Obligație de a face. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - SA împotriva deciziei civile numărul nr. 127/A din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta - SA I și avocat pentru intimatul,lipsă fiind reprezentanții intimatelor Comisia Locală de Fond Funciar Banca și Comisia Județeană de Fond Funciar
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta - SA B având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,anularea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond,în sensul admiterii cererii reconvenționale. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru intimatul având cuvântul, susține că ceea ce se omite în cauza de față este faptul că recurenta - SA este o societate privată,nemaifiind de interes național,astfel încât are statut asemănător celorlalte societăți de comunicații existente.
Cadrul general de reglementare al comunicațiilor este reprezentat în prezent de OUG nr. 79/2002,în vigoare începând cu 16 mai 2008 și care a abrogat Legea nr. 74/1996. Activitatea recurentei - SA în domeniul telecomunicațiilor este supusă dispozițiilor OUG nr. 79/2002. Având în vedere că - SA nu mai este de interes național,ci este o societate privată,orice menținere de stâlpi pe proprietatea intimatului constituie un abuz.
Apărătorul susține că fiind afectat dreptul de proprietate al intimatului,acesta a încercat pe cale amiabilă rezolvarea situației existente,însă la cererea formulată intimatul a primit răspuns abia după 11 luni,răspuns ce nu era de rezolvare pe cale amiabilă a situației,menționându-se că stâlpii erau amplasați pe teren din perioada când - SA era societate de interes național.
Intimatul a formulat acțiune prin care a solicitat obligarea - " SA să mute stâlpii,întrucât amplasarea acestora pe terenul proprietatea sa aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituție. Apreciază că societatea recurentă trebuie să își mute stâlpii sau să își modernizeze rețelele în sensul folosirii undelor radio cum au procedat și alte societăți de telecomunicații.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului Vaslui ca fiind legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar și concluzii scrise.
Instanța pune în vedere reprezentantului societății recurente că prin decizia civilă nr. 127/A din 23 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1087 din 10 aprilie 2008 Judecătoriei Bârlad,pe care o schimbă în parte,în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de - SA I împotriva pârâtului pentru constatarea dreptului de servitute legală de acces și s-au păstrat restul dispozițiilor sentinței și îl interpelează reprezentantul recurentei cu privire la obiectul cererii de recurs.
Consilier juridic precizează că prin cererea de recurs a solicitat constatarea servituții legale și a dreptului subsidiar de întreținere a liniilor și rețelelor de telecomunicații,având în vedere că prin decizia instanței de apel s-a respins dreptul de acces.
Reprezentantul recurentei consideră că prin decizia pronunțată de instanța de apel s-a respins în totalitate cererea reconvențională și în ceea ce privește constatarea servituții legale și în ceea ce privește dreptul subsecvent de acces.
Avocat pentru intimat solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Vaslui la data de 05.02.2007 (dosar nr-) reclamantul a chemat în judecată pârâta "ROMTELECOM" V pentru a fi obligată să schimbe traseul celor trei stâlpi de telecomunicații amplasați pe terenul proprietatea sa și să-i plătească despăgubiri.
Reclamantul, a susținut că pârâta, nu i-a răspuns la notificări, se prevalează de dispozițiile art. 576 Cod civil, deși nu are un titlu constitutiv de servitute, datorând despăgubiri conform art. 616 Cod civil, fiindu-i încălcat dreptul său de proprietate consacrat constituțional.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat constatarea dreptului de servitute legală (de acces) pe terenul din satul, comuna Banca, județul V (tarlaua 49, parcela 1408/2) situat în punctul și obligarea reclamantului la asigurarea accesului societății pe terenul proprietatea acestuia și chemarea în garanție a Comisiei locale Banca și Comisiei Județene V pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 6 din 05.11.2007 Curtea de APEL IAȘIa soluționat conflictul de competență, între Judecătoria Bârlad (investită prin declinarea competenței) și Tribunalul Vaslui, în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Prin sentința civilă nr. 1087 din 10.04.2008 Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiate, excepția insuficientei timbrări a acțiunii și excepția nulității cererii de chemare în judecată, ridicate de pârâta "ROMTELECOM" SA.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă "ROMTELECOM", cu sediul în B, împotriva reclamantului-pârât, domiciliat în V, pentru constatarea dreptului de servitute legală de acces.
