Obligație de a face. Decizia 267/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.267/2010
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de PÂRÂTUL Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile numărul 1397/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea de conflict de drepturi, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 2516/97/14.05.2009 reclamanta a chemat în judecată Tribunalul Hunedoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâtul să fie obligat să-i elibereze o adeverință, care să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunara și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv sporul de 50% recunoscut prin sentința civilă nr.155 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, precum si obligarea paratului la plata sumei de 200 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, până la data punerii în executare a hotărârii. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s- pensionat anticipat în condițiile art. 82 alin.2 din Legea nr.303/2004, așa cum rezultă din decizia de pensionare nr. -/06.10.2008, însă și-a continuat activitatea de judecător la Judecătoria Deva pana la data de 10.02.2009 când a fost eliberată din funcție.
Menționează reclamanta ca prin sentința civilă nr. 155/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, pârâții Tribunalul Hunedoara, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției B au fost obligați la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 14.03.2005 și până la 04.12.2008, însă la calcularea pensiei de serviciu acest spor nu a fost luat în considerare, astfel că se impune eliberarea unei alte adeverințe care să ia în calcul sporul în discuție și să anuleze adeverința anterioară, bazată pe o încadrare nelegală.
Nu in ultimul rând a mai precizat reclamanta ca in sensul celor solicitate prin acțiune s-a pronunțat si Ministerul Justiției prin punctul de vedere comunicat Curților de Apel cu adresa nr. -/29.11.2008.
În drept au fost invocate disp. art.1075 Cod civil, Legea nr. 303/2004 modificată prin OUG nr.75/2008 și HG nr. 1275/2005.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conf. art. 285 Codul Muncii.
Prin întâmpinare, Tribunalul Hunedoaraa precizat inițial că magistrații în activitate beneficiază de sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, având in vedere Decizia ICCJ nr. 21/2008 și ordinele Ministrului Justiției nr. 768/C/2009 și nr. 1165/C/2009, astfel că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la eliberarea adeverinței către reclamantă.
Prin completare la întâmpinare (20) paratul a arătat ca deși la momentul formulării întâmpinării magistrații beneficiau de sporul in discuție, ulterior acesta nu a mai fost inclus in drepturile salariale ale magistraților, deoarece ordinele prin care acesta era acordat au fost suspendate, astfel ca in aceste condiții nu se justifica eliberarea unei adeverințe către reclamanta care sa includă si sporul 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai susținut ca in cazul in care s-ar elibera reclamantei adeverința solicitată și s-ar valorifica la drepturile de pensie, s-ar depăși 80% din veniturile și sporurile realizate de magistrații în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței.
Paratul a solicitat de asemenea si respingerea capetelor de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată, invocând lipsa culpei procesuale față de conținutul și succesiunea dispozițiilor legale cuprinzând salarizarea magistraților aflați în activitate.
Prin sentința civilă nr.1397/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă în parte. Pârâtul a fost obligat să-i elibereze reclamantei adeverința tip necesară stabilirii pensiei de serviciu care să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut prin sentința civilă nr.155/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA. A fosta respinsă în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost judecător la Judecătoria Deva până la data de 10.02.2009, dată la care a fost eliberată din funcție prin decretul nr. 272/05.02.2009 publicat în. oficial nr. 76/10.02.2009.
Cererea de pensionare a fost depusă de reclamantă la Casa Județeană de Pensii H, la data de 10.09.2008, iar prin decizia nr. - din 06.10.2008 i s-a stabilit reclamantei o pensie de serviciu în valoare brută de 5628 lei, drepturile de pensie fiind acordate cu data eliberării efective din funcție.
La stabilirea pensiei de serviciu H, a avut în vedere adeverința Tribunalului Hunedoara în care se reține o vechime în magistratură de 25 ani și 2 zile, iar baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a fost de 7035 lei (4).
Prin sentința civilă nr.155 din 04.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA rămasă irevocabilă in data de 30.03.2009 prin decizia aceleiași instanțe, i s-a recunoscut reclamantei beneficiul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară, începând cu data de 14.03.2005 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, și în continuare (6 verso).
