Obligație de a face. Decizia 295/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 295/R/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
--- -
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta și respectiv de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 176/A din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- privind pe reclamanta -, precum și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei-recurente, avocat -, care îl reprezintă și pe pârâtul-recurent, în substituirea d-lui avocat - și reprezentantul reclamantei-intimate -.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită întrucât intervenientele și, nu au fost citate pentru termenul de azi.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâților-recurenți depune la dosar dovezile achitării diferențelor în cuntum de 5 lei la taxa judiciară de timbru aferentă recursurillor, acestea fiind legal timbrate și copia certificatului de căsătorie al pârâților-recurenți și, pentru mai multă rigurozitate.
Se constată de asemenea că în cursul dimineții, au sosit la dosar, dovezile îndeplinirii procedurii de citare cu intervenientele și, din care rezultă că acestea au fost citate cu mențiunea timbrării cerereii de intervenție cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursurile pârâților sunt legal timbrate cu câte 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar fiecare.
Reprezentantul reclamantei-intimate invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul, arătând că în opinia sa, acest recurs încalcă prevederile art. 301 Cod procedură civilă, întucât a fost formulat cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare. Acest pârât a fost citat la domiciliul efectiv, pentru ca ulterior să își aleagă domiciliul pe teritoriul Franței. Modalitatea de schimbare a domiciliului nu s-a făcut în mod proceduralașa cum preveder art. 98 Cod procedură civilă, astfel că nu a putut fi luată în considerare.În apel, reprezentantul pârâtei, invocă nelegala citare a pârâtului. Prin încheierea din 4 iunie 2009, aflată la fila 27 din dosarul tribunalului, instanța soluționează excepția în sensul respingerii acesteia tocmai pentru că nu sunt îndeplinite cerințele legale. Prin urmare, s-a soluționat o excepție printr-o încheiere care nu a fost contestată potrivit prevederilor art. 282 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 316 din același cod. În recurs, pârâtul, își schimbă din nou domiciliul și învederează că nu a fost legal citat la noua adresă și nici nu i s-a comunicat hotărârea instanței de apel la acest domiciliu. În susținerea acestui fapt, depune la dosar un scrip din care rezultă că este luat în evidența autorităților din Viena. Instanța de recurs, dând curs cererii pârâtului, îl repune într-un nou termen, pentru a formula această cale de atac. Termenul de recurs a curs de la data de 20 august 2009, când hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului la domiciliul efectiv din B M, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul tribunalului. Dezbaterile finale au avut loc în data de 4 iunie 2009, iar apelul a rămas în pronunțare la data de 11 iunie 2009, moment la care, pârâtul avea domiciliul în Franța, astfel cum a adus la cunoștința instanței de fond prin înscrisul depus la data de 24 noiembrie 2008 aflat la fila 37 din dosarul judecătoriei.
Reprezentantul reclamantei-intimate arată de asemenea că înțelege să susțină excepția lipsei interesului pârâtei-recurente în exercitarea prezentei căi de atac, având în vedere că recursul declarat de aceasta vizează vătămările aduse pârâtului, fiind incidente în cauză prevederile art. 48 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reprezentantul pârâtților-recurenți solicită respingerea excepției privind tardivitatea recursului promovat de pârâtul, având în vedere că din întreg cuprinsul materialului probator rezultă faptul că doar o singură dată a fost citat efectiv în țară, la domiciulul unde locuiește. La filele 26, 27, 28 și 36 din dosarul de recurs rezultă faptul că acesta are domisiliul în Austria. Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2009, aflată la fila 24 din dosarul de recurs, instanța a constatat că acestui pârât nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de apel la domiciliul din Austria, astfel că termenul de recurs curge de la data când hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată.
Cu privire la cea de-a doua excepție invocată de către reprezentantul reclamantei-intimate, reprezentantul pârâților-recurenți pune concluzii în sensul respingerii acesteia, arătând că atât timp cât este soția lui, aceasta prezintă interes în declararea recursului, întrucât o eventuală diminuare a patrimoniului comun, ar afecta-o și pe ea.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentanților părților excepția netimbrării cererii de intervenție, potrivit disp. art. 10 raportat la disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 anularea cerererii de intervenție având în vedere că aceasta nu a fost timbrată.
