Obligație de a face. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 296/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 65/A/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent și intimata pârâtă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ci completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, completul de judecată a fost complinit în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, taxa judiciară de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON depuse de reclamantul recurent.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței, s-a înregistrat la dosar, întâmpinare formulată de intimații pârâți, din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent.
Părțile declară în fața instanței că nu solicită acordarea unui nou termen pentru angajare de avocat și nici pentru studiul întâmpinării comunicate la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și în consecință admiterea acțiunii în sensul de a fi obligați intimații pârâți la tăierea sălciilor aflate pe locul proprietatea lui. Arată că deși pârâții au recunoscut existența sălciilor pe terenul proprietatea sa, iar în fața instanței de apel, și-au luat angajamentul de a tăia aceste sălcii, nu și-au îndeplinit promisiunea. Solicită a fi obligați pârâții la tăierea acestor sălcii, care așa cum s-a observat și din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, îl prejudiciază, cauzându-i numeroase daune, ori să fie autorizat reclamantul recurent să facă aceste operațiuni de tăiere a sălciilor, pe cheltuiala pârâților. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, solicită respingerea ca nefondat a recursului, întrucât sălciile existe pe acest teren, nu sunt proprietatea lor, și este necesar a se stabili în cauză linia de graniță întrucât sunt coproprietari alături de alte persoane asupra terenului, astfel ca, în cazul în care se dispune tăierea acestora, fiecare parte să procedeze la această operațiune.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1121/2002 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosar civil nr. 1258/2003, a fost respinsă cererea reclamanților - și în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect obligarea pârâților de tăiere a unor sălcii ce se află pe limita dintre proprietățile părților și la refacerea vechiului curs al pârâului care curgea între cele două proprietăți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în considerarea probelor de la dosar, a reținut și motivat, pe baza probațiunii testimoniale și a expertizei tehnice efectuate în cauză, că plantațiile reclamanților nu sunt afectate de creșterea sălciilor, în contextul în care pomii nu sunt pe rod. Cât privește pârâul, s-a stabilit cu ocazia cercetării judecătorești, că există doar o urmă a unei albii, care curge ocazional, în realitate fiind vorba de o scurgere a apelor pluviale.
De fapt, fâșia de teren aflată între cele două garduri și pe care curge pârâul nu se cunoaște cu certitudine cărui proprietar îi aparține.
Mai mult, nefiind stabilită o linie de graniță nu se poate admite acțiunea, ce constă într-o obligație de a face.
Impotriva sentinței civile nr. 1421/2002 a Judecătoriei Câmpeni, în termen legal au declarat apel reclamanții - și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii lor.
In expunerea de motive se arată că de fapt, sălciile sunt plantate abuziv pe granița dintre proprietăți, ele fiind lipite de gardul ce desparte proprietatea lor de a pârâților.
S-au ignorat depozițiile martorilor, cu privire la cursul pârâului, și nu s-a ținut seama de punctul roșu din schița expertizei, de unde pleacă schimbarea cursului râului.
Pârâții și au formulat întâmpinare, prin care arată că se opune apelului, sentința instanței de fond fiind în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
In apel s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expertul tehnic, prin care s-a stabilit că pe terenul pârâților sunt plantate 14 sălcii, iar pe al reclamanților, 15 pruni, dispuși neregulat. Se conchide de asemenea, că granița dintre cele două proprietăți începe de la un punct fix, reprezentat de o piatră de hotar.
Cauza a fost suspendată la 13.07.2007 până la soluționarea dosarului civil nr. 599/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpeni, având ca obiect stabilirea liniei de graniță și apoi s-a repus pe rol, hotărârea din dosarul sus-menționat intrând în puterea lucrului judecat.
Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 65/A/01.04.2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, în acest mod confirmându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate.
S-a reținut în considerentele deciziei, în argumentarea soluției pronunțate, că prin sentința civilă nr. 79/2006 a Judecătoriei Câmpeni, într-un al doilea ciclu procesual, ca urmare a casării și trimiterii spre rejudecare a sentinței civile nr. 99/2005 pronunțată în dosarul civil nr. 1582/2004, a fost stabilită linia de graniță dintre cele două imobile, conform expertizei întocmită de experta.
Această sentință civilă nr. 79/2006 a fost recurată de pârâții, și admițându-se recursul, s-a casat în parte sentința atacată doar în ce privește cererea reconvențională a recurenților.