Constată că pârâta-reclamantă "ROMTELECOM" are un drept de servitute legală de acces la cei 3 stâlpi de telefonie instalați pe suprafața de teren ce constituie tarlaua 49, parcela 1408/2 din pct. "", din extravilanul satului, comuna Banca, județul V, înscrisă în titlul de proprietate nr. 619/14566/22.01.1999 (titular ).
Obligă reclamantul-pârât să permită pârâtei "ROMTELECOM" accesul pe suprafața de teren pe care sunt amplasați cei 3 stâlpi de telefonie, respectiv pe terenul ce constituie tarlaua 49, parcela 1408/2 din pct. "", înscrisă în titlul de proprietate nr. 619/14566/22.01.1999.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat ca pârâta "ROMTELECOM" să fie obligată să schimbe, pe alte terenuri, traseul celor 3 stâlpi de telefonie instalați pe terenul ce constituie tarlaua 49, parcela 1408/2 din pct. "", înscrisă în titlul de proprietate nr. 619/14566/22.01.1999.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei "ROMTELECOM" la plata de despăgubiri în valoare de 3.000 lei.
Respinge cererea prin care pârâta "ROMTELECOM" a chemat în garanție Comisia comunală Banca, jud. V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisia Județeană V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Respinge cererea reclamantului pentru plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În soluționarea excepțiilor instanța de fond a constatat legala timbrare a acțiunii conform art. 2 Legea nr. 146/1997, că în cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat pârâtul potrivit art. 112 Cod procedură civilă, fiind stabilit cine are calitate procesuală pasivă, respectiv "ROMTELECOM" B, prin Centrul de Telecomunicații I, care a delegat un reprezentant legal ce a participat la judecată.
Pe fondul cauzei judecătoria reține că cei trei stâlpi de telefonie au fost instalați conform dispozițiilor Decretului nr. 197/1955, privind exploatarea serviciilor de poștă și telecomunicații, anterior reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului reclamantului, prin titlul nr. 619/14.566 din 25.09.1999 emis de Comisia Județeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. La data formulării acțiunii fiind în vigoare Legea nr. 74/1996 și nr.OUG 79/2002. actele normative statuează că furnizorii de rețele de comunicații electronice autorizați în condițiile legii pot să instaleze, să întrețină, să înlocuiască sau să mute orice elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv suporturile de comunicații electronice și celelalte facilități necesare pentru susținerea acestora, precum și punctele terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații, de comunicații electronice pe deasupra, în sau sub imobilele aflate în proprietate publică sau privată, după caz.
În aplicarea și interpretarea art. 577 și art. 586 cod civil constată instanța de fond că pârâta a dobândit un drept de servitute legală de interes public asupra terenului pentru care reclamantul are drept de proprietate reconstituit. Exercitarea acestui drept se arată în considerentele sentinței, nu-l poate împiedica astfel și cererea de schimbare a traseului, pe alte terenuri nu este întemeiată.
Consecința constatării dreptului de servitute, a admiterii cererii reconvenționale este și de a obliga reclamantul-pârât să-i permită "ROMTELECOM" accesul pe proprietatea sa.
Constată judecătoria, însușindu-și concluziile raportului de expertiză agricolă că reclamantului nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu, terenul nu a fost lucrat de reclamant în ultimii trei ani.
În considerentele sentinței sunt redate și interpretate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 74/1996 și se reține că reclamantul nu a dovedit condițiile răspunderii civile. Capătul de cerere, prevăzute de textul citat, cererea privind plata despăgubirilor nefiind întemeiată.
Urmare respingerii cererii reclamantului instanța de prim grad respinge și cererea de chemare în garanție.
În apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Bârlad reclamantul a adus critici privind aplicarea greșită a legii în constatarea dreptului de servitute legală, dispozițiile Decretului nr. 197/1955 sunt abrogate prin Legea nr. 18/1991 implicit, fiind încălcat dreptul său de proprietate, principiile fundamentale în apărarea acestuia, menționate de Constituția României și
Într-un alt motiv sunt aduse critici constând în depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății.
Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 127/A/23.09.2008 admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1087/10.04.2008 a Judecătoriei Bârlad, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă "ROMTELECOM" cu sediul în B - Centrul de Telecomunicații I, împotriva pârâtului pentru constatarea dreptului de servitute legală de acces.
restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a constatat că activitatea pârâtei este supusă reglementării nr.OUG 79/2002 inclusiv dreptul de acces pe proprietățile private, chiar dacă a luat naștere în virtutea unui act normativ anterior, exercitarea acestuia fiind supusă legii speciale în vigoare, care nu face referire la situații tranzitorii.
