Obligație de a face. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 287/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea,în fond după anulare, asupra acțiunii formulată de reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI -, cu sediul în B,--17, sect. 1, în contradictoriu cu pârâta CA-, cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 03.12.2008, respectiv 04.12.2008, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, după anularea sentinței apelate:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5214/COM/2006 al Tribunalului Constanța reclamantul Centrul R pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - în contradictoriu cu pârâta Ca-eptun a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata:
- sumei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune, prin gestiune colectiva obligatorie, în perioada cuprinsa intre 01.01.2002 și 31.03.2006;
- suma reprezentând penalități legale de întârziere în plată;
- să dispună publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâtei;
- cu cheltuieli de judecată.
În expunerea situației de fapt a arătat reclamanta că pârâta avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune,pentru postul de televiziune, în temeiul dispozițiilor legii pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune,prin gestiune colectiva,in conformitate cu prevederile Legii nr.8/1996,ale HG nr.143/2003 si ale deciziei nr.104/2005.
La data de 16.05.2006 parata a fost somată sa își îndeplinească obligațiile legale,dar nici până la acesta data nu s-a conformat acestora.
In susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.8/1996, nr.HG143/2003 si deciziei nr.104/2005.
Prin încheierea nr. 7342/2006, instanța a constatat natura civilă a cauzei si a dispus înaintarea acesteia către secția civilă a Tribunalului Constanța în vederea unei competente soluționări.
Pe rolul acestei secții cauza a fost înregistrată sub nr-.
În ședința publică din data de 01.03.2007 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece nu posedă autorizația prevăzută de art.1 al HG nr.143/2003, excepție ce a fost unită, în temeiul art. 137 alin.2 cod pr.civilă cu fondul cauzei, în ședința publică din data de 29.03.2007.
In aceeași ședință pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, pentru perioada 01.01.2002 - 01.09.2004, excepție respinsă motivat în ședința publică din data de 26.04.2007(fila 44).
Prin sentința civilă nr.1583/27.09.2007, Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CA- și a admis în parte acțiunea reclamantului. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 125.402,84 lei cu titlu de remunerație datorată artiștilor interpreți în perioada 01.01.2002 - 31.03.2006. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 30.529,55 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect publicarea integrală a sentinței în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei, ca nefondat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este îndreptățit în calitate de organism de gestiune și administrare a drepturilor artiștilor interpreți, să colecteze și să repartizeze remunerațiile generate de utilizarea comercială prin difuzarea fonogramelor de către organismele de televiziune.
S-a mai reținut că pârâta datorează, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru perioada 01.01.2001 - 30.04.2005, o remunerație în valoare de 125.402,84 lei.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere s-a reținut că aceasta este nefondată, întrucât părțile nu au încheiat un contract în care să convină asupra acordării de penalități în cazul executării cu întârziere a obligației de plată reglementată de art.107 alin.1 din Legea nr.8/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 21/C/23.ian.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis ambele apeluri și anulând în tot sentința apelată a reținut cauza spre rejudecare.
Instanța de apel a reținut în esență, că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 297 al.(2), teza a II-a proc.civ. hotărârea primei instanțe fiind pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, procedura desfășurată în fața primei instanțe nerăspunzând exigențelor art. 6 din CEDO.
S-a reținut că, instanța de fond nu a permis reclamantului să ia cunoștință și eventual să conteste expertiza contabilă efectuată în cauză, în timpul desfășurării procedurii judiciare. După încheierea dezbaterilor și audierea concluziilor părții adverse s-a dispus comunicarea raportului de expertiză reclamantului și s-a amânat pronunțarea hotărârii timp de 7 zile.
Deși, în acest interval de timp reclamantul a sesizat instanței împrejurarea că raportul de expertiză ce i s-a comunicat viza o altă cauză, ce avea un alt obiect, și solicita să i se comunice expertiza ce a avut ca obiect calcularea renumerației datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial d e organismele de televiziune, instanța nu a dat un răspuns explicit acestei cererii, soluționând cauza prin raportare la proba contestată. (filele 64-66, vol. I, dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
După anularea sentinței civile nr. 1583/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și reluarea judecății acțiunii la cererea părților, instanța de apel a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă și a probei cu înscrisuri.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a depune la dosar informațiile privind operele utilizate, indicarea titularilor de drepturi, informații necesare pentru repartizarea sumelor colectate, sub sancțiunea obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere (fila 90 - vol. I).
