Obligație de a face. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.289
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G și domiciliați în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 375 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin primar și cu intervenienta domiciliată în B, Cartier,. 9A,.20, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanțelor nr. 18387 și 18392/ 16.01.2008 și timbre judiciare de 0,30 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant G prin procurator, recurenta reclamantă personal, intimata pârâtă Municipiul B prin consilier juridic, lipsind intimata intervenientă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Curtea analizând motivele de recurs - dactilografiate, depuse la termenul din data de 13 februarie 2008 constatat că acestea sunt formulate de către 3 persoane, respectiv, G și, în realitate recursul a fost declarat numai de reclamanții G și așa cum rezultă din dosar fila 4, neavând calitate procesuală în acest dosar.
Procuratorul depune la dosar pentru recurentul reclamant G copie de pe adresa nr. 3345/2008 emisă de Primăria B, concluzii scrise din partea recurentei reclamante însoțite de copia rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuratorul având cuvântul pentru recurentul reclamant G critică decizia recurată, arătând în esență că reclamanții sunt proprietarii unei părți din imobilul în litigiu, iar societatea care a participat la licitație a fost înființată în anul 1998 iar licitația a avut loc în anul 1994, deci cu 4 ani înainte de înființare, și sub acest aspect a sesizat și procuratură în legătură cu falsurile făcute la licitația organizată pentru vânzarea imobilului.
Un al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că judecata cauzei s-a făcut în lipsa lor, fără a le da posibilitatea de a-și formula apărarea și de a propune probe în acest sens.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform concluziilor scrise și depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică arătând în esență că societatea SC - B are drept de preemțiune la achiziționarea acestui spațiu și nu reclamanții, care nu au dovedit nici un drept în baza căruia ar putea solicita acest lucru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- din 22.03.2007, reclamanții G și au solicitat în contradictoriu cu Municipiul B - prin primar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobilul în care locuiesc, situat în B,-.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat instanței că sunt proprietarii unei părți din imobilul menționat, iar o parte din acest imobil, respectiv spațiul de la intrare, care face corp comun cu restul imobilului, a fost preluat în proprietate de stat și ulterior închiriat, după anul 1990, în acest spațiu fiind amenajată o.
Pentru acest motiv s-au adresat deținătorului, cu o notificare în baza Legii 10/2001, însă prin dispoziția nr. 437/6.09.2004 cererea lor de restituire a fost respinsă.
Deoarece au un drept de preemțiune în cumpărarea acestei părți din imobil, s-au adresat B, care i-a informat că imobilul va fi vândut societății comerciale chiriașe, proprietara
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar dispoziția nr.437 din 6.09.2004, contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 45/18.12.1996, adeverința nr. 1815/13.02.2003 eliberată de
Pârâtul Municipiul B - prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamanți, întrucât nu se afla într-un raport juridic civil, care să aibă ca și conținut și obiect obligații în sarcina sa, sau acțiuni pe care ar trebui să le întreprindă pentru proteguirea unui drept al reclamanților.
Pârâta a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, precizând că a închiriat spațiul pe care l-a luat în primire de la în luna aprilie 1994 și l-a folosit până în prezent, în scop productiv, producând produse de panificație.
Prin sentința civilă nr. 3572/21.06.2007, Judecătoria Buzău s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin primar și cu intervenienta.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenienta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanții au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 45/18.12.1996 de la, locuința situată în B,-, compusă din 3 camere, bucătărie, baie, WC, două holuri, magazie din zid de cărămidă, în suprafață utilă de 79,79. în baza Legii 112/1995 motivat de faptul că au deținut-o cu contractul de închiriere nr. 737/6.08.1976.
Aceeași reclamanți au notificat pârâta, cu privire la restituirea nr. 17834/2001 și respectiv 17974/2001, notificări care au fost respinse de către municipiul B prin primar prin dispoziția nr.437/6.09.2004.
În considerentele dispoziției s-au reținut că reclamanții nu au fost proprietari ai imobilului naționalizat și drept consecință nu sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Ca urmare a cestei dispoziții, imobilul din- a rămas în proprietatea privată a municipiului B iar în urma apariției Legii 550/2002, Consiliul Local prin hotărârea nr.218/28.11.2002 a aprobat lista spațiile comerciale sau de prestări servicii, constituite din fondurile statului și aflate în administrarea Consiliului Local al Municipiului B - ce urmează a fi vândute.
În Anexa nr.2 a acestei hotărâri, este inclus și spațiul din-, cu o suprafață utilă de 82,52. spațiu care actualmente este folosit pentru producție și comerț.
Acest spațiu a fost închiriat societății SC - în anul 1998 pentru producere și desfacere produse panificație.
Ca urmare a închirierii, SC - Bae fectuat o serie de reparații de rezistență capitală a pereților, a acoperișului, a tavanului și a executat o serie de lucrări interioare de adaptare a spațiului la obiectul său de activitate, cu aprobarea B, astfel cum se înscrie în cererea nr.23153/2002 a intervenientei.
Potrivit art.16 din Legea 550/2002, vânzarea spațiilor comerciale de prestări servicii către comercianții care le folosesc în baza unui contract de închiriere se face la solicitarea acestora.
