Obligație de a face. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(6380/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.26/

Ședința publică de la 06.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 3: Lizeta

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3214/15.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36901/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/05.01.2010, lipsă fiind intimata-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-pârâtă a formulat cerere de amânare, invocând lipsa de apărare, cerere înregistrată la dosar la data de 17.12.2009, după care,

Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de intimata-pârâtă.

Recurentul-reclamant, prin avocat, se opune admiterii cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de amânare formulată de intimata-pârâtă, având în vedere că aceasta a fost citată la data de 24.11.2009, având suficient timp pentru a pregăti apărarea.

Curtea acordă cuvântul pe probe.

Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri noi pentru a dovedi afecțiunile hepatice de care suferă recurentul-reclamant, pentru tratamentul cărora a solicitat daune morale. Depune la dosar înscrisuri.

Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de intimata-pârâtă.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței instanței de fond, în sensul obligării intimatei-pârâte la plata sumei solicitate cu titlu de daune morale.În susținerea motivelor de recurs, arată că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a probelor administrate în dosar, respectiv pe înscrisurile medicale, din care rezultă că recurentul era inapt pentru prestarea unei munci pe timp de noapte, având mai multe afecțiuni hepatice. Nu se poate reține motivarea instanței de fond că diagnosticul era doar de oboseală cronică. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitînd obligarea acesteia la plata sumei de 3900 lei reprezentînd contravaloarea a 300 de ore suplimentare și 30.000 lei reprezentînd daune morale, pentru prejudiciul cauzat sănătății ca urmare a faptului că a prestat o muncă pentru care nu era corespunzător din punct de vedere fizic.

Cererea a fost precizată la data de 16.01.2009 reclamantul arătînd că solicită: plata orelor suplimentare efectuate în intervalul septembrie 2007- aprilie 2008, astfel: - pentru septembrie: 12 ore suplimentare; pentru octombrie: 46 ore suplimentare; pentru noiembrie: 44 ore suplimentare; pentru decembrie: 21 ore suplimentare; pentru ianuarie: 46 ore suplimentare; pentru februarie: 42 ore suplimentare; pentru martie: 46 ore suplimentare; pentru aprilie: 32 ore suplimentare.

Prin sentința civilă nr.3214/15.04.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pârâta la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate de reclamant in perioada 20.09.2007-21.04.2008, astfel: pentru septembrie: 12 ore suplimentare; pentru octombrie: 46 ore suplimentare; pentru noiembrie: 44 ore suplimentare; pentru decembrie: 21 ore suplimentare; pentru ianuarie: 46 ore suplimentare; pentru februarie: 42 ore suplimentare: pentru martie: 46 ore suplimentare; pentru aprilie: 32 ore suplimentare; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Din declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar de reclamant, reprezentand condica de prezență, prima instanta a retinut ca reclamantul a prestat muncă peste durata normala de lucru de 40 de ore pe săptămînă, prevăzută de art. 109 alin.l Cm. muncă ce nu a fost compensată nici cu ore libere plătite, conform art. 119 Cm, nici cu spor salariu conform art 120 Cm.

Deși îi revine sarcina probei, conform art. 287 Cm, angajatorul nu a produs dovezi privind îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de textele menționate anterior, astfel că tribunalul a reținut ca întemeiate pretențiile solicitate prin primul capăt de cerere.

privește cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul reține că actele medicale depuse la dosar nu conduc la concluzia că salariatul nu corespunde din punct de vedere fizic muncii prestate în cadrul societății parate. Lipsa certificatului medical la angajare atrage nulitatea contractului de muncă, ce poate fi acoperită prin prezentarea ulterioară a certificatului medical, dacă se confirmă că salariatul este pentru prestarea muncii respective. In speță, anularea contractului nu mai poate fi solicitată, întrucît raporturile de muncă au încetat, iar o despăgubire pentru faptul că salariatul a prestat o muncă pentru care nu era din punct de vedere fizic nu poate fi acordată decat în măsura dovedirii prejudiciului. Diagnosticul pus reclamantului de "oboseală cronică", nu constituie însă dovada efectuării unei munci pentru care nu era din punct de vedere medical, neputand fi reținută legătura de cauzalitate între nerespectarea obligației de a solicita certficatul medical la angajare sau examenul medical pentru munca de noapte și prejudiciul pretins, astfel că acest capăt de cerere a fost respins.

în temeiul art. 274 Cp, parata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentand onorariul avocatului.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in parte a acesteia, in sensul admiterii capătului 2 de cerere si obligarii paratei la plata sumei solicitate cu titlu de daune morale.

Recurentul arata ca hotărârea pronunțata de către instanța de fond se bazează pe o greșita si superficiala analiza a probelor administrate in dosar, respectiv înscrisurile medicale depuse in dovedirea cererii.

Din analiza acestora(scrisoarea medicala din data de 27.02.2008) rezulta faptul ca recurentul era inapt pentru prestarea unei munci pe timp de noapte, avand mai multe afecțiuni hepatice care impuneau evitarea efortului fizic intens si schimbarea programului de lucru de pe timp de noapte pe timp de zi.

Din analiza aceluiași înscris reiese faptul ca la 2 luni de la data primei examinări, simptomatologia era accentuata, ca urmare ca si in aceasta perioada recurentul a prestat in continuare munca pe timp de noapte, în ciuda incunostintarii conducerii unității angajatoare despre condiția medicala.

In aceste condiții nu poate fi primita motivarea instanței de fond ca diagnosticul pus reclamantului era doar acela de"oboseala cronica" si ca acesta nu face dovada imposibilității efectuării unui program de lucru pe timp de noapte, agravarea constanta a stării de sănătate a recurentului facand evidenta existenta unei legaturi de cauzalitate intre prestarea muncii pentru care nu era corespunzător din punct de vedere fizic cu prejudiciul adus sanatatii.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozițiile art.299 si următoarele Cod proc.civ.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.

Recurentul pretinde daunele morale, cu motivarea ca prejudiciul a fost cauzat sanatatii sale de catre angajator, prin aceea ca l-a obligat sa presteze o munca pentru care nu era corespunzator din punct de vedere fizic, respectiv suferea de anumite afectiuni care nu ii permiteau lucrul pe timpul noptii.

Instanta de fond a retinut in mod corect ca probele administrate in cauza nu confirma sustinerile reclamantului, intrucat din actele medicale existente la dosar nu rezulta ca, la data angajarii, acesta ar fi avut contraindicatii pentru prestarea muncii in timpul noptii. Nici ulterior, pe parcursul derularii raporturilor de munca dintre parti, nu exista dovezi privind aducerea la cunostinta angajatorului a unor recomandari medicale de inlocuire a muncii de noapte cu cea de zi. Din cuprinsul celor trei fise intocmite de medicul de familie cu ocazia consultatiilor acordate la datele de 18.02.2008, 10.04.2008 si 19.05.2008 (fila 19 dosar recurs) nu rezulta decat diagnosticul si medicatia recomandata, fara alte mentiuni referitoare la munca pe timp de noapte.

Astfel de referiri apar abia in scrisoarea medicala de la fila 27 din dosarul de fond, intocmita la o data neprecizata, dar oricum ulterior lunii noiembrie 2008, dupa cum rezulta din mentiunile pe care le cuprinde, asadar ulterior incetarii raporturilor de munca dintre parti.

In consecinta, in speta nu sunt intrunite toate conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a intimatei parate, astfel ca recursul declarat este nefondat, urmand a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură in B, str. -. nr. 177,. 9, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3214/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

4 ex.

18.01.2010

Jud.fond:

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Bucuresti