Reprezentantul pârâților-recurenți solicită de asemenea anularea cererii de intervenție întrucât nu a fost timbrată.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității recursului promovat de pârâtul deoarece domiciliul este o stare de fapt adusă la cunoștința instanței de fond. Curtea constată că în calea de atac a apelulului, pârâtul nu a fost citat la domiciliul din Franța deși a adus la cunoștința instanței acest aspect încă de la instanța de fond, decizia pronunțată în apel nu a fost comunicată pârâtului, deci recursul este declarat în termen. Cu privire la celelalte excepții, curtea se va pronunța prin hotărârea ce o va da.
La întrebarea instanței, dl. avocat arată că îl reprezintă și pe pârâtul-recurent, delegația de substituire fiind valabilă până la terminarea dezbaterilor.
Nefiind alte cereri prelabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâților-recurenți solicită admiterea recursului promovat de pârâtul, și în consecință casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, având în vedere că acest pârât nu a fost citat legal în această cale de atac. Solicită de asemenea admiterea recursului declarat de pârâta, arătând că în favoarea celor doi pârâți-recurenți operează prezumția comunității de bunuri, patrimoniul comun are un caracter devălmaș și o eventuală diminuare a acestuia ar afecta-o și pe pârâta-recurentă.
Reprezentantul reclamantei-intimate pune concluzii în sensul respingerii recursurilor formulate de pârâți, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și al transportului la instanță, și depune în acest sens, chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocația în cuantum de 1000 lei și patru bonuri fiscale din care rezultă plata contravalorii combustibilului aferent deplasării la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7059/11.XII.2008, Judecătoria Baia Marea respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și Primarul Municipiului B
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea prin care reclamanta a solicitat autorizarea desființării tuturor lucrărilor, inclusiv a celor efectuate pe proprietatea pârâților, fără a arăta care sunt aceste lucrări, respectiv care sunt lucrările efectuate pe proprietatea pârâților și care sunt lucrările efectuate pe proprietatea comună, în absența unei autorizații de desființare eliberată pe baza documentației prevăzute de Legea nr. 50/1991, republicată, și supusă eventual controlului instanței de contencios-administrativ, solicitând și ca instanța de fond să fixeze termene pentru eliberarea autorizației de desființare și pentru desființare, nu se încadrează în dispozițiile art. 1077 Cod civil, pe care își întemeiază reclamanta acțiunea.
Reclamanta are posibilitatea să solicite eliberarea autorizației de desființare în fața autorității competente, Primarul Municipiului B M, și, respectiv, să uzeze de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în cazul în care s-ar impune.
Numai după parcurgerea acestor etape necesare potrivit Legii nr. 50/1991, republicată și, respectiv, Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, reclamanta ar avea posibilitatea, pentru acele lucrări determinate, distincte, individualizate, pentru care ar justifica un interes legitim, să solicite autorizarea demolării de către instanța de fond, pe baza autorizației de desființare emise în condițiile legii și care să poată fi supusă controlului de legalitate prevăzut de lege. S-a reținut că art. 1077 cod civil nu are aplicabilitate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 167/A/11 iunie 2009 Tribunalul Maramureșa admis apelul declarat de apelanta, împotriva sentinței civile nr. 7059/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care a schimbat-o în totalitate și în consecință, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și Primarul Municipiului B M și au fost obligați pârâții și, ca în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei să solicite Primarului Municipiului B M să elibereze autorizație de desființarea construcțiilor edificate la etajul al IX-lea al scării D din blocul nr. 1 situat în B M, B-dul. -, lucrări efectuate conform autorizației de construire nr. 2/04.01.2006 emisă de către Primarul Municipiului B M și anulată prin sentința civilă nr.3571/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș; au fost obligați pârâții și să desființeze lucrările de construcție identificate mai sus în termen de 30 de zile de la eliberarea autorizației de desființare. În cazul nerespectării de către pârâți a obligațiilor și termenelor de mai sus, a fost autorizată reclamanta, să solicite eliberarea autorizației de desființare și să efectueze desființarea construcțiilor pe cheltuiala pârâților și. S-a dispus obligarea pârâților și la plata către reclamanta a sumei de 1.436,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.428 lei aferent judecării cauzei în primă instanță și 8,3 lei cheltuieli efectuate în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoaele:
Atât reclamanta, cât și pârâții și sunt proprietarii unor apartamente situate în scara Dab locului nr. 1 de pe B-dul - din B M, fiind totodată coproprietari asupra părților indivize ale acestui imobil.