Pârâta a invocat excepțiile netimbrării legale a acțiunii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru pretențiile ce vizează perioada 01.01.2002 - 01.09.2004.
Prin încheiere, instanța a respins, ca nefundată excepția netimbrării legale a cererii, în raport de dispozițiile art. 5 lit. din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea fiind legal timbrată cu suma de 39 lei.
În baza art. 137.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate celelalte două excepții invocate de pârâta Ca-eptun
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, instanța vareține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Pârâta este utilizator de prestații muzicale fixate pe fonograme în programele difuzate, calitate în care avea obligația să obțină din partea autorizație neexclusivă de utilizare a sferelor sau prestațiilor titularilor drepturilor sub formă de licență neexclusivă care îi acordă dreptul de a transmite orice fonogramă aflată în comerț, cu excepția celor pentru care producătorul a interzis expres aceste modalități de utilizare secundară. De asemenea, pârâtei îi incumbă obligația de a plăti o remunerație unică reprezentând drepturile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, conform dispozițiilor art. 130, al. (1), lit. (a) din Legea nr. 8/1996.
Lipsa autorizației prevăzute de art. 1 din nr.HG 143/2003, nu exonerează de răspundere și respectiv de obligația de plată a remunerației datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune, acest lucru fiind cu atât mai grav cu cât pârâta a folosit prestațiile artiștilor interpreți sau executanți fără a avea autorizația impusă de lege. Art. 140 lit. (d) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, sancționează cu închisoarea de la lună la doi ani, sau cu amendă această faptă. Prin urmare pârâta nu poate invoca propria turpitudine pentru a obține exonerarea de plata remunerației datorată conform nr.HG 143/2003.
În temeiul dispozițiilor art. 130 al. (1) din legea 8/1996, reclamanta a notificat pârâta în vederea semnării contractului de licență și pentru achitarea renumerației datorată artiștilor interpreți și executanți, însă pârâta a refuzat, deși aceasta constituia o obligație legală.
încheierea contractului, dar utilizând prestațiile, în lipsa oricărei plăți, pârâta are calitatea de debitor al reclamantei, având calitate procesuală pasivă în acțiunea dedusă judecății.
Și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2002 - 1.09.2004 este nefondată.
Rațiunea logică a implementării în legislație a instituției prescripției este aceea de a sancționa creditorul pasiv care nu urmărește realizarea efectivă a creanței sale într-un termen rezonabil. În situația de față însă, creditorul în persoana reclamantei, nu putea să își exercite dreptul de a solicita plata remunerației cuvenită artiștilor în condițiile în care metodologia de calcul a acestei remunerații era suspendată prin hotărâre judecătorească.
La data de 4.06.2004, Curtea de Apel București - Secția contencios Administrativ, prin sentința civilă nr. 808, pronunțată în dosarul nr. 1608/2003, a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor din anexa nr. 1 la HG nr. 143/2003 până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. 1538/2003 al Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ.
La data de 16.02.2004, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 299 admis în parte acțiunea promovată de, prin care se solicita anularea nr.HG 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți și executanți și producătorilor de programe, în sensul că a admis cererea cu privire la anul 2002. Recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 299/2004 a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 3974/23.06.2005, instanța de recurs dispunând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Suspendarea de către instanța de contencios administrativ a aplicabilității nr.HG 143/2003, respectiv a executării obligațiilor decurgând din acest act normativ, nu echivalează cu stingerea obligației, ci cu o prorogare a termenului de executare până la momentul la care se va stabili dacă obligația subzistă sau nu. Or, prin decizia irevocabilă nr. 3974/23.06.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut în integralitate reglementarea contestată, data pronunțării acestei soluții fiind și data la care suspendarea aplicării actului normativ a încetat, respingerea acțiunii în contencios administrativ echivalând cu o recunoaștere a legalității actului administrativ atacat.
Prin urmare, aplicarea nr.HG 143/2003 a fost suspendată până la data de 24.06.2005, dată la care s-a valorificat și remunerația aferentă anului 2002.
În această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4051al. (1), teza a II-a proc.civ. cursul prescripției fiind suspendat pe timpul cât a fost stabilit de instanța de judecată, și reluat în temeiul art. 4051al. (1) pr.civ. după încetarea suspendării, adică după pronunțarea Înaltei Curții de Casației și Justiție prin decizia civilă nr. 3974/23.06.2005.
