Obligație de a face. Decizia 2994/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1288/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2994/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-" -"SRLîmpotriva sentinței civile nr.7527 din data de 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11288/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurenta-" -"SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP la data de 09.07.2008.
Intimatul, personal, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar adresa nr.9033/R din 26.02.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Municipiului B, în original.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă 7527 din 03.12.2008 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, și Asigurări Sociale, a admis în parte cererea precizată privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SRL.
A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate pe luna iunie 2007, la compensarea în bani a concediului de odihnă corespunzător perioadei lucrate efectiv în anul 2007, la eliberarea adeverinței de șomaj pentru perioada 15.06.2006 - 15.06.2007 și la plata de despăgubiri la nivelul indemnizației lunare de șomaj pe perioada 20.07.2007 - 20.08.2008.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit Contractului Individual de Muncă înregistrat la ITM sub nr.2960 din 20.06.2006, reclamantul a fost salariat al pârâtei, pe durată nedeterminată începând cu data de 15.06.2006, în meseria de agent de pază.
Prin decizia nr. 1674/25.07.2007, pârâta a dispus încetarea Contractului Individual de Muncă al pârâtului, în temeiul dispozițiilor art.65 (1) Codul Muncii, începând cu data de 20.07.2007, comunicată reclamantului la data de 08.10.2007.
Instanța, în baza art.129 Codul Muncii, a solicitat ITM să depună la dosar state de plată, decizia de încetare raporturilor de muncă, Contract Individual de Muncă întrucât pârâta deși i s-a pus în vedere să depună aceste înscrisuri, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Conform statului de plată pe luna iunie 2007, depus de ITM, reiese că reclamantul figurează cu drepturi salariale în sumă de 756 lei, însă pârâta nu a făcut dovada achitării acestuia în condițiile art.163 (1) din Codul Muncii, împrejurare față de care pretențiile reclamantului sunt îndreptățite, ca și compensarea în bani a concediului de odihnă pe 2007, corespunzătoare perioadei efectiv lucrate în anul 2007.
Tribunalul a constatat, față de probele aflate la dosar, că pârâta a fost obligată să-i elibereze adeverința de șomaj pentru perioada 15.06.2006 - 15.06.2007, precum și la plata de despăgubiri la nivelul indemnizației lunare de șomaj pe perioada 20.07.2007 - 20.08.2008, având în vedere că prin dispoziția nr.230 din 15.10.2007, AOFM a respins dreptul de indemnizație de șomaj pentru reclamant motivat de lipsa adeverinței tip societate anexa nr.26 la Norme metodologice, iar prin dispoziția nr.257/03.12.2007, se respinge același drept motivat pe adeverință incompletă.
In acest context, instanța constată că pârâta prin neîndeplinirea obligației de a elibera reclamantului actele necesare pentru a beneficia de ajutorul de șomaj, prevăzut de Legea nr.76/2002, privind sistemul pentru asigurările de șomaj, i-a produs acestuia un prejudiciu material, care urmează a fi suportat de pârâtă, în temeiul disp.art.269 (1) din Codul Muncii.
Celelalte capete de cerere au fost respinse de către prima instanță ca neîntemeiate, având în vedere ultima cerere precizatoare, faptul că nu s-a făcut dovada producerii unor prejudicii morale, de natură să antreneze răspunderea pârâtei, precum și dispozițiile art.2 litera a cap.J, potrivit cărora orele de noapte sunt plătite cu 25% și reprezintă unul din elementele constitutive, altele decât salariul de bază lunar brut, iar față de suma lunară precizată în statele de plată la rubrica alte drepturi, se apreciază că orele de noapte au fost plătite cu un procent de 25% din salariul lunar brut lunar de 450 lei.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs intimata invocând în drept art.304 pct.(8) și (9) Cod.proc.civ.
În motivarea recursului, intimata a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, prin sentința atacată, instanța de fond a considerat că pârâta a refuzat să elibereze adeverința necesară reclamantului pentru obținerea ajutorului de șomaj fără însă a lua în calcul și cele menționate de aceasta în ședință publică, prin reprezentant, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada depunerii unei cereri scrise la unitate, în vederea eliberării adeverinței respective.
Recurenta-pârâtă, susține că în mod nejustificat a fost obligată la plata de despăgubiri la nivelul indemnizației de șomaj pe perioada 20.07.2007 - 20.08.2008.
Acest prejudiciu material nu poate îi poate fi imputat, nefiind vinovată, reclamantul fiind cel care nu s-a prezentat la societate nici măcar pentru a-și încasa plata pe ultima luna de activitate iunie 2007.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta a criticat obligarea sa la plata unor despăgubiri echivalente cu indemnizația de șomaj la care reclamantul ar fi avut dreptul dacă ar fi depus la Agenția pentru ocuparea forței de muncă o adeverință doveditoare a activității, emisă de angajator, cu rolul de a certifica stagiul de cotizare.
Recurenta a considerat că nu ar fi refuzat nejustificat eliberarea adeverinței, vina fiind a fostului angajat care nu ar fi solicitat eliberarea acesteia.
În speță, însă, angajatorul nu a făcut dovada respectării obligației legale prevăzute de Legea nr. 76/2002 și nu a combătut susținerile fostului angajat în condițiile în care acesta a făcut dovada că s-a adresat instituției abilitate, AOFM, cu o cerere de acordare a indemnizației de șomaj în două rânduri și de fiecare dată cererea sa a fost respinsă.
Astfel prin răspunsul din data de 15.10.2007 AOFM sector 3 respins cererea de acordare a indemnizației de șomaj pentru lipsa adeverinței iar la data de 3.12.2007 a respins aceeași cerere constatând că adeverința emisă de angajator la 30.11.2007 este incompletă.
Se constată astfel că angajatorul a cunoscut de situația reclamantului cel puțin de la data de 30.11.2007 când a emis o adeverință, însă, față de împrejurarea că aceasta nu cuprindea toate mențiunile necesare certificării stagiului de cotizare, nu a putut fi valorificată, culpa aparținând și în acest caz angajatorului.
În acest sens instanța de fond a constatat în mod legal că încălcarea de către angajator a obligației ce îi revine cu privire la eliberarea adeverinței salariatului, reprezintă un fapt ilicit susceptibil să atragă răspunderea patrimonială a acestuia, întemeiată pe dispozițiile art. 269 alin.1 Codul Muncii, în situația în care produce prejudicii salariatului, culpa angajatorului pentru prejudiciul cauzat fiind prezumată relativ, angajatorului revenindu-i sarcina de a dovedi că prejudiciul în cauză nu îi este imputabil, dovezi neefectuate în cauză de către pârâtă.
În situația dată, prejudiciul încercat de salariat este urmare a lipsirii de protecția socială la care era îndreptățit în lipsa documentului care îi atestă activitatea desfășurată și este egal cu contravaloarea acestei indemnizații aferentă perioadei pentru care ar fi avut vocația să o încaseze.
Pentru aceste considerente, Curtea,în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă -" -"SRL împotriva sentinței civile nr.7527 din data de 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11288/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/09.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