Prin sentința civilă nr. 3480/2004, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a constatat că pârâții și, reclamanți în acel dosar, au dobândit dreptul de proprietate asupra holului și uscătoriei situate la etajul 8 al scării Dab locului nr. 1 de pe Bulevardul - din B M, înscris în CF 11252 B M, având o suprafață utilă de 54,76 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și reclamanții din dosarul nr. 6858/2003, la data de 22.10.2003, și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamanților. Reclamanții au efectuat lucrări de construire pentru schimbarea destinației de uscătorie în spațiu de locuit, însă autorizația de construire a fost anulată prin sentința civilă nr. 3571/2007 a Tribunalului Maramureș.
Primăria Municipiului BMi -a comunicat pârâtului ca până la data de 01.06.2008 să depună o nouă documentație tehnică în vederea autorizării lucrărilor în limitele proprietății sale, pârâții însă nu au luat nici o măsură.
Tribunalul a reținut că este aplicabil principiul "quod nullum est, nullum producit effectum" și principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil, deoarece un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect, respectiv urmează a fi înlăturate toate efectele produse între momentul edictării actului și cel al anulării lui.
S-a reținut că art. 1077 Cod civil este aplicabil în speță, deoarece pârâții nu s-au conformat somației de a depune o documentație tehnică.
Tribunalul a reținut că lipsa autorizației de demolare a construcției nu consideră un impediment în rezolvarea favorabilă a pretențiilor deduse judecății de către reclamant, căci omisiunea autorității administrației publice locale de a elibera un astfel de act administrativ nu poate împiedica accesul la justiție și nu poate obstrucționa înfăptuirea justiției, în caz contrar s-ar permite imixtiunea administrației în activitatea judecătorească. în acest sens pronunțându-se și practica judiciară a Curții de APEL CLUJ.
Având în vedere elementele de fapt, cele de drept și cele jurisprudențiale, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 1077 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
În motivarea recursului se arată că pârâtul și-a ales domiciliul procesual în Franța, unde locuiește efectiv și la Tribunalul Maramureș nu a fost citat și nu i s-a comunicat soluția instanței. Au fost invocate disp. art. 87 Cod proc.civ. precum și art. 315 pct.5 teza I Cod proc.civ.
În data de 13.10.2009 pârâtul a învederat curții că solicită să fie citat la actuala reședință, respectiv Austria, 1100 160/35-36.
Pentru termenul de judecată din 09.12.2009, pârâtul și-a ales domiciliul procesual în Tg. L str. - nr. 4 apartamentul. 5, jud. M și a învederat instanței că a formulat recurs.
Pârâtul a declarat recurs și a solicitat casarea deciziei civile nr. 176/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în perioada derulării prezentului proces a fost plecat la muncă în străinătate și a solicitat să fie citat la reședințele sale succesive în Franța și în Austria.
Deoarece nu a primit nicio citație sau hotărârea judecătorească de la nici una din instanțele unde a fost judecată cauza, Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș, pârâtul a apreciat că a fost lipsit de dreptul la apărare, nu a avut parte de un proces echitabil și a fost pus în situația lipsei egalității de arme, principiu invocat în justiția europeană.
În consecință, a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicitând să fie citat la domiciliul ales din Tg. L, menționat la fila 32 dosar recurs.
În această cauză au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, intervenientele și, solicitând să se constate nulitatea recursului declarat de ca nemotivat și au invocat și lipsa de interes a pârâtei pentru promovarea acestuia ( 20).
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat de în principal ca lipsit de interes, iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că intimata nu are nici un interes să invoce lipsa de procedură a pârâtului, deoarece interesul în promovarea unei căi de atac trebuie să fie personal.
Recursul declarat de pârâtă este și nefondat, deoarece pârâtul a fost citat la domiciliul său din B M, iar în cererea de amânare formulată de pârât, acesta și-a indicat domiciliul la B M, deci avea cunoștință de existența cauzei pe rolul Judecătoriei Baia Mare.
Din coroborarea disp. art. 93 cu art. 98 Cod proc.civ. reclamanta apreciat că nu se putea ține seama de domiciliul din străinătate, deoarece nu a existat dovada stabilirii domiciliului în străinătate.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, însă motivele de recurs vizează nelegalitatea citării pârâtului care locuiește efectiv în străinătate.
Pentru declararea unei acțiuni sau a unei căi de atac, partea care investește instanța trebuie să dovedească interes în exercitarea drepturilor procesuale.
Interesul este folosul practic urmărit de cea care a investit instanța cu un recurs. Interesul trebuie să fie legitim, juridic,născut și actual, direct și personal. În cazul de față reclamanta nu justifică un interes personal și direct în exercitarea căii de atac, deoarece toate motivele de recurs vizează situația pârâtului, care nu a fost legal citat.
