Obligație de a face. Decizia 2812/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.65/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.2812/

Ședința publică de la 29 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 2: Uță Lucia

JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-" 2000"SA șiîmpotriva sentinței civile nr.5766 din data de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45329/3/AS/2007, având ca obiect:"obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 2009 depusă la dosar-fila 18, lipsind recurenta-" 2000"SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 07.04.2009, concluzii scrise din partea recurentului însoțite de înscrisuri în fotocopie; la data de 24.04.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurentei -" 2000"SA la cererea de recurs formulată de recurentul, iar la data de 28.04.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurentului la cererea de recurs formulată de recurenta -" 2000"SA.

Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de recurenta -" 2000"SA către recurentul, prin avocat.

Recurentul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.

Recurentul, prin avocat, având cuvântul în susținerea recursului său, învederează instanței că dovada cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia acestui proces au fost depuse la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată.

Având cuvântul în combaterea cererii de recurs formulată de recurenta -" 2000"SA, arată că societatea recurentă nu a avut aprobarea expresă AGA cu privire la contractul de muncă încheiat cu recurentul, sens în care, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.

Cu cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.5766 din 18.09.2008 Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -. 2000 A, așa cum a fost precizată.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 40.800 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru anul 2004, în baza contractului de performanță.

A respins cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în baza contractului de performanță ( anexă la contractul individual de muncă al conducătorului societății comerciale) nr. 941 din 01.08.2001, încheiat între reclamant în calitate de director general al unității ( agentului economic) și pârâtă, printr-un reprezentant desemnat de adunarea generală a acționarilor, pe o durată de 1 an începând cu 01.08.2001.

Contractul de performanta încheiat in temeiul OUG nr. 79/2001, a reținut instanța, este tot un contract de muncă, iar nu de altă natură, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul de muncă ( art. 4 alin. 2 din OUG nr. 79/2001).

In acest sens părțile au stabilit prin contractul de performanță nr. 941/01.08.2001 și prin procesul verbal de la 01.08.2001 atât aprobarea de Venituri și cheltuieli pentru anul 2001 al - 2000 SA B, cu indicatorii principali cât și salariul de bază lunar al reclamantului, în cuantum de 17.000 000 lei la care se adaugă 50% din sumă sub formă de sporuri și alte adaosuri.

În capitolul IV art. 4 lit. c al contractului de performanță, s-a stabilit faptul că Directorul General, conducătorul unității are dreptul la un premiu anual, până la 12 salarii lunare de bază, după aprobarea bilanțului contabil anual, condiționat de realizarea criteriilor de performanță prevăzute în contract îndeplinite cumulat de la începutul anului. Drepturile salariale stabilite in condițiile legii se diminuează proporțional cu gradul de neîndeplinire a condițiilor stabilite prin contract, dar nu mai mult de 30% din salariul de bază.

Prin Actul adițional nr. 2/2004 la contractul de performanță nr. 941/2001, părțile au stabilit principalii indicatori economico-financiari negociați pentru exercițiul financiar 2004.

In acest context, Tribunalul reține faptul ca pârâta nu a plătit în integralitate reclamantului drepturile salariale cuvenite conform contractului de performanță deși îi revenea această obligație, conform clauzelor acestui contract cât și prevederilor art. 7 alin. 3 și alin. 4 din OUG nr. 79/2001 și ale art. 154 si 156 din codul muncii.

Din actele dosarului și din adresele emise de AVAS și transmise societății pârâte în anul 2004, rezultă îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță angajate de către reclamant în calitate de conducător al unității, cu consecința aprobării acordării unor salarii integrale în fiecare lună a anului 2004 ceea ce presupune îndeplinirea criteriilor de performanță cumulat, de la începutul anului.

Astfel, la data de 31.01.2005 - 2000 SA a transmis Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, situația privind îndeplinirea indicatorilor aprobați prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli 2004 de la data de 31.12.2004.

In aceste condiții reclamantul avea dreptul la acordarea premiului anual prevăzut de art.7 alin.3 și 4 din OUG nr.79/2001 și de clauzele contractuale, respectiv art. 4 litera a din contractul de performanță nr. 941/01.08.2001.

De altfel, a constatat tribunalul, urmare a realizării criteriilor de performanță, după aprobarea bilanțului contabil al anului 2004, în Bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2005, la capitolul XI "fond salarii" pct.5 litera b, a fost prevăzută suma de 408.000.000 lei vechi, reprezentând "premiul anual" pentru conducătorul societății potrivit art. 7 alin. 4 din OUG nr. 79/2001 ce urma a fi suportat din fondurile societății, sumă reflectată distinct în execuție, în fondul de salarii al anului următor, potrivit condițiilor prevăzute de lege.

In baza acestui buget de venituri și cheltuieli s-a desfășurat întreaga activitate a societății pârâte în anul 2005.

Or, deși bilanțul contabil al anului 2004 a fost aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor prin Hotărârea nr. 4 din 28.04.2005 și împreună cu situația privind îndeplinirea indicatorilor aprobați prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli 2004 a fost depus la AVAS, pârâta, prin acționarul majoritar, nu a procedat la analizarea realizărilor anului 2004 în conformitate cu indicatorii negociați pentru exercițiul financiar 2004 cu reclamantul în calitate de conducător al societății, în vederea aplicării prevederilor art.7, alin. 3 din OUG nr. 79/ 2001 și art. IV, pct. c din contractul de performanță.

