Obligație de a face. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 308/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta reprezentată prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 113/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul cu procură a pârâtei recurente - dl., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător s-a abținut de la soluționarea prezentei cauze, cerere admisă prin încheierea civilă nr. 17/R/CC/2009, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, invocă tardivitatea recursului declarat de recurentă, prin mandatar, față de motivele de recurs formulate la data de 29.06.2009.
Mandatarul cu procură al pârâtei recurente - dl., cu privire la această excepție, consideră că termenul de recurs curge de la data comunicării deciziei și în consecință solicită respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, susține recursul așa cum a fost formulat de avocatul, cu casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la tribunal.
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, așa cum a explicat și în scris în motivele de recurs, arată că are alte procese pe rolul altor instanțe, și s-a formulat și plângere penală împotriva factorului poștal pentru necomunicarea sentinței instanței de fond. Când s-a soluționat această cauză penală nu s-a făcut recurs, nefiind uzată această cale de atac. Arată că tribunalul a motivat hotărârea în luna noiembrie iar în luna decembrie a primit citație. Așa cum reiese și de la fila 75 aflată la dosarul tribunalului, în data de 23.03.2005 a fost citat în alt proces, care avea o strânsă legătură cu această cauză, astfel că a formulat cererea pentru a se constata irevocabil prin hotărâre, cele susținute și relatate. Cererea de repunere pe rol a cauzei a formulat-o, în termenul de 1 an prevăzut de codul d e procedură civilă, în data de 07.04.2005, iar la data de 26.04.2005 a formulat plângere penală împotriva expertului care a efectuat în cauză expertiza, dată la care s-a admis și cererea de repunere pe rol. Mai arată că reclamanții nu s-au opus acestei cereri de repunere pe rol a cauzei și nici nu s-a pus în discuția părților excepția de perimare a cauzei. Consideră că și la acest moment este în termen de a uza de calea de atac, deoarece nici în prezent nu s-a comunicat sentința instanței de fond.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în subsidiar acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare a pronunțării în prezenta cauză, din motive obiective, și față de actele și lucrările dosarului, precum și de susținerile orale prezentate la acest termen de judecată, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1721/2002 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 7248/2001 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta să demoleze streașina imobilului său conform raportului de expertiză întocmit de expertul, în caz contrar au fost autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut că potrivit extrasului de CF 6601 A I nr. top. 2050/1 asupra imobilului casă și curte intravilan de 119 mp. sunt proprietari reclamanții și -.
Pârâta este proprietară asupra imobilului înscris în CF 4856 A I nr. top. 2048/2 casă și loc de casă de 18 mp, 2049/2 grădină de 252 mp.
Conform raportului de expertiză tehnică în construcții realizat de expert tehnic pârâta a construit imobilul în baza proiectului nr. 5072/1 - 1976 și autorizației de construcție nr. 61/22.04.1976. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și raportul de expertiză casa lui înainte de supraetajare avea zidul de foc către imobilul reclamanților.
Art. 615 cod civil prevede că orice proprietar este obligat să-și facă streașina casei sale în așa fel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul său sau în stradă și nicidecum pe fondul vecinului său.
Potrivit raportului de expertiză după efectuarea unei supraetajări la imobilul său pârâta a executat o streașină către lotul reclamanților fără ca aceasta să fie prevăzută în proiectul inițial 5072/1-76 și care se află în mansarda casei lui.
Martorii și au arătat în depozițiile lor că streașina casei pârâtei se află către lotul reclamanților și că apele de ploaie se scurg pe terenul acestora.
Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din 23.07.2002 a Judecătoriei Alba Iulias -a respins cererea formulată de petenta pentru comunicarea sentinței civile 1721/2002 pronunțată în dosar nr. 7248/200, întrucât s-a reținut că sentința a fost comunicată așa cum rezultă din dovada de primite a procesului verbal de predare a sentinței, care poartă data de 7.06.2002.
Împotriva sentinței civile 1721/2002 și împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 23.07.2002 a formulat apel pârâta, solicitând repunerea în termenul de apel întrucât sentința civilă nr. 1721/2002 nu i-a fost comunicată.