Așadar, curtea apreciază că recursul declarat de pârâta este lipsit de interes, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod proc.civ. va admite excepția lipsei de interes pârâtei în în exercitarea căii de atac.
și au formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei intimate, solicitând constatarea nulității recursului declarat de recurenta ca fiind lipsit de interes și nemotivat.
Potrivit disp. art. 10 Legea nr. 146/1997, cererea de intervenție se timbrează ca și acțiunea principală sau cererea reconvențională. Având în vedere aceste dispoziții legale, raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, intervenientele au fost citate cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 9 lei și 0,15 lei timbru judiciar ( 55-56).
Intervenientele nu s-au conformat dispozițiilor instanței și aplicând disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, curtea a anulat ca netimbrată cererea de intervenție.
Analizând recursul pârâtului, curtea apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin scriptul înregistrat în 24.11.2008, pârâtul a învederat instanței noul domiciliu procesual unde dorește să primească toate actele de procedură, respectiv: 2,. St., 40990 St. - -, ( 37) și a menționat termenul la care urma să se judece acțiunea în fața instanței de fond, 4.12.2008, deci cunoștea termenul de judecată.
Cauza a fost judecată la acel termen, însă sentința civilă nr. 7059/11.12.2008 nu i-a fost comunicată recurentului la domiciliul indicat în Franța.
Potrivit disp. art. 98 Cod proc.civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la dosar.
Din cele mai sus reținute, curtea constată că pârâtul a indicat instanței schimbarea domiciliului și a solicitat citarea la adresa indicată. Din cele mai sus reținute curtea constată că recurentul a avut în timpul derulării procesului o reședință în străinătate pe care a învederat-o instanței. Pentru reședință nu există o reglementare expresă în 31/1954, însă în ceea ce privește dovada acesteia, doctrina a statuat că poate fi făcută cu viza care se aplică in actul de identitate sau cu alte mijloace de probă. Cu toate acestea, în apel, tribunalul l-a citat pe pârât la toate termenele de judecată, la domiciliul din B M,-, apartament 85. În ședința publică din 4 iunie 2009, tribunalul a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatul, deoarece acesta a fost citat la domiciliul din actul de identitate. În recurs, pârâtul a făcut dovada că locuia legal în Viena încă din data de 05.05.2009, anterior pronunțării deciziei recurate(11.06.2009). Nu poate fi primită apărarea reclamantei intimate potrivit căreia nu au fost îndeplinite disp. art. 93 Cod proc.civ. respectiv pârâtul nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură când și-a ales domiciliul în Franța, deoarece pârâtul a indicat schimbarea domiciliului în cursul procesului și nu alegerea domiciliului procesual. Pârâtul a lucrat în străinătate în Franța, în Austria și prin scriptul depus în fața instanței de fond, acesta a învederat instanței schimbarea domiciliului, nu alegerea domiciliului procesual. Este real că prin acel script pârâtul arată că-și alege domiciliul procesual, însă această cerere a fost formulată de pârât, care nu are studii juridice, care să-i permită să facă diferența între schimbarea domiciliului și alegerea domiciliului procesual, instituții diferite, cu sancțiuni diferite.
În recurs recurentul a depus un înscris prin care dovedește că locuiește în Viena, la adresa, 1100 160/35-36, din data de 05.05.2009, deci anterior pronunțării deciziei recurate. Este real că această a doua adresă nu a fost comunicată în apel, însă având în vedere că pârâtul a anunțat schimbarea domiciliului încă în fața instanței de fond, tribunalul era obligat să-l citeze în Franța.
Prin urmare, pârâtul nu a fost legal citat în fața instanței de apel, decizia pronunțată în apel fiind nulă absolut, potrivit disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Având în vedere disp. art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. curtea va admite recursul pârâtului împotriva deciziei civile nr. 167/A din 11 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea în fond a apelului, aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. pârâta va fi obligată să-i plătească intimatei suma de 1470,16 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând 1000 lei onorariu avocațial ( 60) și 470,16 lei cheltuieli de transport (61).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele și.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta în contra deciziei civile nr. 167/A din 11 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș.
Admite recursul declarat de pârâtul în contra deciziei civile nr. 167/A din 11 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea în fond a apelului, aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Obligă pârâta să plătească intimatei suma de 1470,16 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
- - - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
7 ex/01.03.2010
Jud.apel: V,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
