Obligație de a face. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 283/
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurent reclamant, domiciliat în M,-, -ămin "", etaj 3,. 304, județ C - împotriva deciziei civile nr. 325/C/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata CM, cu sediul în C, B-dul. - - nr. 144, județ C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este declarat în termen, motivat și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că, prin serviciul registratură, la data de 25.09.2008, avocat, apărător ales al intimatei pârâte CM C, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 198/28.09.2005, fila 28 din dosar 1017/2005 al Judecătoriei Mangalia, a depus concluzii scrise în referire la motivele de recurs și cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că, deși recurentul reclamant a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul iar acesta nu s-a conformat obligației instanței, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1017/2005 reclamantul a chemat in judecată pe pârâta CM C solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să oblige pârâta să îi vândă garsoniera situată in M,-, bloc "Cămin ",. A,. 3,.304, județ C; - să oblige pârâta la plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepția lipsei calității procesual pasive și excepția inadmisibilității acțiunii in raport de ceea ce se cere a se cumpăra.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar pârâta a solicitat evacuarea pârâtului din spațiul locativ situat in M,-, -ămin "",. A,. 3,. 304, întrucât raporturile locative au încetat la data de 01.09.2005 si nu au mai fost prelungite prin acordul părților, reclamantul denunțând unilateral contractul odată cu protestul privitor la cuantumul chiriei.
Parata a formulat de asemenea cerere de chemare in garanție a Statului R, prin Ministerul Finanțelor si a B, arătând ca activele societății au fost cumpărate de B ca reprezentant al statului care, transferând prin vânzare cota de 70% asupra activelor societății, a exclus accesul chiriașilor la cumpărarea locuințelor intrate in proprietatea privata a societăților comerciale.
Chematul in garanție, in calitate de succesor legal al Baf ormulat întâmpinare la cererea de chemare in garanție, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a paratei in formularea acestei cereri, susținând ca prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 6/06.02.2001 a vândut către AUTO pachetul de acțiuni deținut in numele statului si reprezentând 40, 37 % din capitalul social al paratei.
Prin precizări la cererea reconvențională depuse la termenul din 17.11.2005 pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 404,60 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru lunile și octombrie 2005.
Totodată, pârâta a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Mangalia, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța, motivând că raporturile de închiriere cu reclamantul nu au ca temei și modalitate de înregistrare pe cele prevăzute de Legea 114/1996, fiind supuse jurisdicției comerciale.
Prin sentința civilă nr. 2181/08.12.2005 Judecătoria Mangaliaa admis excepția necompetentei materiale a acestei instanțe și pe cale de consecință a declinat competenta de soluționare in favoarea Tribunalului Constanta, reținând că obligația pârâtei de a vinde locuința ocupată de reclamant are caracterul unei fapte de comerț subiective ce atrage incidenta jurisdicției comerciale, obiectul litigiului fiind totodată neevaluabil in bani.
Prin sentința civilă nr. 2056//20.04.2006 pronunțată in Dosar nr. 65//2006 Tribunalul Constanțaa admis la rândul sau excepția necompetenței sale materiale si a declinat competența de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Mangalia, constatând totodată conflictul negativ de competență. Pentru a dispune in acest sens, tribunalul a reținut ca obligația de a vinde un imobil in temeiul Legii 85/1992 nu poate fi catalogata ca fiind o operațiune comerciala, cat timp este exclus cu desăvârșire scopul obținerii unui profit,dat fiind caracterul de protecție socială al actului normativ menționat.
Conflictul de competenta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 88//08.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanta in Dosar nr- prin care s-a stabilit competenta materială de soluționare în primă instanță a cauzei in favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pe rolul Judecătoriei Mangalia cererea a fost reînregistrată sub nr-.
Prin precizări scrise depuse la dosar la termenul din 25.09.2007 pârâta CM a declarat că renunță la judecata cererii de chemare in garanție formulată in contradictoriu cu Statul R prin Ministerul Finanțelor si Totodată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mangalia, solicitând declinarea competentei in favoarea Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă nr.1735 din 04 octombrie 2007, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetentei teritoriale invocată de către pârâtă și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând ca potrivit art. 5 raportat la art. 7 alin.1 Cod procedură civilă competența revine instanței de la sediul pârâtei.
După declinarea cauzei, prin sentința civilă nr. 1549/C din 28.01.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, s-a respins ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a paratei SC CM
Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CM și s-a admis, în parte, cererea reconvențională formulata de pârâta CM A în contradictoriu cu reclamantul.
S-a dispus evacuarea pârâtului din spațiul locativ situat in M,-, -ămin,. A,.3,.304 și a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 223,2 lei, reprezentând chirie restantă și la 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a luat act de renunțarea pârâtei la judecata cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu B și Statul R prin Ministerul Finanțelor.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 325/C/09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins apelul ca nefundat.
Împotriva deciziei Tribunalului Constanța a declarat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârile pronunțate în cauză, pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din data 29 2008, din oficiu, instanța a invocat excepția netimbrării recursului, motivat de faptul că deși recurentul reclamant a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile dispuse de instanța de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Instanța va analiza recursul declarat, prin prisma excepției nulității recursului, ca urmare a netimbrării.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că excepția este fondată.
Prin rezoluția judecătorului care a primit cererea s-a stabilit în sarcina recurentului reclamant o taxă judiciară de timbru în valoare de 15,21 lei și un timbru judiciar de 0, 30 lei, sub sancțiunea anulării cererii, recurentul reclamant fiind citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de29.09.2008.
La termenul de judecată acordat, recurentul pârât nu făcut dovada plății taxei judiciare de timbru datorată, astfel încât instanța a invocat excepția netimbrării recursului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale nr.OUG 32/1995 privind timbrul judiciar.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar dacă aceasta nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. Această nulitate este necondiționată de vreo vătămare care intervine pentru nerespectarea cerințelor legii.
Iar, potrivit art. 9 alin.2 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Curtea Europeană de Justiție a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că " dreptul la justiție nu este absolut. El se pretează la limitări, pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop " ( Cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, hotărârea din 13.07.1995).
Curtea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție, dar este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat ( Cauza Weissman a contra României - hotărârea din 24.05.2006).
În cauză, se reține că s-a păstrat un echilibru just între, pe de o parte interesul statului în a percepe costurile procedurii și, pe de altă parte, interesul recurentului pârât de a i fi evaluate pretențiile în fața justiției.
Suma de 15,51 lei stabilită în sarcina recurentului nu este exorbitantă în raport cu posibilitățile materiale ale acesteia, și nici nu aduce atingere dreptului pârâtei de acces la instanță, anularea cererii intervenind în recurs, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești cererea reclamantului fiind supusă cercetării unei instanțe judecătorești.
De altfel, recurentul pârât nici nu a invocat imposibilitatea achitării acestei taxe de timbru datorită insolvabilității materiale.
Având în vedere că, cererea de recurs nu a fost timbrată în cuantum legal încă de la înregistrarea căii de atac și că, deși i s-a pus în vedere recurentului reclamant să complinească această lipsă, acesta nu și-a îndeplinit obligația legală, instanța va admite excepția netimbrării recursului și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
recursul declarat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, -ămin "", etaj 3,. 304, județ C - împotriva deciziei civile nr. 325/C/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata CM, cu sediul în C, B-dul. - - nr. 144, județ C, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 2008.
Președinte, | Ptr. Judecător, lipsă de la instanță, conform art. 261(2) pr.civ. semnează Președinte instanță, |
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - -
Tehnored.dec.gref.- /07.10.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
