Obligație de a face. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 314/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 225/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru reclamanta, lipsă fiind aceasta și pârâtul personal și asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar răspunsul reclamantei la întâmpinarea depusă de intimatul pârât, care se comunică cu mandatarul acestuia.
Mandatarul intimatului pârât depune la dosar înscrisuri, schiță a terenului în litigiu, acte aflate la dosarul instanței de fond - fila 25, 26 și 27.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante - avocat solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și a respingerii acțiunii reconvenționale formulată de pârâtul - reclamant reconvențional.
Așa cum rezultă din motivarea hotărârii atacate - fila 4, în cauză s-au pronunțat soluții contrare de către instanțele de fond și apel. Din actele depuse la dosar, întocmite în 1958, rezultă că acțiunea reclamantei este întemeiată, deoarece s-a solicitat obligarea la darea consimțământului, pentru efectuarea lucrărilor de construire a mansardei, având în vedere că amplasarea zidului reclamantei pentru supraetajarea acesteia este făcut în continuarea zidului imobilului vechi, pe același traseu și care este distanțat față de casa pârâtului cu peste 15 cm, distanță între cele două imobile.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, aceasta presupune analiza mai multor aspecte, respectiv: avizul pronunțat de Oficiul de sistematizare a orașului din cadrul primăriei, care este singura instituție care poate da o soluție în ceea ce privește demolarea construcției și de asemenea, faptul că mulți coproprietari nu au fost chemate în proces. De asemenea banca, care are un drept de ipotecă asupra imobilului în litigiu și Statul Român care este proprietar al terenului, trebuiau chemați ca părți în proces, astfel că soluția este vădit nelegală, extrasele de carte funciară fiind doveditoare în acest sens. De asemenea intimatul (pârâtul - reclamant reconvențional) nu a făcut dovada că este singurul proprietar de CF.
Totodată, arată împrejurarea că este o casă veche construită în anii 1950, care prezintă numeroase fisuri ai pereților, aceste crăpături nu provin de la construcția pe care a efectuat-o recurenta și care nu este lipită prin zid comun, ci de la traficul de pe strada unde se află amplasat imobilul ( autocare, tiruri, camioane cu încărcături mari).
În consecință solicită a fi avute în vedere motivele de recurs depuse la dosar, detaliate pe larg și răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul pârât. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului pârât - avocat solicită respingerea recursului de față, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar. Hotărârile atacate, atât a instanței de fond cât și a instanței de apel sunt temeinice și legale, bazate pe probele administrate în fața acestor instanțe.
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv darea consimțământului de către reclamantă pentru demolarea construcției - balcon, arată că este întemeiat deoarece nu respectă proiectul de construire, așa cum reiese din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză cu obiectivele și răspunsurile foarte clare ale expertului, care arată faptul că, construcția este etaj și nu mansardă, construită ilegal. De asemenea, recurenta nu a contestat expertiza în fața instanței de fond și apel. Totodată, din întâmpinare și probele dosarului rezultă că distanțele nu au fost respectate de către recurentă iar demersurile făcute de aceasta nu pot justifica acțiunea introductivă de instanță.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de pârât, admisă de instanța de fond și menținută de instanța de apel, se demonstrează doar că extinderea și mansarda construită de reclamantă este ilegală. De asemenea, reclamanta se află în confuzie când arată că doar serviciul de sistematizare de pe lângă primărie poate solicita demolarea unei construcții edificate ilegale, deoarece în speța de față nu este vorba de adaosuri ci de edificarea unui etaj și extinderea construcției vechi. Mai precizează că ceilalți coproprietari ai imobilului în litigiu nu sunt de acord cu acordarea consimțământului în vederea obținerii autorizației de construcție pentru mansardarea și extinderea imobilului, deoarece s-au adus prejudicii imobilului. Prin această construcție s-a adus atingere dreptului de proprietate și folosință a coproprietarilor persoane fizice. De asemenea invocă în speță, aplicabilitatea principiului disponibilității și faptul că reclamantei i s-au făcut numeroase procese penale pentru distrugere și prejudicii aduse, în cadrul cărora a început urmărirea penală împotriva acesteia. Totodată, consideră afirmația că mijloacele de transport de pe strada unde se află imobilul în litigiu au produs prejudicii acestuia, datorită tonajului lor, deoarece pe această stradă se află o singură societate comercială, iar prejudiciile au fost aduse datorită lucrărilor de construcție executate ilegal de reclamantă.
Pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
În replică, mandatarul reclamantei recurente - avocat întărește afirmația că Statul Român fiind proprietar al terenului de sub construcție nu a fost chemat în judecată.