In acest context, prin sentința civilă nr. 7/2008 s-a constatat perimată acțiunea reconvențională a pârâților. Pentru că în dosarele sus indicate, experta a efectuat două expertize prin care a procedat la două identificări diferite a acelorași imobile, a fost începută urmărirea penală împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și în urma expertizei întocmită de către experții G, G și, s-a constatat că imobilele reclamanților și pârâților nu au fost identificate corect de către experta, în nici una din cele două expertize.
S-a conchis că dispozițiile sentinței civile nr. 79/2005 a devenit irevocabilă, aceasta s-a dat în baza unor probe mincinoase, respectiv expertiza, așa cum reiese din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală prin care acesteia i s-a aplicat o sancțiune administrativă.
Pentru că în continuare nu este stabilită cu certitudine linia de graniță dintre cele două imobile di litigiu, nu se poate aprecia cu siguranță dacă cele 14 sălcii au fost plantate cu încălcarea distanței minime stabilită de lege.
Deși din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul ing., rezultă că o parte din sălciile plantate de pârâți acoperă prunii reclamanților, nu se poate dispune tăierea lor pentru aceleași considerente, a conchis și instanța de apel.
Toate aceste împrejurări sunt de natură a respinge apelul reclamanților, a stabilit instanța de apel.
Impotriva deciziei civile nr. 65/A/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, în termen, au declarat recurs reclamanții - și, solicitând modificarea acesteia, cu consecința admiterii apelurilor și judecând fondul cauzei a le fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
In expunerea de motive, în esență, s-au reiterat aceleași aspecte critice din apel, în sensul că au fost ignorate dispozițiile martorilor și, ca și procesul verbal încheiat cu ocazia oculatei la fața locului, ocazie cu care pârâții intimați au recunoscut că sălciile au fost plantate de ei în urmă cu 7-8 ani, fiind de acord să le taie.
Nu s-a dat eficiență schiței întocmite la acel moment, care nu a fost contestată.
Deși s-a dovedit că de fapt sălciile sunt pe linia de graniță și le afectează culturile, în mod nejustificat cele două instanțe le-au respins neîntemeiat acțiunea.
In drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat niciunul din motivele limitativ prevăzute de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă.
Pârâții și au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că nu există nici în prezent o hotărâre irevocabilă prin care să fie stabilită linia de graniță între cele două proprietăți, în raport de care să se verifice distanța acelor sălcii, prin care recurenții susțin că le sunt afectate culturile.
Analizând recursul în raport de criticile aduse dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefundat, în considerarea următoarelor aspecte:
că prin sentința civilă nr. 79/2006 a Judecătoriei Câmpenia fost admisă în parte acțiunea reclamanților recurenți - și, în contradictoriu cu intimații pârâți, prin care s-a stabilit meta despărțitoare dintre proprietățile acestora. Sentința menționată a fost recurată de pârâți, astfel că admițându-se recursul acestora s-a casat în parte această hotărâre, doar în ce privește cererea reconvențională a acestora.
Prin sentința civilă nr. 7/2008 a aceleiași instanțe, s-a constatat ca fiind perimată acțiunea reconvențională ulterior însă s-a stabilit că în cele două dosare indicate experta a efectuat două expertize, prin care a făcut două identificări diferite ale acelorași imobile, așa cum s-a demonstrat prin expertizele întocmite de experții, și, context în care s-a pornit urmărirea penală împotriva acesteia, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, experta a fost sancționată administrativ, astfel că sentința civilă nr. 79/2005 deși este irevocabilă, s-a dovedit a fi fost pronunțată în baza unor probe mincinoase, respectiv expertiza întocmită de acea expertă; astfel că în mod corect instanța de apel a conchis că într-o atare situație în continuare linia de graniță astfel stabilită nu este una certă, neputându-se aprecia distanța la care sunt plantate acele sălcii, față de meta despărțitoare.
Din aceleași considerente, nu s-a putut stabili în termeni concreți nici dacă a existat un alt curs al pârâului, care s-a cum s-a dovedit prin probațiunea administrată există doar ocazional, fiind de fapt scurgerea apelor pluviale.
Pentru toate aceste considerente, recursul de față este nefondat, și urmează ca în condițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 396/25.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 65/A/1.04.2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 EX/16.10.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