Conform art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, în forma modificata prin Legea nr. 97/2008 care era în vigoare și la data depunerii dosarului de pensionare (10.09.2008), judecătorii și procurorii cu vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Din actele depuse rezultă că pensia de serviciu a reclamantei a fost calculată cu nesocotirea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, însă cum dosarul care a făcut obiectul acestor pretenții nu era încă soluționat la data pensionării, iar sentința nr. 155/2008 nu era pusa in executare, nici sporul de 50% nu a fost inclus in baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei în adeverința eliberata de angajator - Tribunalul Hunedoara.
Este adevărat că în prezent magistraților in activitate nu le este achitat efectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă aceasta doar datorită faptului că plata acestuia este suspendată. Astfel, dreptul respectiv este recunoscut chiar prin suspendarea plății sporului, urmând a fi achitat alături de celelalte titluri executorii, în conformitate cu prev. OUG nr. 75/2008 și nr. 71/2009.
În această situație, dacă cei în activitate urmează să încaseze sumele cuvenite, neachitate în prezent odată cu drepturile salariale lunare, în mod eșalonat în perioada 2010 - 2012, cei pensionați nu vor putea beneficia efectiv de aceste sume, decât până la data încetării raporturilor de muncă, ipoteză în care, reclamanta ar fi în mod considerabil prejudiciată prin nevalorificarea acestor sporuri în veniturile care au constituit baza de calcul a pensiei de serviciu, împrejurare care generează în mod implicit diminuarea considerabilă a cuantumului pensiei de serviciu.
Dealtfel, dacă la data pensionării drepturile salariale erau legal acordate, incluzând și sporul in discuție, în mod cert veniturile menționate în adeverința - tip necesară stabilirii pensiei de serviciu includeau și aceste sume, iar pensia era stabilită într-un cuantum legal.
Dacă s-ar avea în vedere apărarea pârâtului, în sensul că nu poate fi cuprins sporul pretins în cadrul veniturilor realizate, întrucât nu a fost achitat nici până în prezent, ar însemna în fapt a accepta că reclamanta, nu doar că în mod nejustificat nu a beneficiat în timpul activității de acest drept, dar că, fără nici o culpă, trebuie "penalizată" și în continuare, printr-o pensie inferioară celei la care avea dreptul.
In consecință, reținând că dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica este doar suspendat în plată în privința magistraților în activitate (urmând a fi achitate în viitor, conform actelor normative menționate anterior) și totodată având în vedere că ele se regăsesc și în noua lege de salarizare, apărarea pârâtului că prin cuprinderea lor la stabilirea drepturilor de pensie s-ar depăși cuantumul maxim de 80% prevăzute de lege, și chiar veniturile unei persoane aflate în activitate, urmează a fi înlăturată.
Întrucât în prezent judecătorilor în activitate le este recunoscut sporul în discuție, plata acestuia fiind doar suspendata in temeiul unor acte cu caracter normativ, iar reclamantei i-a fost de asemenea recunoscut acest drept până la data pensionării ( februarie 2009), având în vedere și decizia nr. 21/2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație si Justiție, obligatorie potrivit art. 329 Cod procedură civilă, se apreciază întemeiată cererea reclamantei pentru eliberarea unei noi adeverințe-tip necesară stabilirii pensiei de serviciu, cu includerea in baza de calcul prev. de art.82 alin.1 din Legea nr. 303/2004 (respectiv indemnizația de încadrare lunara bruta si celelalte sporuri avute in luna ianuarie 2009) și a sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cererea privind plata daunelor cominatorii in cuantum de 200 pentru fiecare zi de întârziere până la data punerii în executare a hotărârii este neîntemeiată, acestea reprezentând un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor, având caracterul unei pedepse civile. Cu toate că în sistemul dreptului civil român daunele cominatorii nu sunt reglementate prin dispoziții cu caracter general, această instituție este consacrată jurisprudențial, insa nu si in legislația muncii, unde s-au prevăzut mijloace specifice pentru asigurarea executării obligațiilor legale ce-i revin angajatorului.