Prin decizia civilă nr. 113/A/2009, Tribunalul Albaa respins excepția tardivității apelului declarat de pârâta împotriva sentinței civile 1721/2002, a respins apelul aceleiași pârâte împotriva încheierii din 23.07.2002 și a constatat perimat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile 1721/2002.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Albaa reținut următoarele: Atâta timp cât prin sentința civilă nr. 1654/2003 a Judecătoriei Alba Iulias -a dispus anularea înscrisului falsificat denumit "dovada de primire și proces verbal de predare", s-a considerat că sentința civilă 1721/2002 nu a fost comunicată pârâtei.
Față de această împrejurare, Tribunalul a respins excepția tardivității apelului declarat împotriva sentinței civile 1721/2002 și, pe cale de consecință, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu la data de 23.07.2002 în dosar 7248/2001.
În ceea ce privește excepția perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1721/2002, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.09.2002 (fila 45) Tribunalul Albaa dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 244 Cod pr. civilă până la soluționarea plângerii penale formulate de către petenta împotriva factorului poștal, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 401/P/2003.
La data de 2.04.2003 (fila 46) intimații au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul de judecată din data de 17.04.2003 (fila 66) a dispus din nou suspendarea cauzei în temeiul art. 244 Cod pr. civilă apreciind că subzistă motivul suspendării.
Din adresa parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia depusă la fila 135 rezultă că dosarul penal nr. 401/P/2003 ce a avut ca obiect plângerea penală formulată de petenta împotriva factorului poștal a fost soluționat prin Ordonanța din 07.06.2003 în baza art. 181Cod penal și s-a dispus sancționarea învinuitei cu amenda de 1000 lei. Soluția a fost comunicată petentei la 18.06.2003.
Împotriva soluției, la data de 20.06.2003 a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba înregistrată sub dosar nr. 465/II/2003, iar prin Rezoluția din 2.07.2003 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara .
Prin urmare, față de motivul suspendării (soluționarea plângerii penale împotriva lui ) Tribunalul a apreciat că petenta trebuia să formuleze cerere de repunere pe rol a apelului până la data de 2.07.2004.
Însă cererea de repunere pe rol a fost depusă abia la data de 07.04.2005, cu mult peste termenul de un an de la încetarea motivului.
Faptul că numita a făcut ulterior plângere la Judecătoria Alba Iulia pentru insultă și calomnie soluționată prin sentința penală nr. 87/2004 prin încetarea procesului penal și ulterior prin decizia civilă nr. 272/08.04.2004 a Tribunalului Albas -a respins recursul acesteia, nu determină curgerea termenului de un an de la această dată, dat fiind că motivul suspendării viza plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, de petenta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta prin reprezentant, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În expunerea de motive s-a arătat că prin încheierea de ședință din 26.09.2002 Tribunalul Albaa dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 cod procedură civilă până la soluționarea plângerii formulată împotriva factorului poștal pentru necomunicarea sentinței civile 1721/2002. Suspendarea a fost reținută și prin încheierea de ședință din 17.04.2003. Plângerea penală a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în dosar 401/P/2003 prin Ordonanța din 07.06.2003. Împotriva soluției, formulează plângere, respinsă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, prin Rezoluția din02.07.2003.
În paralel cu soluționarea acestor plângeri în instanță se derula acțiunea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, prin care se solicita anularea înscrisului intitulat "dovadă de primire și proces - verbal de predare" a sentinței civile 1721/2002. Se pronunță sentința 1654/30.06.2003 și decizia civilă 787/A/31.10.2003, învinuita formulând plângere către Judecătoria Alba Iulia împotriva dosarului penal nr. 401/P/2003. Se pronunță sentința penală nr. 87/2004 și apoi decizia penală nr. 272/2004, care a fost redactată la data de 22.04.2004, dată la care s-au încheiat atacurile îndreptate împotriva dosarului penal 401/P/2003, din partea învinuitei.
La data de 7.04.2005, înăuntrul termenului de 1 an prevăzut de art. 248 cod procedură civilă, s-a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, motiv pentru care se consideră că excepția perimării a fost incorect reținută de instanța de apel.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 24.09.2009 Curtea de Apel a pus în discuție excepția tardivității recursului, față de împrejurarea că ne aflăm în prezența unei decizii prin care s-a constatat perimat apelul.
