Obligație de a face. Decizia 2610/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2005/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2610/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL APĂRĂRII împotriva deciziei civile nr.218/R/16.01.2009, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2005/2009), în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 24.03.2009, contestatorul Ministerul Apărării Naționale a solicitat Curții, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, anularea deciziei civile nr.218/16.01.2008 pronunțată în dosarul nr-.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia criticată este rezultatul unei greșeli materiale strecurată în transpunerea grafică a textului de lege incident în cauză, ca fiind art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, în loc de art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.554/2004, cum ar fi fost corect.
Contestatorul a mai arătat că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de casare prevăzut de pct.3 al art.304 Cod pr.civilă cu privire la decizia nr.13CJ 1/2007 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, pronunțându-se doar în ceea ce privește decizia de imputare, nu și în privința competenței altei instanțe de a cenzura actul administrativ jurisdicțional reprezentat de decizia de imputare.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.318 și urm. Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr-.
Analizând contestația formulată prin prisma dispozițiilor legale invocate și prin raportare la conținutul deciziei civile nr.218/16.01.2009, Curtea urmează să respingă cererea ca inadmisibilă pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Cercetând considerentele deciziei civile nr.218/16.01.2009, Curtea reține că în pagina a 4-a paragraful 5, instanța de recurs analizat și confirmat competența materială a instanței de fond de vreme ce a reiterat împrejurarea conform căreia decizia de imputare nu este un act administrativ "nefiind vorba despre un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii".
Mai mult decât atât, în pagina a VI-a,paragraful al II-lea, instanța de recurs arată explicit de ce nu poate fi primită susținerea recurentului cu privire la pretinsa încălcare a competenței imputată instanței de fond.
În consecință, Curtea apreciază ca nefondată critica întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, referitoare la omiterea cercetării unui motiv de casare.
Dimpotrivă, acest motiv de recurs a fost analizat de către instanța de recurs, Curtea recomandând contestatoarei aprofundarea considerentelor deciziei criticate, cu atât mai mult cu cât această contestație este deja a doua acțiune de acest fel, cel puțin deocamdată putându-se accepta prezumția exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale de către contestator, împrejurare ce nu exclude pe viitor, în cazul formulării unor cereri similare, analiza posibilei incidențe în cauză a dispozițiilor art.723 Cod pr.civilă, coroborat cu prevederile art.108 alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.civilă.
În privința existenței greșelii materiale rezultată din înscrierea literei c aferente art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004, în loc de lit.d, Curtea constată că acest aspect este lipsit de relevanță practică în economia speței, de vreme ce instanța de recurs, reiterând aprecierile instanței de fond, a considerat că decizia de imputare nu este un act administrativ, fiind din acest motiv inutil a se cerceta dacă instanța de recurs a avut în vedere lit.c sau d din art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât actul normativ menționat nu era incident în cauză.
Pentru a putea determina anularea deciziei contestate, trebuia ca eventuala greșeală materială să fie deosebit de importantă în mecanismul de soluționare al cauzei. Dimpotrivă, în prezenta cauză eventuala eroare materială constând în citarea greșită a textului de lege este lipsită de orice relevanță întrucât nu s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că decizia de imputare nu este act administrativ și pe cale de consecință nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL APĂRĂRII împotriva deciziei civile nr.218/R/16.01.2009, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (2005/2009), în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.05.2009
Jud.recurs:;.;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
