Obligație de a face. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 304
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în sat -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamant-recurentul asistat de avocat și avocat pentru pârât-intimatul Orașul prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constata că prin intermediul Serviciului arhivă pârât-intimatul a depus întâmpinare în dublu exemplar și a înmânat unul avocatului recurentului.
Avocat, pentru reclamant-recurent a depus chitanța nr. - din 14 octombrie 2009, pentru suma de 50 lei și timbre judiciare mobile în valoare totală de 1 leu, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar. A mai depus împuternicire avocațială.
Avocat, pentru pârât-intimatul Orașul, a depus împuternicirea avocațială.
Instanța constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamant-recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței Judecătoriei Fălticeni, fără cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că prevederile art. 492-494 din Codul civil stabilesc că proprietarul terenului este de drept și proprietarul construcției, încât în mod corect prima instanță a dispus ridicarea construcției, pârâta nefăcând nici o afirmație privind buna- sau reaua- credință. precizat că actul de care s-a folosit în dovedirea proprietății este lovit de nulitate absolută întrucât primăria este construcția în care își desfășoară activitatea primarul și nu putea să figureze ca parte (cumpărător) a unui act juridic.
Avocat, pentru pârât-intimat, a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că art. 494 din Codul civil impune două condiții și potrivit art. 1169 din același cod reaua-credință trebuia dovedită, în timp ce buna-credință se prezumă și trebuie răsturnată de reclamant. A mai precizat că satul era proprietarul terenului la momentul construirii. A arătat că prin decizia de îndrumare nr. 13 din 6 august 1959, fostul Tribunal Suprem a expus punctul de vedere privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 494 din Codul civil. A depus cu titlu de jurisprudență dintr-o speță similară decizia civilă nr. 401 R a Tribunalului Botoșani ( filele 15-20 ).
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 29 februarie 2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată de Consum, prin reprezentanți legali, solicitând obligarea acesteia să-și ridice pe cheltuiala sa construcția amplasată pe suprafața de 1800 mp teren, din localitatea, învecinată cu: drum comunal, și.
Și-a motivat cererea, arătând că a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei de teren prin cumpărare de la numita, în baza contractului autentificat sub nr. 1129 din 19 ianuarie 1995, contract ce s-a întemeiat pe titlul de proprietate nr. 551 din 15 iulie 1994, prin care vânzătoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Deși a solicitat pârâtei să-și ridice construcția de pe teren, acesta refuză, stingherindu-l în exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Pârâta, prin reprezentant legal, a arătat că nu mai este proprietara construcției în litigiu, aceasta fiind înstrăinată la 11 decembrie 2006 Primăriei orașului.
În raport de aceste apărări, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată orașul, prin primar.
Orașul s-a opus acțiunii, arătând că a formulat o acțiune pentru anularea titlului de proprietate al vânzătoarei, sens în care a solicitat suspendarea judecății.
După administrarea probelor, judecătoria prin sentința civilă nr. 69 din 15 ianuarie 2009 a admis acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că expertiza topo dispusă în cauză a identificat terenul proprietatea reclamantului, care este ocupat de: construcția unui magazin în suprafață de 216 mp, o suprafață de 120,60 mp reprezintă construcții și intrarea în magazin, 70,80 mp - spațiu de protecție și scurgeri ape, precum și de locuința reclamantului, de 142,80 mp. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 480 cod civil și art. 494 Cod civil, potrivit cărora proprietarul terenului poate obliga terțul care a construit pe terenul său să-și ridice construcția pe cheltuiala sa.
Sentința a fost criticată în apel d e pârât pentru greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 494 Cod civil. A arătat că prevederile legale reținute de prima instanță disting după cum constructorul a fost de bună ori de rea credință, încât se impuneau a fi făcute verificări sub acest aspect.
De altfel, reclamantul nu a argumentat dacă și în ce constă reaua sa credință, în condițiile în care atât el, cât și vânzătoarea au dobândit terenul afectat de preexistența magazinului sătesc.
Prin decizia civilă nr. 216 din 14 mai 2009 Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat în totalitate sentința atacată, respingând acțiunea ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că, incontestabil, terenul a fost dobândit de reclamant afectat de construcția "magazin sătesc", edificată în perioada cooperativizării agriculturii.
Așadar, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, ci dispozițiile art. 494 alin. 3, teza finală, potrivit cărora "dacă clădirile au fost făcute de oat reia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea lor". Date fiind împrejurările edificării construcției nu se poate reține reaua credință a pârâtului, care să justifice ridicarea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că instanța de apel nu putea reține buna credință a pârâtei, câtă vreme aceasta nu a invocat-o în apărare, la prima instanță. Reaua credință era din dovedită, câtă vreme pârâta a cumpărat construcția cunoscând situația juridică a terenului aferent; că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 492 Cod civil, care instituie în favoarea proprietarului terenului prezumția de proprietate asupra construcțiilor de pe acesta, iar interpretarea dată dispozițiilor art. 494 Cod civil este abuzivă.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de reclamant, care, în drept, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, în speță, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 494 Cod civil, care reglementează modul cum proprietarul terenului își poate valorifica dreptul de proprietate prezumat, conform dispozițiilor art. 492 Cod civil, asupra construcțiilor și plantațiilor edificate de o terță persoană pe acel teren.
Ipoteza prevăzută la alin. 3 teza finală a articolului consacră și în acest caz principiul ocrotirii bunei-credințe, în sensul că "dacă plantațiile sau clădirile au fost făcute de oat reia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea lor, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului. "
În raport de circumstanțele cauzei și de situația de fapt reținută, judecătorul este cel care stabilește dispozițiile legale aplicabile, conform dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 1899 alin. 2 Cod civil, buna - credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua - credință.
Prin urmare, nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv că ar fi cercetat buna credință a pârâtei fără ca aceasta să se fi apărat astfel la fond.
De altfel, din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța nu a "cercetat" buna credință a pârâtei, ci a motivat înlăturarea incidenței dispozițiilor art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, câtă vreme, incontestabil, construcția în litigiu a fost edificată în perioada, iar vânzătoarea, cât și reclamantul au preluat terenul astfel afectat.
Prin declarația și înscrisul atașate dosarului de fond (filele 20 și 40), reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată subdobânditorul construcției, orașul prin primar, urmare a susținerii pârâtului inițial, de Consum, că a înstrăinat imobilul din 2006.
Sub acest aspect, corect au fost înlăturate susținerile reclamantului privind lipsa de opozabilitate a contractului încheiat de pârâtă și neregularitățile acestuia.
Dispozițiile legale sus-menționate fac referire la buna credință a. Prin urmare, analiza acesteia se impune a fi raportată la momentul edificării construcției, care, în speță, se situează necontestat în perioada cooperativizării agriculturii. Fiecare dintre părțile în litigiu este subdobânditor al dreptului de proprietate asupra terenului și, respectiv, asupra construcției, subrogându-se în drepturile celui de la care a cumpărat.
În raport de aceste circumstanțe, în mod just tribunalul a reținut că sunt aplicabile situației de fapt dispozițiile art. 494 alin. 3 teza finală.
În atare situație, constatând că nu sunt date în cauză motivele de nelegalitate indicate de reclamant și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-4 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în sat -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/05.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