Din economia textului de lege mai sus menționat, reiese că cea care are drept de preemțiune la achiziționarea acestui spațiu este SC - B și nu reclamanții, care nu au dovedit nici un drept în baza căruia ar putea solicita acest lucru.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții G și, care critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că judecata cauzei s-a făcut în lipsa lor, fără a le da posibilitatea de a-și formula apărarea și de a propune probe în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 375 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că susținerile apelanților sunt lipsite de temei întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că au avut termen în cunoștință, astfel că neprezentarea lor la termenul fixat de instanța fondului pentru a-și face apărările necesare nu este imputabilă instanței de judecată.
Mai mult, nici personal și nici prin mandatarul desemnat, reclamanții nu au cerut administrarea de probe suplimentare și nici nu au depus concluzii scrise, deși instanța fondului a dispus amânarea pronunțării în acest sens.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit li s-a respins apelul ca nefondat, deoarece actul de vânzare-cumpărare pe numele lui din 1 martie 1943, i-a fost naționalizat și prin declarația proprietarului din 1974 acesta își dă acordul ca imobilul să fie dat recurenților, imobil care a fost cumpărat de aceștia în proporție de 90%, urmând să-l întregească prin cumpărarea celeilalte clădiri.
O altă critică se referă la faptul că angajatul lui Baf ăcut un fals la licitație împotriva acesteia făcându-se plângere penală, mai susțin recurenții-reclamanți.
Cererea prin care numita solicită cumpărarea imobilului, este făcută în numele altei societăți comerciale, care nu are calitate deoarece administratorul acesteia este arestat nemaiavând drept de semnătură, mai susțin recurenții-reclamanți.
Instanța anterioară, arată recurenții-reclamanți nu a făcut o motivare conformă cu actele dosarului, li s-a îngrădit dreptul la apărare, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii.
Intimata - intervenientă a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, făcând o prezentare detaliată a situației de fapt dedusă judecății.
Intimata-pârâtă Municipiul B, prin primar, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurenții-reclamanți au denaturat obiectul cauzei, procesul a început cu obligarea primăriei la înstrăinarea unui spațiu comercial, ca apoi să fie invocate motive care țin de nelegalitatea unei licitații din anul 1994 de existența unui contract de închiriere fals, a unui contract de vânzare-cumpărare vătămător pentru aceștia.
Recurenții-reclamanți au notificat primăria în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția prin care le-a fost respinsă notificarea nu a fost contestată în instanță, reconfirmând dreptul municipalității asupra imobilului respectiv și a posibilității de înstrăinare a lui potrivit Legii nr. 550/2002.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta Municipiul B prin primar, ca aceasta să fie obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobilul în care locuiesc în prezent, situat în B-, acțiune respinsă la instanța de fond menținută și în apel.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că în anul 1996, recurenții-reclamanți au cumpărat de la locuința situată în B-, motivat de faptul că au deținut-o cu contract de închiriere încă din anul 1976.
După apariția Legii nr. 10/2001, recurenții-reclamanți au adresat Primăriei Municipiului Bon otificare prin care solicitau restituirea în natură a unei părți din imobilul mai sus menționat, notificare respinsă prin dispoziția nr. 437/2004, pe care aceștia nu au contestat-o în instanță.
Prin dispoziția mai sus amintită s-a arătat că notificatorii nu erau îndreptățiți la restituirea acelei părți din imobil deoarece nu au fost proprietarii imobilului la momentul naționalizării.
Imobilul în litigiu a rămas în proprietatea privată municipiului B, care în urma apariției Legii nr. 550/2002, a fost inclus în lista spațiilor comerciale sau de prestări servicii, construite din fondurile statului ce urmau să fie vândute.
Respectivul spațiu a fost închiriat unei societăți comerciale, iar potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 550/2002 acesta putea fi vândut la solicitarea chiriașului, societatea având un drept de preempțiune la achiziționarea lui.
Criticile recurenților reclamanți nu se referă la nelegalitatea deciziei din apel, ci se fac o serie de afirmații în legătură cu nelegalitatea unei licitații din anul 1994, la existența unui contract de închiriere fals, a unui contract de vânzare-cumpărare care i-a vătămat în drepturile lor care nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
Și celelalte critici referitoare la îngrădirea dreptului la apărare sunt nefondate, deoarece verificând actele și lucrările dosarului de apel se poate vedea că aceștia au fost reprezentați de procuratorul desemnat, că li s-a acordat termen pentru lipsă de apărare în ședința din 21 septembrie 2007, cauza amânându-se la 5 octombrie 2007, ulterior la 16 noiembrie 2007, tot la solicitarea recurenților, dată la care s-a soluționat apelul, dar s-a amânat pronunțarea la 23 noiembrie 2007 pentru ca apărătorul ales al recurenților să depună concluzii scrise.
Prin urmare apelul a fost soluționat cu procedura legal îndeplinită, li s-au acordat recurenților-reclamanți mai multe termene de judecată, în final, deși s-a amânat pronunțarea pentru ca apărătorul acestora să depună concluzii scrise, ei nu au făcut nici o dovadă că și-ar fi angajat apărător, deși au solicitat în mod expres acest lucru, acordându-se trei termene de judecată.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Se va lua totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și domiciliați în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 375 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin primar și cu intervenienta domiciliată în B, Cartier,. 9A,.20, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- - - - -, C
Grefier,
Fiind în concediu medical
prezenta de semnează de către
Grefier șef secție,
Red.CP
Tehnored.NM
2 expl./ 31.03.2008
f- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