Astfel, in cuprinsul cap. III si IV din titlul XI al Codului muncii sunt reglementate răspunderea patrimoniala și contravențională a angajatorului, stabilindu-se atât principiile care le generează, cât si modalitățile concrete de recuperare a daunelor ori de sancționare a contravențiilor, după caz.
In acest cadru de reglementare, prin art. 269 alin. (1) din Codul Munciis -a prevăzut ca "angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul", iar art. 276 alin.1 lit.b din Cod prevede ca este contravenție si se sancționează cu amenda încălcarea de către angajator a obligației prev de art. 34 alin.5, privind eliberarea adeverințelor care sa ateste elementele privind activitatea desfășurata de salariat.
Așa fiind, in lipsa unor reglementari exprese privind aplicabilitatea daunelor cominatorii in legislația muncii sau in cea civila care reprezintă dreptul comun, raportat la prev. art.295 alin.1 Codul Muncii, capătul de cerere având ca obiect plata acestora se va respinge.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând instanței de recurs să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției instanței de fond.
În expunerea de motive arată că sporul la care face referire reclamanta a fost obținut printr-o hotărâre judecătorească, dar nu a beneficiat de acesta în ultima lună de activitate înaintea pensionării. Tribunalul Hunedoaraa emis adeverința tip cuprinzând veniturile realizate de reclamantă în ultima lună de activitate în conformitate cu prevederile art.83 alin.1 din Legea 303/2004, așa cum rezultă din evidențele contabile, fără sporurile în discuție de care aceasta nu beneficia.
Adresa Ministerului Justiției și Libertăților nr.-/2008 are un caracter de recomandare și nu constituie temei legal pentru eliberarea adeverinței solicitate.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticele formulate și din oficiu conform prevederilor art.304 pr.civ, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanta a avut calitatea de judecător la Judecătoria Deva până la data de 10.02.2009 la care a fost eliberată din funcție prin Decretul nr. 272/05.02.2009 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 76/10.02.2009.
La stabilirea pensiei de serviciu H aluat în calcul adeverința Tribunalului Hunedoara în care se reține o vechime în magistratură e 25 ani și 2 zile, baza de calcul fiind de 7035 lei.
Reclamanta a solicitat ca în baza de calcul să fie inclus și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară care i-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 155/2008 a Curții de Apel, irevocabilă la data e 30.03.2009.
Contrar interpretărilor pârâtului recurent, admițând cererea reclamantei, prima instanță a dat corect eficiență dispozițiilor art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004 potrivit cărora pensia de serviciu pentru magistrați este în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Din modul de redactare al acestui text de lege rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul a avut în vedere sporurile cuvenite magistraților pentru ultima lună de activitate, printre acestea numărându - se și cel de risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut reclamantei prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Așa fiind, este evident că sporul se cuvenea reclamantei la data pensionării, iar faptul că el nu era efectiv realizat se datorează culpei exclusive a,situație în care aceasta nu poate fi lipsită de beneficiul sporului în stabilirea bazei de calcul pentru acordarea pensiei de serviciu.
La data pensionării reclamantei sporul în discuție nu era achitat efectiv magistraților, fiind suspendat, urmând a fi achitat ulterior în conformitate cu prevederile OUG 75/2008 și 71/2009 în mod eșalonat în perioada 2010 - 2012.
Câtă vreme magistrații aflați în funcție se vor bucura de aceste drepturi potrivit actelor normative menționate, acestea urmând a fi înscrise și în carnetele de muncă, și magistrații pensionați printre care și reclamanta, vor beneficia de acestea până la data încetării raporturilor de muncă. Fiind un drept recunoscut dar suspendat, este legal să se regăsească în baza de calcul ca pensie de serviciu.
În acest mod al sporurilor avute în luna anterioară pensionării și nu al sporurilor efectiv realizate trebuie interpretate dispozițiile art.82 din Legea 303/2004 dar și cele ale art.85 din același act normativ invocat de recurent.
Chiar dacă are doar un caracter de recomandare, adresa nr.-/2008 a,coroborată cu Decizia nr.21/2008 pronunțată de ÎCCJ este menită să asigure un caracter unitar practicii judecătorești în materie.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevedrile art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr.1397/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.CV
Tehnored.TM/4 ex
23.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
