Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2811/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.447/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2811/
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Regia Autonomă de Transport, împotriva sentinței civile nr.7015 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37447/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 9, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, obligarea intimatului la plata sumei de 335,46 lei, reprezentând contravaloarea cursului de reșcolarizare, proporțional cu perioada nelucrată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7015 din data de 12.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport B, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că ngajatorul are dreptul de a cere și de a obține obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională numai în condițiile prevăzute de art.195 alin.1 și alin.3 din Codul muncii, care stabilesc că suportă cheltuielile ocazionate de pregătirea lor profesională numai salariații care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionale mai mare de 60 de zile cu scoaterea din activitate pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnică normală de lucru și care au inițiativa încetării contractului individual de muncă mai înainte de expirarea termenului prevăzut in actul adițional.
S-a arătat că obligația legală de restituire în sarcina salariatului intervine numai dacă acesta a beneficiat de un curs sau stagiu de pregătire profesională, cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor mai sus arătate.
S-a apreciat că, ngajatorul trebuie să dovedească în conformitate cu prevederile art.287 din Codul muncii, atât efectuarea cursurilor de pregătire profesională pe durata și în condițiile prevăzute de lege, cât și prejudiciul pe care l-a suferit prin plecarea salariatului mai înainte de expirarea termenului de trei ani, prejudiciu reprezentat de cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
S-a reținut că furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formare profesională finalizate prin certificate de calificare sau de competență profesională și că, în speță, "formarea profesională" de care a beneficiat pârâtul s-a desfășurat pe o perioada de 4 zile, respectiv 12,13,20 și 23.04.2007, fără a fi respectată perioada minimă impusă de lege pentru a fi situația formării profesionale.
Ca atare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile referitoare la asigurarea formării profesionale în condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, tribunalul a constatat că salariatul nu poate renunța la drepturile ce îi sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate (art.38 din Codul muncii ).
S-a menționat că dreptul civil este guvernat de principiul libertății contractuale și că în dreptul muncii, libertatea contractuală este limitată de lege, în interesul protecției salariaților, clauzele contractului individual de muncă și cele înserate în cuprinsul altor acte încheiate de părți urmând a fi supuse principiului legalității, iar în cazul de față al principiului neagravării răspunderii patrimoniale a salariatului, în afara cazurilor și condițiilor în care însăși legea permite angajarea răspunderii.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamanta Regia Autonomă de Transport, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond a omis să aibă în vedere existența obligației asumate de salariat sub semnătură (aceea de a lucra în unitate timp de 1 an si 6 luni) în cadrul unui contract sinalagmatic, obligație ce nu a fost respectată, cu atât mai mult cu cât acest contract împreună cu actul adițional și-a produs efectele.
De asemenea, s-a învederat că prima instanță nu a ținut seama că în cadrul unui contract sinalagmatic, neexecutarea obligației principale și de notorietate de a presta activitate timp de 1 an și 6 luni, în folosul angajatorului care a învestit în formarea profesională a salariatului, nu i se poate opune drept cauză exoneratoare de răspundere, durata mai mică a cursurilor, încurajându-se astfel reaua credință.
S-a arătat că organizarea cursului de reșcolarizare s-a făcut față de un salariat al regiei, pe cheltuiala sa, pentru a profesa legal meseria de conducător troleibuze, raporturile de muncă dintre părți încetând din culpa intimatului - pârât.
S-au invocat prevederile art. 195 alin. 2 și art.188 Codul Muncii și s-a susținut că rațiunea legiuitorului a fost aceea de proteja angajatorul, fiind așadar posibilă asumarea obligației de către cursant de a lucra în aceeași unitate, chiar daca modalitatea de formare profesională la care a participat a fost mai mică de 60 zile.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, au fost stabilite prin act adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art.195 alin.2 muncii.
Astfel, prin contractul de școlarizare - act adițional în baza contractului individual de muncă nr.97098/15.03.1999, intimatul pârât s-a obligat, în calitate de salariat al, ca după absolvirea cursului de perfecționare specializare conducător auto Tb - Astra/, de 4 zile, desfășurat în perioada 12, 13, 20 și 23.04.2007, cu scoatere integrală din producție, să lucreze în cadrul, acolo unde va fi repartizat și să nu părăsească cel puțin 1 an și 6 luni de la data încheierii procesului verbal de finalizare a cursului.
Totodată, intimatul pârât și-a asumat obligația ca în cazul în care nu va îndeplini una din obligațiile asumate prin contractul de școlarizare, dacă va fi exclus de la curs sau dacă va părăsi cursul din proprie inițiativă sau nu va respecta obligația de a lucra sau de a nu părăsi cel puțin 1 an și 6 luni, acolo unde va fi repartizat, să restituie sumele făcute de către cu organizarea cursului, precum și contravaloarea indemnizației primite pe timpul școlarizării în cazul în care cursul se efectuează cu scoatere integrală din activitate, precizate în decontul întocmit de Regie, proporțional cu perioada lucrată.
În raport de clauza contractuală amintită, cât și față de prevederile art.195 alin.4 muncii, Curtea reține că salariatului concediat disciplinar, pentru motive disciplinare, în perioada înscrisă în actul adițional îi revine obligația de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă, indiferent de durata cursului, fiind astfel întemeiată critica adusă hotărârii recurate sub acest aspect.
Cu toate aceste, Curtea constată că recursul este nefondat, de vreme ce în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
Astfel, a dosarul cauzei s-a depus decizia nr.905/14.10.2005 emisă de către Directorul Resurse Umane și Asistență Socială referitoare la necesitatea efectuării unei instruiri de școlarizare și Referatul recurentei din anul 2005 cu privire la tarifele cursului de reșcolarizare în meseria de conducător auto categoria Tb, Tw, D, pentru cei reîncadrați, reveniți din concedii medicale sau proveniți din conducătorii de vehicule manevră, care au întrerupt prestarea meseriei mai mult de 2 luni.
Din analiza acestor înscrisuri și a celorlalte probele administrate în timpul procesului (decizia de sancționare disciplinară nr.55/28.07.2008, nota de lichidare, extras din contractul colectiv de muncă pentru perioada 2007-2008 notificarea pârâtul) nu rezultă că intimatul pârât a urmat efectiv cursul de școlarizare în perioada înscrisă în contract, cu scoaterea integrală din producție și nici faptul că recurenta reclamantă a suportat contravaloarea organizării cursului și a înregistrat în contabilitate prejudiciu suferit.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea reține că prima instanță a respins în mod corect acțiunea formulată de către recurenta reclamantă, având ca obiect obligarea intimatului pârât la plata sumei de 335,49 lei reprezentând contravaloarea cursului de reșcolarizare în meseria de conducător troleibuze - Astra/.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Regia Autonomă de Transport, împotriva sentinței civile nr.7015 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37447/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
29.05.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