Față de această împrejurare, potrivit art. 253 alin. 2 cod procedură civilă, decizia instanței de apel este supusă recursului în termen de 5 zile de lapronunțare,cum de altfel s-a și consemnat în dispozitivul deciziei. Contrar celor dispuse, Tribunalul comunică decizia 113/2009 la data de 25.06.2009, dând naștere unei confuzii cu privire la data de când se calculează termenul de 5 zile de declarare a recursului.
Pârâta declară recurs la data de 29.06.2009, în termen de 5 zile de lacomunicareadeciziei, și nicidecum de la pronunțare, așa cum prevede art. 253 alin. 2 cod procedură civilă, acest termen fiind împlinit la data de 13.05.2009.
Față de această împrejurare instanța de recurs a pus în discuție excepția tardivității recursului, mandatarul recurentei arătând că se opune acestei excepții, recursul fiind declarat după ce a primit acasă decizia instanței de apel.
Analizând excepția, Curtea de Apel a respins-o totuși, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 113/A/2009 Tribunalul Albaa constatat perimat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1721/2002, această dispoziție fiind supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dar, în același timp, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu la data de 23.07.2002 de Judecătoria Alba Iulia. Această din urmă dispoziție era supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare, fiind aplicabil termenul general de declarare a căii de atac. Potrivit practicii judiciare create în această materie ( nefiind nici o dispoziție legală în acest sens), când hotărârea ar fi supusă unor căi de atac cu termen și condiții diferite se aplică calea de atac care este mai favorabilă părții. În aceste condiții, calea de atac mai favorabilă părții ar fi fost recursul în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii și, față de împrejurarea că hotărârea a și fost comunicată părților din proces, Curtea a respins excepția tardivității recursului, urmând a analiza calea de atac pe fond.
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2002, Tribunalul Albaa dispus suspendarea soluționării cauzei în baza art. 244 cod procedură civilă, până la soluționarea plângerii penale formulate împotriva factorului poștal, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 401/P/2003 ( 45). La termenul de judecată din 14.04.2003 se dispune din nou suspendarea în temeiul art. 244 cod procedură civilă, constatându-se că subzistă motivul suspendării, în sensul că plângerea formulată de petenta este în curs de soluționare ( 66).
Întrucât motivul suspendării a fost formularea plângerii penale împotriva factorului poștal, Tribunalul Albaa făcut demersuri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru a comunica soluția pronunțată în dosarul nr. 401/P/2003. Din adresa Parchetului depusă la fila 135 rezultă că dosarul 401/P/2003 a fost soluționat prin Ordonanța din 7.06.2003 prin care s-a dispus sancționarea administrativă a învinuitei, soluția fiind comunicată petentei la 18.06.2003. Împotriva soluției a formulat plângere învinuita iar prin Rezoluția din 2.07.2003 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara. Întrucât acesta a fost motivul suspendării, în mod corect a reținut Tribunalul că apelanta trebuia să solicite repunerea cauzei pe rol până la data de 02.07.2004, respectiv până la expirarea termenului de 1 an, termen care a început să curgă de la data soluționării plângerii formulată de apelanta împotriva factorului poștal, respectiv 02.07.2003.
Recurenta susține că, în paralel cu soluționarea acestor plângeri în instanță se derula acțiunea formulată de Parchet, prin care se solicita anularea înscrisului falsificat, redactarea deciziei finale fiind făcută la data de 22.04.2004, dată de la care s-ar calcula termenul de 1 an prevăzut de art. 248 alin. 1 cod procedură civilă. Susținerile recurentei sunt nefondate și nu pot fi reținute de instanța de recurs, întrucât, motivul suspendării este bine determinat - soluționarea plângerii formulate împotriva factorului poștal - astfel încât sunt fără relevanță acțiunile aflate pe rolul instanțelor și desfășurate în paralel cu apelul numitei.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 113/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar nr. 5586/2002 ( format Ecris - dos. nr-), decizia fiind legală și temeinică, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la perimare.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta prin reprezentant împotriva deciziei civile nr. 113/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosarul nr. 5586/2002 ( -).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, |
.
Tehn.
5 ex/19.10.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Daniela Mărginean, Ioan
