Obligație de a face. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 302/2008-

Ședința publică din data de 27 februarie 2008

PREȘEDINTE: Dana Cigan

- -

- JUDECĂTOR 2: Aurora Popa

- -

- JUDECĂTOR 3: Maria Galeș

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 603/A din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5643 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5974/2005, având ca obiect: obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei pârâte SC SA- consilier juridic, în baza delegației nr. 246/9 ianuarie 2007 emisă de recurentă, precum și intimata reclamantă -personal și asistată de reprezentantul acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Societatea Civilă de Avocați "&".

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 6 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:

Reprezentantul recurentei pârâte invocă excepția lipsei calității procesuale active a părții pe care o reprezintă, conform prevederilor Legii nr. 213/1998, întrucât rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termificare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile construcțiile și terenurile aferente fac parte din domeniul public al localităților pe care le deservesc, în situația de față, din domeniul public al Municipiului

Reprezentantul intimatei solicită respingerea excepțiilor invocate de reprezentantul părții adverse, arătând că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Reprezentantul recurentei pârâte solicită în principal, admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Bihor și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii date de prima instanță, respectiv a Judecătoriei Oradea.

În subsidiar, reprezentantul recurentei solicită casarea hotărârii recurate, cu trimitere la Tribunalul Bihor și soluționarea cauzei pe excepția invocată privind lipsa calității procesuale active a recurentei, având în vedere prevederile Legii nr. 213/17.11.1998 cu referire la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat de partea recurentă, ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul intimatei arată că pivnița imobilului deținut de intimată este inundată, aceasta neputând fi utilizată, datorită conductelor de termoficare care străbat subsolul imobilului, nefuncționalitate care este datorată vechimii conductelor și stării avansate de corodare, impunându-se înlocuirea lor, iar în condițiile în care recurenta nu procedează la reparațiile ce se impun structura de rezistență a casei va fi grav afectată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5643/22.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.5974/2005, a fost respinsă acțiunea modificată formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC"" SA; s-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind daunele cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta locuiește într-un imobil situat în O-, asupra căruia este coproprietar în cotă de părți conform înscrierilor din CF 1697 O top.770/1. La subsolul imobilului există o rețea de termoficare, care deservește atât imobilul ce se află în coproprietatea reclamantei cât și altele aflate în vecinătate. Rețeaua, conform constatărilor expertului, cuprinde conducte de o vechime considerabilă instalația datând din anul 1974. Schița întocmită de expert și aflată la fila 37, arată faptul că, conductele de termoficare pe care reclamanta dorește să le desființeze deservesc atât imobilul cu nr.5 cât și Hotelul. Expertul a constatat că, conductele au creat goluri în pereții subsol imobilului de pe- iar soluția optimă, pentru dezafectarea subsolului acestui imobil ar fi devierea rețelei termice pe un alt traseu. realizate în subsolul clădiri datează de la realizarea lucrărilor de termoficare, adică de mai mult de 30 de ani.

În opinia instanței, reclamanta nu poate justifica un interes legitim ca în calitate de coproprietar al unui imobil să ceară, unei întreprinderi cu, care are contract de furnizare a energiei termice ca aceasta, să își îndeplinească această atribuție, să-i livreze în continuare energie termică dar fără ca conductele care fac posibil acest lucru să nu atingă proprietatea sa.

În condițiile în care într-o comunitate deservirea cu utilități nu se face doar pentru un singur utilizator în condițiile în care rețelele de canalizare, de termoficare, de apă curentă de electricitate d deservesc mai mulți consumatori, apare ca fiind o tentativă de exercitare abuzivă a dreptului de proprietate aceia a solicita, ca traseul uneia dintre aceste utilități să îi ocolească proprietatea.

S-a mai reținut că în situația de față conducta de termoficare deservește alți doi consumatori și ei nu pot fi afectați, consumul lor de energie termică nu poate fi periclitat sau chiar sistat temporar ori definitiv pentru că după 30 de ani reclamanta nu mai acceptă, fără o motivație temeinică ca aceste conducte să-i traverseze subsolul imobilului în care locuiește. Dacă fiecare locuitor din centrul orașului O ar face cereri similare cu cea a reclamantei, nici unul dintre aceștia n-ar mai putea beneficia de utilități pentru că nici unul dintre furnizori nu ar putea realiza un transfer direct al utilităților de la furnizor la fiecare consumator fără o rețea de distribuție care să traverseze mai multe proprietăți.

Judecătoria a reținut că art.1073 și 1090 cod civil nu îndreptățesc un coproprietar de imobil să solicite desființarea unui branșament ori realizarea unor altfel de branșamente și un altfel de traseu pentru transportul energiei termice, atâta vreme cât această energie termică este distribuită mai multor consumatori.

S-a remarcat, de asemenea, că cererea reclamantei nu numai că este o formă de manifestare a unei forme de exercitare abuzivă a dreptului de proprietate ci și o cerere inadmisibilă, pe criteriul calității procesuale active. Reclamanta nu este singura proprietară a imobilului din litigiu iar o cerere în genul căreia a formulat-o în prezenta cauză pe care o întemeiază și o justifică exclusiv pe faptul proprietății, excede actele pe care un coproprietar le poate face fără acordul expres al celuilalt, nu este un simplu act de administrare a proprietății, aceia de a cere după 30 ani refacerea instalațiilor ce deservesc imobilul reclamantei și cele învecinate cu energie termică. Pentru a cere acest lucru este necesar dorința expres manifestată a tuturor proprietarilor iar prezenta cerere este formulată doar de reclamantă nu și de deținătoarea celeilalte cote de din imobil.

