificată întrucât, atât în hotărârile judecătorești anterioare cât și în sentința apelată, reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din,- și, deci, nu a figurat ca proprietar al terenului o altă persoană, cum menționează apelanta.
Mai reține tribunalul că, din titlul de proprietate nr.67982/06.12.1999, a rezultat că intimatul reclamant, în calitatea sa de moștenitor al defunctului, a primit în proprietate suprafața de 5000., din care 1223. în extravilan și 3777. în intravilan.
Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea precizată în baza raportului de expertiză întocmit în cauză și având în vedere și depozițiile martorilor din care a reieșit că pârâta a executat un gard la intrarea pe proprietatea reclamantului dinspre str. -, îngrădindu-i astfel accesul la proprietatea sa, motiv pentru care a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate, potrivit art. 304 și 312 Cod pr. civilă.
Susține recurenta că deși la dosarul cauzei sunt suficiente probe din care rezultă că ea este proprietara construcției cu terenul aferent de 5000. enumerând în acest sens contract de vânzare-cumpărare, adeverință de proprietate, etc. acte ce aceasta pretinde că nu au fost anulate, instanțele nu au ținut seama de acest lucru. Se arată în continuare că intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5000. teren, alta decât cea care îi aparține și în alt punct, respectiv "", deoarece acesta nu a avut niciodată teren în.
Recurenta precizează că nu poate folosi construcțiile și terenul din cauza intimatului care are un comportament violent.
Se solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin decizia civilă nr. 845/2001 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a stabilit linia de hotar, între proprietatea recurentei-pârâte și a reclamantului-intimat.
Din probele dosarului rezultă că pârâta-recurentă, nu numai că nu a executat de bunăvoie această hotărâre, dar în luna mai 2006, desființat gardul construit de intimat pe aliniamentul corect însușindu-și materialele, cauzând un prejudiciu reclamantului. Ulterior tot aceasta a ridicat un gard la intrarea pe proprietatea reclamantului, îngrădindu-i acestuia accesul la proprietatea sa, iar instanța de fond prin sentința pronunțată a obligat pârâta să-și ridice acest gard.
Față de faptul că în decizia nr. 845 din 14 mai 2001 Tribunalului Prahova au fost părți atât intimatul-reclamant, cât și apelanta-pârâtă, apare ca nefondată critica recurentei că s-a procedat la o greșită punere în posesie intimatului, deoarece atât prin hotărârile judecătorești anterioare, cât și în prezenta cauză, acesta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului din,-.
Reclamantul-intimat este moștenitor al defunctului și a primit în proprietate 5000. din care 1223. extravilan și 3777. intravilan, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 67982/6 decembrie 1999.
Astfel, se constată că pârâta-recurentă a distrus în mod nejustificat gardul ridicat de reclamant, cauzându-i acestuia un prejudiciu, motiv pentru care în mod corect aceasta a fost obligată în temeiul art. 998-999 Cod civil să repare prejudiciul pe cheltuiala sa pe aliniamentul stabilit prin decizia nr. 845 din 14 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova și să ridice gardul construit pe latura dinspre str. - pentru a permite acestuia accesul la proprietatea sa.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, domiciliată în P,- -.5.2.10, jud.P, împotriva deciziei civile nr.698 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, jud.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 martie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CE
Tehnored.
2ex.
03.2008
7983/2006 Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