Reține instanța de apel că Legea nr. 74/1996, în vigoare la data introducerii cererii reconvenționale, recunoștea operatorului public de rețea destinată serviciilor de telecomunicații, prin art. 15, un drept de acces în imobile, incite și alte proprietăți care putea fi exercitat numai în condițiile stabilite de lege, pe care pârâta-reconvenientă nu le-a dovedit că le îndeplinește pentru a cere în instanță recunoașterea acestui drept. Astfel în mod greșit prima instanță admite cererea intimatei invocând Codul civil ca temei de drept al acestei soluții deoarece pe de o parte, acesta nu își are aplicabilitate în speța dedusă judecății, iar pe de altă parte, exercitarea dreptului de servitute de acces nu se poate realiza după bunul plac al reclamantei, se arată în considerentele hotărârii atacate. Pentru situații de urgență, în ipoteza unui refuz al proprietarului, există posibilitatea recunoscută de lege intimatei de a recurge la alte proceduri, iar legea specială în vigoare (OUG nr. 79/2002) recunoaște în art. 23 alin. 2 un drept de acces care poate fi exercitat numai dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții.
Celelalte critici care vizează încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului sunt reținute de tribunal ca neîntemeiate cu motivarea că stâlpii de telefonie existau pe teren anterior reconstituirii dreptului de proprietate, deservesc un interes public, nu pot fi mutați așa cum dorește. Suprafața ocupată este de 6,78. terenul nu a fost exploatat agricol, profitul nerealizat de proprietar nu s-a putut determina. Instanța de fond nu și-a încălcat atribuțiile și nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Vasluia declarat recurs pârâta "ROMTELECOM", fiind invocată aplicarea greșită a legii în constatarea existenței sau inexistenței dreptului de servitute legală.
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că dreptul recurentei s-a născut în anul 1972 la instalarea rețelei, conform prevederilor art. 4 Decretul nr. 197/1955 cât și a dreptului subsecvent de întreținere a liniilor și rețelelor de telecomunicații, dispoziții preluate prin Legea nr. 74/1996 și art. 15 și 16. situațiile tranzitorii privesc numai conectarea inițială a abonatului la rețeaua titularului de licență (art. 16 alin. 2).
Susține recurentul-pârât că în caz de împărțire a fondului aservit, servitutea va rămâne neschimbată în limitele ei, în favoarea fondului dominant, în cauză rețeaua de telecomunicații, iar schimbarea proprietarului nu a afectat dreptul de servitute.
Se arată că reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 s-a făcut cu respectarea tuturor sarcinilor, a dreptului de servitute legală, care continuă să existe, iar sub aspectul daunelor cerute, nu au fost cauzate reclamantului, nefiind îndreptățit la despăgubiri.
Curtea constată că situația de fapt reținută în considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului, instanța stabilind corect dispozițiile legale aplicabile și anume nr.OUG 79/2002, privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor.
Instanța de apel a dispus schimbarea în parte a sentinței și anume a respingerii capătului din cererea reconvențională pentru "constatarea dreptului de servitute legală de acces", păstrând restul dispozițiilor hotărârii.
Cererea reconvențională are două capete de cerere, instanța de fond le-a soluționat prin două dispoziții, în modalitatea:
- constată dreptul de servitute legală de acces, și
- obligarea reclamantului-pârât să permită "ROMTELECOM" accesul pe suprafața de teren pe care sunt amplasași cei trei stâlpi, respectiv pe terenul ce constituie tarlaua 49, parcela 1408/2 din punctul "" înscrisă în titlul de proprietate nr. 619/14566/22.01.1969.
În partea în care sentința a fost desființată nu mai are nici o putere, deci constatarea dreptului de servitute legală.
În puterea lucrului judecat au intrat celelalte dispoziții ale hotărârii și anume cele prin care reclamantul este obligat să permită "accesul" la cei trei stâlpi de telefonie, respingerea acțiunii principale și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârât.
Apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data investirii judecătoriei, 05.02.2007, pârâta "ROMTELECOM" este furnizor de rețele de comunicații electronice a cărui activitate este reglementată prin nr.OUG 79/2002, având drepturile și obligațiile stabilite prin art. 23 și art. 24.
Prin lege s-a atribuit furnizorilor de rețele de comunicații electronice dreptul de a instala, de a întreține, de a înlocui și a muta orice elemente ale rețelelor de comunicații electronice pe, deasupra, în sau sub imobilele proprietate privată, fiind stabilită prin art. 26 din ordonanță modalitatea prin care titularii dreptului îl pot exercita și anume prin încheierea unui contract în formă autentică.
