Obligație de a face. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 28/
Ședința publică din 31 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU PITEȘTI -, cu sediul în comuna, str. -, județul A, împotriva deciziei civile nr.283 din02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei și a chitanței nr.1058 din 17 ianuarie 2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 10,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 25 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru, solicitând să dispună obligarea acestuia la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru garsoniera nr.14 situată în, -..A, etaj 1, județ A, în condițiile prevăzute de Legea nr.85/1992 și Decretul-Lege nr.61/1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în calitate de titulară a contractului de închiriere nr.1527/2005, privind o suprafață de locuit din fondurile statului, a solicitat pârâtului să vândă apartamentul în baza Legii nr.85/1992 și a Decretului nr.61/1990.
În urma adresei nr.1296/2006, pârâtul notificat intenția de a vinde locuințele situate în blocul, iar la solicitarea scrisă a reclamantei acesta a răspuns afirmativ, dar cu mențiunea că prețul este cel stabilit de nr.OG81/2003 și adus la cunoștință prin afișare, preț care este mult mai mare.
Prin sentința civilă nr.1336 din 6 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în, -..A, etaj I,.14, județ A, în conformitate cu Decretul-Lege nr.61/1990 și Legea nr.85/1992, republicată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.1527/13.06.2005 pentru imobilul în litigiu, valabil până la data de 30 iulie 2006.
În baza nr.HG1881/2005, Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru, cu personalitate juridică, a trecut în administrarea acestuia și blocul nr.76 de locuințe ce a trecut în domeniul privat al statutului.
Conform unei hotărâri a consiliului de administrație a institutului s-a decis vânzarea locuințelor situate în blocul nr.76, reclamanta fiind notificată cu privire la exprimarea intenției de a cumpăra, iar prețul de vânzare a fost impus de către vânzător, conform unui tabel ce a fost atașat la scara blocului.
Reclamanta și-a manifestat intenția de a cumpăra apartamentul, iar conducerea a fost de acord cu obligarea la prețul pe care l-a stabilit și afișat și care nu este în concordanță cu cerințele Legii nr.85/1992 și Decretul nr.61/1990.
Instanța de fond reținut ca fiind incidente dispozițiile sus menționate și pentru faptul că reclamanta avea calitatea de chiriaș la data solicitării imobilului spre cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Pârâtul nu s-a opus vânzării locuinței în litigiu, însă la valoarea de inventar a locuinței, conform nr.OG81/2003 aprobată prin Legea nr.493/2003.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită apărărilor pârâtului-apelant.
În urma reorganizării s-a procedat la reevaluarea tuturor activelor fixe aflate în patrimoniu.
Prin decizia civilă nr.283 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect că în cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriaș este o obligație în considerarea obiectului, iar nu o obligație în considerarea subiectului, respectiv societatea comercială care s-a format în urma privatizării.
Întrucât garsoniera în litigiu face parte din locuințele construite din fondurile unei unități de stat în anul 1982, iar prin nr.HG1881/2005 garsoniera a trecut din domeniul public al statului în domeniul privat al statului și în administrarea pârâtului-apelant, nu are relevanță faptul că prin OG nr.81/2003 valoarea de inventar a garsonierei este mai mare decât prețul stabilit prin Legea nr.85/1992.
Ca urmare nu se pot aplica cu prioritate dispozițiile OG nr.81/2003 față de dispozițiile legale speciale ce reglementează vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, neputându-se nici aprecia că dispozițiile acestor acte normative au fost abrogate de nr.OG81/2003.
Potrivit disp.art.1 și 7 din Legea nr.85/1992, locuințele construite din fondurile de stat vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990.
Tribunalul a reținut astfel că nu poate fi primită pretenția apelantului de a fixa un preț al vânzării corespunzător indicilor stabiliți de nr.OG81/2003, în cauză fiind operante măsurile de protecție socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor cumpărători.