Raportat la această dată și la data promovării acțiunii - 10.08.2006 - se reține că termenul de prescripție nu s-a împlinit, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei fiind nefondată.
Pe fondul cauzei, din analiza probatoriului administrat în cauză - expertizăcontabilă și înscrisuri - rezultă că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata renumerației artiștilor interpreți și executanți este fondată.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert rezultă că valoarea renumerației datorate pentru perioada 01.01.2002 - 31.03.2006 este de - lei, iar dobânda aferentă acestui debit, calculată până la data de 31.05.2008 este de 60234, 37 lei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, postul de televiziune TV folosește atât fonograme de televiziune, cât și videograme, acesteia incubându-i obligația de a plăti o remunerație echitabilă, calculată conform nr.HG 143/2003.
Pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț (publicicate în scop comercial), gestiunea colectivă este obligatorie, conform art. 1231alin. (1), lit. (f) din Legea nr. 8/1996, republicată.
Chiar și în cazul gestiunii obligatorii reglementată de art. 1231din lege, în situația în care titularii de drepturinu au acordat mandat niciunui organismde gestiune colectivă, relațiile dintre aceștia și organismul de gestiune colectivă sunt tot de reprezentare, art. 1231al. (2) prevăzând că "pentru categoriile de drepturi prevăzute de alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat".
Problema organismului de gestiune competent este rezolvată de art. 1291, care prevede că "În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la nici un organism, competența revine organismului din domeniul cu cel mai mare număr de membrii", în speță.
Susținerea pârâtei în sensul că, difuzează "producții proprii" pentru care nu se plătește remunerația echitabilă stabilită de lege, este lipsiră de fundament legal.
Cu privire la înscrisurile depuse la dosar de pârâtă la termenul din 26.11.2008 (filele 267-360, vol. III ) se reține că acestea fac dovada plății pentru prima fixare, ce excede obiectului acțiunii dedusă judecății, atestându-se astfel faptul că s-au făcut plăți către anumiți artiști sau trupe muzicieni care au prestat în cadrul unor evenimente culturale (ex.: "Zilele Constanței") sau spectacole.
Faptul că aceste spectacole/evenimente au fost preluate de către postul de televiziune aparținând Ca-eptun, trebuie să facă obiectul plății remunerației echitabile prin gestiune colectivă obligatorie, conform prevederilor art. 1231lit. (f) din Legea nr. 8/1996 precum și tratatelor internaționale din domeniu, la care România este parte.
În acest sens, art. 12 din Convenția d l Roma din 1961 prevede că utilizarea sub orice formă a unei fonograme (prin televiziune preluată prin cablu, în discoteci, etc.) este obligatoriu să facă obiectul plății unei remunerații echitabile.
Referitor la metodologia de calcul a remunerației datorată de pârâtă, în expertiza contabilă efectuată de expert s-a arătat că pentru perioada 01.02.2002 - 30.04.2005 calculele s-au realizat prin aplicarea procentului prevăzut în tabelul nr. 2 din anexa 1 H,G, nr. 143/2003, în funcție de ponderea muzicii în durata totală a serviciului de programe, pe care utilizatorul o declară pe proprie răspundere (conform pct. 9 din anexa nr. 1 HG143/2003, la totalitatea încasărilor brute lunare, din care se scad TVA, taxa locală de publicitate, taxă pentru publicitate la băuturi alcoolice, taxa pentru fondul cinematografic și alocația bugetară, după caz).
Expertul a reținut, în baza adreselor cu structura programelor prezentate de Ca-eptun, adrese completate de pârâtă și raportate la. (fila 585, vol. II, dosar Curtea de APEL CONSTANȚA ) ca structura programelor pe tipuri de emisiuni care difuzează muzică sau un fond muzical reprezintă 80, 52% din totalul emisiunilor pârâtei.
Cu adresa nr. 1546/11.12.2003 către, pârâta a solicitat aprobarea grilei de programe, în cadrul căreia filmele, programele de divertisment și publicitatea reprezintă 62,8%.