Judecătoria a mai reliefat faptul că, conductele pe care reclamanta vrea să le mute au fost instalate cu foarte mult timp înainte, astfel încât cererea de fată întemeiată pe dispozițiile art.1073 Cod civil nu poate fi considerată ca fiind imprescriptibilă.

Față de împrejurarea mai sus reținută reclamanta ar fi avut posibilitatea să formuleze cererea privind înlăturarea rețelei de termoficare ce străbate subsolul proprietății sale în maximum 3 ani de la data la care a devenit proprietară asupra imobilului, adică din anul 1975, aceasta nefăcând astfel încât s-a apreciat că prezenta acțiune nu este numai neîntemeiată și inadmisibilă, ci și prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 12.10.2006, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând instanței schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 603/A din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr.5643 din 22.09.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA.

Pârâta a fost obligată să realizeze, cu luarea tuturor măsurilor legale, a devierii conductei de termoficare care trece prin subsolului imobilului situat în O,-, pe un alt amplasament.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing., conductele rețelei de termoficare traversează în subsolul imobilului situat în O,-, vechimea lor și starea de coroziune pe care o au depășesc cu mult durata normală de funcționare a acestora, impunându-se înlocuirea lor, iar traseul pe care îl au acestea au creat goluri în pereții de rezistență ai subsolului, iar prin efectul lor duc la slăbirea structurii de rezistență a clădirii.

Se mai arată că soluția optimă de a dezafecta subsolul imobilului este efectuarea unor lucrări de deviere a rețelei termice cu un traseu pe domeniul public care să se facă în trotuar sau în carosabil.

Față de concluziile acestui raport de expertiză, necombătut de alte probe, indiferent de momentul în timp în care au fost montate aceste conducte, de condițiile în care au fost realizate, tribunalul a apreciat că se impune devierea acestora, întrucât, prin modul în care au fost realizate, afectează structura de rezistență a clădirii și realizează grave inconveniente în folosința normală a acesteia.

Acțiunea promovată de reclamantă este un act de conservare, putând fi promovată și de către un coproprietar, regula unanimității operând doar în cazul actelor de dispoziție.

Pe de altă parte, fiind o acțiune ce are ca scop apărarea dreptului de proprietate, aceasta este imprescriptibilă.

Împrejurarea că această rețea deservește și alte imobile nu o exonerează pe intimata pârâtă, aceasta având obligația și posibilitatea de a găsi acele soluții tehnice care să afecteze cel mai puțin ceilalți consumatori în momentul realizării operației de deviere a rețelei de termoficare.

Față de cele arătate, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta conform dispozitivului hotărârii recurate.

Împotriva deciziei a declarat recurs societatea pârâtă, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și păstrarea în întregime a hotărârii instanței de fond.

Criticile recurentei se fundamentează pe faptul că deși instanța a dispus asupra unor bunuri ce fac parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, titularul dreptului nu a fost introdus în cauză, după cum nu au fost citați nici alți beneficiari ai serviciilor de termoficare care ar fi afectați în cazul în care s-ar realiza lucrarea de deviere a conductei de termoficare dispusă de instanța de apel.

Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, apreciind că această conductă a fost montată fără acordul proprietarului și că îi este încălcat dreptul de proprietate datorită modului de amplasare al conductei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că țeava de termoficare, așa cum este organizată în prezent, distribuirea energiei termice la subiectele de drept care au contract încheiat cu distribuitorul de agent termic, servește un interes public, pe de o parte, iar pe de altă parte recurenta este doar furnizorul agentului nu și proprietarul conductelor, respectiv al rețelelor.

În măsura în care o anumită conductă deservește mai mulți beneficiari, acesta nu poate fi desființată printr-o hotărâre judecătorească ce nu este opozabilă tuturor beneficiarilor, cu atât mai mult cu cât aceștia pot invoca drepturi proprii, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate sau alte apărări care să justifice acest amplasament.

Este eronată și afirmația că recurenta este o entitate prin intermediul căreia Consiliul Local își exercită atribuțiile proprietarului, deoarece pentru efectuarea acestei lucrări societatea are nevoie de avize și finanțare din partea titularului dreptului de proprietate publică, neputând să suporte din propriul buget întreaga lucrare fără a avea aprobările necesare.

Cum însă datorită vechimii conductei, aceasta în curând va fi schimbată deoarece se aproprie de limita uzurii fizice, în momentul în care titularul dreptului asupra rețelelor de termoficare va demara procesul de înlocuire a acestora cu conducte noi, în baza unor schițe ce vor fi întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, va fi avută în vedere și o altă opțiune care va permite reclamantei o posesie netulburată a pivniței imobilului său. Faptul că această posesie este în prezent conturbată poate fi echilibrată printr-o acțiune în despăgubiri ce poate fi formulată pe cale separată.

Față de toate cele precizate, instanța va admite recursul în temeiul art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă și va modifica decizia în sensul menținerii hotărârii instanței de fond.

Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 603/A din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică și respingând apelul păstrează în totalitate sentințacivilă nr. 5643 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 27 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

- judecător fond-

- judecători apel -

- redactat decizie - judecător -06.03.2008

- dactilografiat grefier -06.03.2008-2 ex.

Președinte:Dana Cigan
Judecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Oradea