Obligație de a face. Decizia 2832/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2832/R/2009
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul C împotriva sentinței civile nr. 2437 din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent C, asistat de avocat și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 decembrie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea a sentinței atacate și rejudecând pe fond să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei pentru fond și recurs, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că are cunoștință de faptul că reclamantului recurent i fost emisă în data de 08 decembrie 2008 adeverința însă nu știe dacă i s-a comunicat această adeverință reclamantului recurent.
La întrebarea instanței reprezentanta pârâtei intimate arată că de obicei după emiterea adeverinței, aceasta se comunică personal părții iar dacă partea nu se prezintă nu poate preciza modalitatea la care i se aduce la cunoștință beneficiarului.
La întrebarea instanței reclamantul recurent arată că nu i s-a comunicat adeverința.
Reprezentantul reclamantului recurent învederează instanței faptul că de obicei se face o mențiune de beneficiar că a primit un exemplar al adeverinței și că, i s-a adus la cunoștință reclamantului recurent de emiterea adeverinței în momentul când a fost depusă la instanța de fond.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că, potrivit art. 160 din legea nr. 19/2000 pârâta intimată avea obligația legală ca, în termen de 30 zile să-i elibereze reclamantului recurent adeverința solicitată, însă aceasta i-a fost eliberată după trei ani.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, susținând motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2437 din 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului C în contradictoriu cu pârâta CAB - Regionala de Transport Feroviar de Călători
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor din Carnetul de muncă seria O nr. - reclamantul Caf ost angajatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă, fiind pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală începând din data de 01.04.1998.
Prin cererea înregistrată sub nr. 293/2007 la. C C, întocmită la 11 iunie 2007, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe pentru sporul de noapte de care a beneficiat ca salariat al acestei unități.
Pârâta a susținut că a eliberat la solicitarea cuprinsă în cererea examinată Adeverința nr. 3555/08.12.2008, depusă în copie la dosarul cauzei. Ulterior, după sesizarea instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, pârâta a emis o nouă adeverință - nr. 2181/16.07.2009, din care rezultă că reclamantul Caf ost angajat la de C și a desfășurat activitatea pe schimburi, beneficiind de spor pentru munca prestată în timpul nopții.
Rezultă din cele ce preced că pârâta și-a îndeplinit obligația de a emite adeverință la solicitarea cuprinsă în cererea nr. 293/2007. Deși reclamantul nu a făcut dovada înregistrării unei cereri ulterioare, pârâta a emis o nouă adeverință din care rezultă toate sporurile de care a beneficiat reclamantul până la data pensionarii.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, iar în baza prevederilor art. 40 alin. 2 lit. h), art. 282 și urm. din Codul muncii, și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători B - Regionala de Transport Feroviar de Călători, având ca obiect conflict de drepturi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C, solicitând modificarea acesteia și rejudecând pe fond, să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs în sumă de 500 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că pentru redactarea acțiunii și a altor acte procedurale în vederea obținerii în termenul legal a unei adeverințe care să îndeplinească condițiile impuse de lege, a avut nevoie de asistență juridică, în acest sens încheind un contract de asistență juridică și achitând suma de 200 lei cu chitanța nr. 129/09.03.2009.
Se mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta și-a îndeplinit obligația legală stabilită de art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 prin eliberarea adeverinței în termenul prevăzut de lege, întrucât deși adeverința nr. 3355 fost întocmită pe data de 08.12.2008, anterior introducerii acțiunii, reclamantul apreciază că pârâta nu a făcut dovada comunicării sale. iar adeverința nr.2181 a fost întocmită ulterior introducerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE Caa rătat că recurentul-reclamanta solicitat prin cererea nr. 293/11.01.2007 depusă la C, eliberarea unei adeverințe care să cuprindă sporul de noapte de care a beneficiat în cursul activității desfășurate la
Fără a mai formula alte cereri către unitatea pârâtă, reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care solicită eliberarea unei adeverințe din care să rezulte toate sporurile și adaosurile menționate în statele de plată care au alcătuit salariul brut, respectiv indemnizații de parcurs, ore de noapte, spor de vechime, spor de muncă grea, spor de muncă periculoasă, ore suplimentare, zile lucrate sâmbăta și duminica și în sărbătorile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.
La solicitarea adresată pe cale judecătorească unitatea pârâtă a emis adeverința nr. 2181/16.07.2009, care a fost depusă la dosarul cauzei și comunicată reclamantului la primul termen de judecată.
Având în vedere faptul că înainte de promovarea acțiunii, reclamantul trebuia să depună o cerere la unitate prin care să solicite tot ceea ce a solicitat în petitul 1 al acțiunii și doar în cazul în care unitatea nu ar fi dat curs solicitării acesteia în termenul legal trebuia să formuleze cerere de chemare în judecată, pârâta consideră că sumele reprezentând cheltuieli de judecată avansate de către aceasta atât la judecarea în fond a cauzei cât și în recurs, sunt în sarcina reclamantului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis astfel cum a fost formulat.
Potrivit dispozițiilor art.275 pr.civ. "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata."
În prezenta cauză, tocmai o astfel de recunoaștere nu s-a produs, deoarece eliberarea adeverinței nr. 2181 de către pârâtă a avut loc ulterior primului termen de judecată.
Curtea apreciază însă că este incidentă teza a II-a din textul legal mai sus citat, cererea adresată pârâtei încă din anul 2007 pentru eliberarea adeverinței funcționând ca o punere în întârziere. În acest sens se rețin prevederile art.160 alin.5 și 7 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora: "(5) Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
(7) Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare. La aceste cereri se va răspunde în scris, în termen de maximum 30 de zile, prin scrisoare recomandată, în cazul în care acest lucru este cerut prin petiția inițială."
Ca atare, după expirarea termenului legal de 30 de zile în cadrul căruia angajatorul trebuia să răspundă cererii reclamantului prin eliberarea adresei cerute, pârâta este pusă în întârziere prin raportare la dispozițiile imperative ale legii, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea procesului și efectuarea cheltuielilor de judecată aferente de către reclamant.
Faptul că cererea cu care reclamantul a sesizat pârâta a vizat doar sporul de noapte și indemnizația de parcurs de care a beneficiat, sporul de muncă grea, sporul de muncă periculoasă, ore suplimentare, zile lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale) nu are relevanță în soluționarea recursului, în măsura în care pârâta nu a eliberat adeverința solicitată de reclamantă pe cale grațioasă, astfel încât reclamantul ar fi fost în situația de a antrena aceleași cheltuieli de judecată și pentru obținerea adeverinței privind doar sporul de noapte și indemnizația de parcurs.
De asemenea, pârâta nu a dovedit comunicarea adeverinței nr. 3555/08.12.2008 către reclamant, pasivitate care l-a obligat pe reclamant să declanșeze un proces și să suporte cheltuieli de judecată imputabile pârâtei prin neîndeplinirea obligației legale de comunicare a actelor solicitate.
Față de aceste considerente, Curtea constată culpa procesuală a pârâtei și în conformitate cu prevederile art.275 teza a II-a pr.civ. raportat la art.304 pct.9 și art.312 alin.1 și 3.pr.civ. urmează a modifica sentința în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță, în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În baza art.274 pr.civ. va obliga intimata pârâtă la plata sumei de 300 lei în favoarea reclamantului recurent, cheltuieli de judecată în recurs, cu titlu de onorariu avocațial (fila 4).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C împotriva sentinței civile nr. 2437 din 17.09.09 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. 3260/117/09, pe care modifică în parte, în sensul că obligă pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI să plătească recurentului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//4 ex./05.01.2010
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
