Obligație de a face. Decizia 261/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.261/2010
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL S împotriva sentinței civile numărul 596/2009 pronunțată de Tribunalul s IBIU în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat asistat de av.C -,lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de renunțare la judecată formulată de pârâta recurentă invocând prevederile art.246 cod prc.civ.
Se comunică un exemplar din cererea de renunțare la recurs cu mandatara reclamantului intimat.
Mandatara reclamantului recurent depune la dosar dovada renunțării la judecată în dosar nr- a Tribunalului Sibiu cu o copie de pe portalul instanței.
Mandatara reclamantului recurent arată că este de acord cu renunțarea la judecată dar solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Sub nr- s-a înregistrat la Tribunalul s IBIU acțiunea formulată și ulterior precizată ( fila 23 ) de către reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Sibiu solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța aceasta din urmă să fie obligată să- restituie garanția de 2000 de euro reținută și dobânda legală aferentă pentru perioada septembrie 2000 și până la data restituirii integrale.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că nelegal și fără nici un titlu executoriu s-a reținut din garanție suma de 361,03 euro și că pârâta refuză restituirea acesteia.
În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 270 Codul muncii; art.15,16,17,22 din Legea nr. 22/1969.
Prin notele scrise depuse la fila 61 pârâta a solicitat să se constate că suma cuvenită și pusă la dispoziția pârâtului este de 1636,48 euro și că acesta nu poate solicita acordarea dobânzii aferente. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 596/2009 pronunțată de Tribunalul s IBIU în dosarul cu nr. de mai sus acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată să-i restituie reclamantului garanția în cuantum de 2000 euro plus dobânda legală aferentă pentru perioada 22.09.2000 și până la data achitării integrale a debitului, precum și la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul Gaf ost angajatul societății pârâte până la data de 15.10.2008.
Între părți s-a încheiat la 22.09.2000 un contract de garanție în temeiul căruia pârâta efectuat rețineri lunare din salariul reclamantului în cuantum de 2000,51 euro conform datelor comunicate de pârâtă ( fila 37 dosar ).
Din această sumă pârâta a reținut 364,03 euro în temeiul unor somații ori în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate datoria reclamantului aceste rețineri sunt nelegale după cum stipulează art.164 alin.(1) și (2) din Codul muncii și art.16 alin.(3) din Legea nr. 22/1969.
Susținerile pârâtei conform cărora constituirea garanției s-a făcut în temeiul convenției părților și nu este supusă condițiilor prevăzute de Legea nr. 22/1969 sunt neîntemeiate întrucât acest act normativ guvernează constituirea și regimul garanțiilor pentru toți agenții economici indiferent de forma de capital privat sau de stat.
Așa fiind, potrivit art. 15 din lege pârâta trebuia să depună garanția la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci iar pentru garanția astfel depusă să acorde la încetarea contractului de muncă odată cu garanția și o dobândă anuală care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 16 alin. (1 ) din Legea nr. 22/1969 acțiunea cum a fost precizată a fost admisă iar pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 2000 euro plus dobânda legală aferentă calculată pentru perioada 22.09.2000 și până la data achitării integrale a debitului.
Aflându-se în culpă procesuală, pârâta a fost obligată în temeiul art. 274 Cod proc. civilă și la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând admiterea și casarea în totalitate a sentinței recurate.
În expunerea de motive arată că în dispozitivul sentinței nu se face referire la modul acordării dobânzii și nici la cuantumul exact al acesteia. În acest sens s-ar fi impus efectuarea unei expertize care să calculeze corect cuantumul dobânzii.
Câtă vreme garanția în cuantum de 1636,48 euro s-a aprobat permanent la dispoziția reclamantului, în mod greșit i-au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 800 lei și nu proporțional cu obligația de plată.
La data de 17.02.2010 pârâta a depus la dosar un înscris în conformitate cu care renunță la judecata recursului, împrejurare față de care, în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod proc.civ. Curtea va lua act de acest fapt.
Dată fiind culpa procesuală a pârâtei recurente, în conformitate cu prevederile art. 276 Cod proc.civ. aceasta va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2550 lei constând în onorariul de avocat și cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de pârâta Sibiu împotriva sentinței civile nr. 596/2009 pronunțată de Tribunalul s IBIU în dosar -.
Obligă recurenta să plătească intimatului G suma de 2550 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.CV
Tehnored.TM/4 ex
23.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