În acest caz, fiind un drept reglementat legal și negociat contractual, singura condiție care trebuia îndeplinită de conducătorul unității pentru a beneficia de premiul anual, o reprezintă realizarea criteriilor prevăzute în contractul de performanță (respectiv actele adiționale), întrucât nici legea și nici clauzele contractuale nu prevăd vreo altă condiție suplimentară pentru executarea acestei obligații de către unitatea angajatoare.

Pârâta era exonerată de obligația plății primei anuale numai în măsura în care făcea dovada neîndeplinirii indicatorilor economico-financiari negociați pentru exercițiul financiar 2004.

Prima instanță nu a reținut apărarea pârâtei în sensul că plata acestor drepturi este condiționată de aprobarea plății de către Adunarea Generală a Acționarilor cu motivarea că o asemenea condiție ce nu este prevăzută de lege și de clauzele contractuale ar face ca obligația asumată să fie pur potestativă, întrucât ar presupune ca nașterea obligației de plată a drepturilor bănești cuvenite reclamantului să depindă exclusiv de voința părții debitoare (care, deși ar constata îndeplinirea condițiilor pentru nașterea obligației ar putea oricând și nejustificat să omită aprobarea acestei plăți) ceea ce este inacceptabil.

În temeiul art. 274 alin 1 din codul d e procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată, întrucât, nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă susține că 2000 este o societate comercială cu capital integral de stat, înființată prin nr.HG617/1998, drepturile și obligațiile statului în calitatea de acționar unic fiind exercitate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

La data de 18.12.1998 în baza Procesului verbal nr.1, reclamantul a fost numit Director general al SEMNAL care în prezent se numește 2000 prin schimbarea numelui.

În temeiul nr.OUG79/2001 la data de 01.08.2001 a fost încheiat între 2000 prin reprezentantul în baza Hotărârii din 01.08.2001 și reclamant Contractul de performanță înregistrat sub nr.941/01.08.2001.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant, plata lunară a drepturilor salariale se făcea doar în baza aprobării emisă în urma verificărilor de către aceasta, a respectării indicatorilor de performanță stabiliți.

În Hotărârea nr.4/28.04.2005 nu se precizează și plata vreunei sumei de bani cu titlu de premiu anual (așa cum ar fi fost necesar), motiv pentru care recurenta pârâtă apreciază că nu poate fi obligată la plata sumei de bani solicitate. lipsind aprobarea expresă în acest sens.

Recurenta a mai susținut că, în mod nejustificat, instanța de fond a reținut faptul că nu a plătit în integralitate intimatului drepturile salariale cuvenite conform Contractului de performanță.

Astfel, deși prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță angajate de către intimat, lipsește aprobarea expresă în acest sens iar 2000 nu poate proceda la plata unei sume de bani cu titlu de premiu anual către intimat. Așa cum a arătat recurenta, la data de 31.01.2005, a transmis situația privind îndeplinirea indicatorilor aprobați prin 2004 de la data de 31.12.2004, însă acesta nu a procedat la analizarea realizărilor anului 2004 în conformitate cu indicatorii negociați pentru exercițiul financiar 2004.

La rândul său, recurentul-reclamant prin motivele de recurs susține că soluția instanței de fond, sub aspectul respingerii capătului de cerere prin care a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, este greșita si se bazează sau pe o apreciere greșita a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei sau pe o eroare a instanței care nu a observat înscrisul intitulat" chitanța " nr.27/2007 care face dovada plații onorariului de avocat in suma de 2.000 RON, depus la dosarul cauzei.

Cum partea adversă "a căzut în pretenții " iar reclamantul a cerut expres ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, cele două condiții prevăzute de art.274 pr.civ. erau îndeplinite.

Prin întâmpinare, recurentul reclamant a solicitat respingerea recursului pârâtei.

În recurs, reclamantul a depus la dosar dovada efectuării cheltuielilor de judecată la instanța de fond.

Analizând sentința recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta - 2000 SA, Curtea reține că susținerile acesteia privind faptul că nu datorează drepturile bănești, reprezentând premiul anual rezultat din contractul de performanță, sunt nefondate.

Astfel, obligația de plată a premiului anual a fost inserată în contractul de performanță, cu condiția ca directorul general să îndeplinească criteriile de performanță convenite în acest contract.

În cauză s-a făcut dovada, necontestată de recurenta pârâtă, că reclamantul a îndeplinit aceste criterii pentru anul 2004 iar în bilanțul societății a fost alocate fondurile necesare acestei plăți.

Prin urmare, Curtea apreciază că potrivit art. 969 cod civil convenția legal încheiată reprezintă legea părților, astfel încât pârâta este ținută de obligația legală de plată a premiului anual.

Împrejurarea că AGA nu a emis o dispoziție în acest sens este nerelevantă, întrucât izvorul obligației îl reprezintă convenția părților și nu voința acționarului, căruia obligația contractuală îi este opozabilă.

Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a obligat pârâta la plata premiului anual, recursul acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

Cât privește recursul reclamantului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că la dosarul instanței de fond nu există dovada cheltuielilor de judecată efectuate de către acesta, înscrisul constatator fiind depus în original și copie direct în faza procesuală a recursului. Prin urmare nu poate fi reținută culpa instanței în respingerea cererii referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acestea nu au fost dovedite în fața instanței de fond.

Văzând și dispoz. art. 274 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulat de recurenta pârâtă -" 2000"SA și recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.5766 din data de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45329/3/AS/2007.

Obligă recurenta - 2000 SA la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către recurentul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex29.05.2009

Jud.fond:

Președinte:Cristescu Simona
Judecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2812/2009. Curtea de Apel Bucuresti