Față de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat în baza art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.283/02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pitești, care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive de nelegalitate:
- instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin decizia pronunțată, întrucât s-a substituit autorității legiuitoare și autorității executive, deoarece nu a dat deplină eficiență legii, respectiv nr.OG81/2003 aprobată prin Legea nr.493/2003 și nr.1487/30.10.2003 prin care se stabilesc indicii de reevaluare a activelor fixe aparținând instituțiilor publice.
S-a mai menționat că decizia civilă atacată se bazează numai pe hotărâri ale Curții Constituționale, însă instanța de apel a făcut inaplicabile dispoziții ale legii și ale actelor executivului, ce au fost menționate mai sus.
- tribunalul prin decizia civilă pronunțată a încălcat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece a reținut în mod eronat calitatea de proprietar a Institutului față de locuința în litigiu, adevăratul proprietar fiind Statul Român conform nr.HG1881/2005.
Recurentul susține că prin nr.OG81/2003 s-a retras parțial beneficiul acordat chiriașilor ce intenționează cumpărarea locuinței deținute, în sensul că aceștia beneficiază numai de dreptul corelativ obligație "in rem" menținute în sarcina unităților deținătoare de locuințe aflate sub incidența Legii nr.85/1992, nu și de prețul acestora, stabilit prin Legea nr.85/1992.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de motivele invocate în recurs, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond a se dispune încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul stabilit conform nr.OG81/2003 aprobată prin Legea nr.493/2003.
De asemenea, recurentul-pârât a depus la dosar și concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în recurs.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanța de apel prin decizia civilă pronunțată nu a încălcat dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, deoarece judecătorii nu au săvârșit un "exces de putere", adică nu au trecut în atribuțiile altei puteri constituite în Stat.
Verificând decizia civilă atacată, Curtea constată că judecătorii din apel nu au realizat un act care intră în sfera exclusivă de activitate a organelor executive sau legislative ori au aplicat o lege înainte de intrarea ei în vigoare.
Faptul că instanța de apel a dat prioritate normelor legale speciale ce reglementează vânzarea locuințelor construite din fondurile statului conform Legii nr.85/1992 și nu prevederilor nr.OG81/2003, nu echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece tribunalul nu a încălcat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pronunțând o hotărâre legală.
Curtea constată că instanța de apel a statuat corect că în litigiu se aplică cu prioritate prevederile Legii nr.85/1992, în sensul că locuințele construite din fondurile de stat vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală ori în rate în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990. Legiuitorul prin acest act normativ a stabilit o normă cu caracter de protecție socială în favoarea chiriașilor cumpărători.
Dacă s-ar aplica cu prioritate dispozițiile nr.OG81/2003 și ar fi vândută garsoniera din litigiu la valoarea de inventar care este mai mare decât valoarea stabilită prin Legea nr.85/1992, așa cum susține recurentul, s-ar încălca principiul echității statuat de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că s-ar crea două categorii de chiriași cumpărători, unii care au cumpărat aceeași categorie de imobil la o valoare mai mică conform Legii nr.85/1992 și alții la o valoare mai mare (de inventar) potrivit nr.OG81/2003.
Acest lucru dacă s-ar aplica, așa cum susține recurentul, ar conduce și la o discriminare între cele două categorii de chiriași cumpărători menționate mai sus.
În concluzie, în mod legal tribunalul a dat prioritate Legii nr.85/1992 și nu prevederilor nr.OG81/2003 aprobată prin Legea nr.493/2003, în cauză nefiind aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pitești, împotriva deciziei civile nr.283/2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul-pârât Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pitești, să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în faza de recurs, conform chitanței nr.-/25.01.2008 (fila 42 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSTITUTUL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU PITEȘTI-, cu sediul în, str.-, județ A, împotriva deciziei civile nr.283 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimată-reclamantă fiind, domiciliată în, -..A,.1,.14, județ
Obligă pe recurentul-pârât Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pitești- să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/14.02.2008
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