Faptul că stâlpii de telefonie sunt amplasați pe terenul preluat de stat anterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea reclamantului, nu-i conferă furnizorului de rețele de telecomunicații un drept de servitute în sensul dispozițiilor Codului civil, art. 616-643, invocate de pârât în motivarea în drept a cererii reconvenționale ( 31 dosar fond).
Curtea are în vedere că prin Decretul nr. 197/1995, privind exploatarea serviciilor de poștă și telecomunicații (art. 4) legiuitorul a dat dreptul autorității competente de a instala stâlpii, în speță, pe terenul particularilor, alăturat obligației corelative de a despăgubi, pe cel prejudiciat, titular al acțiunii în justiție, în termenul și modalitatea stabilită prin actul normativ.
Prin Legea nr. 74/1996 privind telecomunicațiile, furnizorii serviciilor de telecomunicații, categorie în care este inclusă și pârâta-recurentă, pentru operatorul public de rețea este reglementat prin art. 15 și art. 16 dreptul de a instala, să întrețină și să mute liniile de transmisie, suporturile acestora și punctele terminale folosite în/pe/sub sau deasupra proprietății în condițiile acestei legi, prin "convenție scrisă",încheiată cu proprietarul sau deținătorul terenului. În cazul în care nu se obține "acordul", s-a instituit o procedură administrativă pentru exercitarea dreptului de instalare și întreținere supusă controlului instanței de contencios administrativ, Legea nr. 74/1996 prin art. 67 dispunând abrogarea Decretului nr. 197/1955.
În art. 616 Codul civil prevede că "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama, a trece pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi, în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona".
Servitutea de trecere este reglementată în Codul civil ca o servitute legală de interes privat. Dreptul de "instalare și acces", atât în reglementarea anterioară nr.OUG 79/2002, la data investirii instanței de fond cât și în soluționarea recursului impune o sarcină proprietarului terenului în interes public.
Curtea reține că prin art. 576 Codul civil definește servitutea ca o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân și constituie una din limitările caracteristice ale dreptului de proprietate. Ea presupune existența "a două imobile" ce aparțin unor proprietari diferiți. Fondul "dominant" este cel în favoarea căruia se constituie servitutea, iar cel în sarcina căruia s-a constituit este fondul aservit. Succesiunea reglementărilor în materia telecomunicațiilor a impus o sarcină proprietarilor de terenuri de instalare, întreținere a liniilor de transmisie și suporturilor acestora, ce are ca izvor convenția, acordul proprietarului terenului și al operatorului, a furnizorului serviciilor de telecomunicații. Dreptul este stabilit prin lege,poate fi exercitat numai în condițiile stabilite de aceasta, care impune și obligații pentru proprietarul terenului, și are ca izvor convenția, acordul proprietarului terenului și al furnizorului de servicii de telecomunicații.
Dreptul de acces este prevăzut prin lege, de amplasare și întreținere, poate fi exercitat în condițiile stabilite de aceasta. În lipsa convenției, acordul proprietarului poate fi suplinit prin hotărâre judecătorească, care ține loc de contract între părți.
În consecință, proprietatea asupra suporturilor de transmisie, a stâlpilor, în speță, nu conferă recurentei calitatea de "fond dominant" de proprietar asupra terenului, în sensul dispozițiilor Codului civil, fără de care nu se poate constitui servitutea.
Prin lege s-a constituit dreptul de instalare finalizat prin montare și cel corelativ de întreținere, pe durata existenței, în speță a stâlpilor. Proprietarului actual, reclamantul-intimat i s-a transmis numai obligația de a permite accesul pe terenul individualizat în dispozitivul sentinței, dispoziție păstrată prin decizia atacată. Modalitatea investirii prin cererea reconvențională a impus soluția și nu pronunțarea, conform nr.OUG 79/2002 a hotărârii care să țină loc de contract.
În propria cale de atac nu se poate agrava situația, astfel că în limitele investirii prin motivele de recurs, Curtea constată că tribunalul în darea hotărârii nu a încălcat dispozițiile legale analizate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimat potrivit art. 274 Cod procedură civilă nu este dovedită, astfel că se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "ROMTELECOM" împotriva deciziei civile nr. 127/A din 23 septembrie 2008 tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
09.02.2008/2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Viorica Olariu, Cristiana