Pentru anii 2005 - 2006, conform adreselor nr. 12433/07.09.2007, 2858/27.02.2006, 4689/4.04.2005 și nr. 19764/9.12.2004, ponderea programelor care utilizează muzică depășește 50% din totalul programelor difuzate; calculul indemnizației datorate pentru perioada 01.05.2005-31.12.2005 fiind realizat cu aplicarea procentului de 1% prevăzut de Decizia nr. 104/2005, cu metodologia aferentă, iar pentru perioada 01.01.2006-31.03.2006 cu aplicarea procentului de o,375% prevăzut la pct. 7 din Hotărârea Arbitrală din 10.04.2006.
În urma obiecțiunilor formulate de pârâtă și a înscrisurile depuse la dosar, expertul a precizat că adresele trimise de pârâtă la. cu privire la structura programelor postului TV, au fost avute în vedere cu ocazia efectuării expertizei, ponderea programelor care conțin muzică fiind în toate cazurile mai mare de 50%.
Împrejurarea că, în cadrul programelor de divertisment, spoturi sau reclame este utilizată muzică, despre care pârâta susține că este producătoarea acesteia, nu este de natură să modifice ponderea programelor ce conțin muzică și în funcție de care se calculează îndemnizația conform nr.HG 143/2003, pârâta nefiind exonerată de plata remunerației echitabile datorate conform art. 1231lit. (f) din legea 8/1996.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, până la depunerea tuturor play-listelor solicitate de reclamantă se reține că aceasta este nefondată, conform art. 5803al. (5) pr.civ. modificat prin legea nr. 459/2006, modificarea legală fiind ulterioară deciziei în interesul legii nr. 20/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin dispozițiile legale invocate legiuitorul a statuat că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în acest articol (obligația de a face) nu se pot acorda daune cominatorii.
Neexecutarea acestei obligații reglementate de art. 130 lit. (h) din Legea 8/1996 constituie contravenție, conform art. 1392lit. (d) din Legea nr. 8/1996 și se sancționează în condițiile reglementate de acest act normativ, reclamanta adresând deja în acest sens o sesizare organelor abilitate (filele 76-79, vol. III, dosar - al Curții de APEL CONSTANȚA ).
În ceea ce privește capătul de cerereavând ca obiect publicarea sentinței în două ziare de tiraj național, pe cheltuiala pârâtei, conform dispozițiilor art. 139, alin. (14), lit. (d) din legea 8/1996 republicată, numai titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună răspândirea informațiilor cu privire la hotărâre, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în masă pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta.
În condițiile în care textul de lege nu distinge între gestiunea colectivă facultativă a drepturilor și gestiunea colectivă obligatorie, nici noi nu putem distinge. Cum reclamanta nu a făcut dovada că a fost mandatată de către titularii drepturilor de autor încălcate, în a formula o astfel de cerere în numele lor se constată că cererea este nefondată și urmează a fi respinsă.
Urmare admiterii, în parte a acțiunii reclamantei, în temeiul art. 274.pr.civ. apreciind că pârâta este căzută în pretenții, în sensul acestor dispoziții legale, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuielile avansate în valoare de 8396, 57 lei, reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expertizăm cheltuieli de deplasare și taxă timbru, conform înscrisurilor depuse la dosar până la momentul încheierii dezbaterilor, și care au format obiectul unor dezbateri contradictorii.
În ceea ce privește cheltuielile suplimentare - dovedite cu înscrisurile depuse după rămânerea în pronunțare a cauzei, atașate la concluziile scrise suplimentare (28.11.2008) și care nu au fost aduse la cunoștința pârâtei, acestea nu vor fi avute în vedere de către instanța de apel, urmând a fi valorificate eventual într-o cerere ulterioară, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al pârâtei, conform exigențelor art. 6 din CEDO.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a CA-
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea reclamantei CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI -, cu sediul în B,--17, sect. 1, în contradictoriu cu pârâta CA-, cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
Obligă pârâta la plata sumei de - lei, reprezentând renumerația datorată artiștilor interpreți sau executanți, pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau al reproducerilor acestora de organismele de televiziune prin gestiune colectivă obligatorie pentru perioada 1.01.2002 - 31.03.2006 și la 60234,37 lei reprezentând dobânda aferentă debitului, calculată până la data de 31.05.2008.
Respinge capătul de cerere privind obligarea publicării, pe cheltuiala pârâtei, a hotărârii judecătorești în ziare cu tiraj național și cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Obligă pârâta la 8396,57 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat, onorariu expertize, taxe timbru și cheltuieli de deplasare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.dec.-/5.12.2008
Tehnored.gref. /4 ex./11.12.2008
Emis ______com./__________
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