Mandatarul intimatului pârât - avocat invocă în acest sens, principiul disponibilității procesului civil, prin care reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, respectiv obiectul cauzei, temeiul acțiunii și părțile cu care înțelege să se judece, și în această fază a recursului, reclamanta nu-și poate invoca propria culpă.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 8030 din 16.12.2008 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului, a fost respinsă acțiunea civilă promovată sub nr. 2025 din 25.03.2008 de reclamanta în contradictoriu cu intimatul și a fost admisă cererea reconvențională precizată promovată de acesta în contradictoriu cu reclamanta, constatându-se că aceasta a ridicat o mansardă și extindere a locuinței sale fără autorizație și fără consimțământul intimatului, încălcându-i proprietatea acestuia, obligând-o pe aceasta să-și dea consimțământul pentru obținerea autorizației de demolare, în caz de refuz fiind autorizat intimatul să execute lucrarea pe cheltuiala reclamantei, a fost respinsă cererea privind daunele cominatorii și a fost obligată reclamanta la suportarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, prin construcția proiectată nu se vizează mansardarea imobilului ci edificarea unui nou etaj, ceea ce afectează dreptul intimatului; lucrările de amenajare au produs intimatului prejudicii, încălcarea proprietății sale și modificări ale conformației construcției sale. Intimatul are calitate procesuală, pasivitatea reclamantei determinând poziția procesuală a acestuia.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru neluarea în seamă a faptului că a făcut toate demersurile pentru obținerea autorizației de construcție, intimatul nu este afectat direct, el nu are calitate pentru a cere demolarea construcției sale, ea a încercat obținerea consimțământului intimatului, nu se poate cere demolarea construcției care constituie garanție bancară; sentința este neclară, neconcordantă cu probele dosarului, obligarea sa la cheltuieli de judecată este excesivă, căci cererea reconvențională a fost admisă doar în parte.
Prin decizia civilă nr. 225/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul reclamantei împotriva sentinței 8030/2008 a Judecătoriei Sibiu și a obligat-o la cheltuieli de judecată față de reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Sibiua reținut că dreptul de proprietate este absolut și exclusiv în termenii art. 480.civ. Aceasta semnifică faptul că dreptul de proprietate trebuie respectat și față de vecini, ale căror drepturi pot fi afectate în același timp cu valorificarea dreptului proprietarului respectiv. Intenția apelantei este să edifice un adaos al clădirii sale, indiferent cum este acesta era denumit, el afectează dreptul intimatului, astfel cum s-a stabilit prin expertiză, ceea ce nu se poate.
În ce privește neluarea în seamă a faptului că a făcut toate demersurile pentru obținerea autorizației de construcție, aceste demersuri s-au dovedit a fi sterile, căci afectarea dreptului intimatului nu poate fi autorizată.
Faptul că intimatul nu este afectat direct, nu rezultă din probele administrate în cauză, dimpotrivă, el este afectat direct și grav, fapt care a necesitat intervenția acestuia pe cale de acțiune civilă.
Intimatul are calitate pentru a cere demolarea construcției apelantei, căci el este cel direct afectat de acea construcție, afectare ce s-a constatat prin expertiză.
Apelanta a încercat obținerea consimțământului intimatului, dar acest consimțământ nu poate fi smuls sau obținut prin încălcarea dreptului intimatului, care are facultatea de a se opune inițiativelor, care i-ar putea afecta dreptul.
În ceea ce privește posibilitatea de a se cere demolarea construcției, care constituie garanție bancară - problema garanției și posibilitatea de valorificare a ei nu privesc prezentul litigiu.
În ce privește faptul că sentința este neclară, aceasta este o problemă de apreciere personală, iar în privința faptului că ar fi neconcordantă cu probele dosarului, apelanta nu a relevat nici o incongruență, care să poată fi analizată, cel puțin demonstrativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea acesteia, admiterea apelului împotriva sentinței, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale. În subsidiar recurenta a solicitat casarea cu trimitere a cauzei pentru clarificarea aspectelor sesizate și citarea în cauză a Primăriei Sibiu prin Direcția de, Disciplină în Construcții și Agricultură.
În expunerea de motive s-a arătat că acțiunea principală este legală prin aceea că s-a solicitat avizul pentru obținerea autorizației de construcție. De altfel, construcția se face pe terenul reclamantei, iar pârâtul este de totală rea- credință prin aceea că solicită desființarea unui balcon care este pe terenul reclamantei, cu amplasament și vedere spre grădină, fără a avea vreo latură sau vedere spre locația vecină.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională s-a invocat faptul că reclamantul reconvențional nu are calitate procesuală sub două aspecte, el neputând cere demolarea unei construcții, aceasta fiind atributul exclusiv al Serviciului de de pe lângă Primărie, singura abilitată a verifica legalitatea unor adaosuri. proprietari de carte funciară sunt mai mulți, or numai unul a cerut demolarea construcției, ceea ce este nelegal. Recurenta a încercat cu bune intenții de a obține consimțământul pârâtului pentru a evita procese și litigii, însă acesta a refuzat să și-l dea. Întreg imobilul înscris în CF 16138 Sibiu, nr. top. 5156/2/2/9 este gajat la bancă pentru suma de 26.000 Euro, ceea ce face imposibilă dispoziția instanței privind demolarea casei, împrumutul fiind contractat tocmai pentru a se realiza aceste îmbunătățiri aduse întregului imobil.
S-a mai arătat în motivele de recurs că nu a fost încălcată în nici un fel proprietatea pârâtului și acest fapt s-a constatat cu ocazia cercetării locale, când s-a văzut că distanța dintre case este 15 cm iar pretinsele crăpături sunt unele mici fisuri datorate construcției.
În drept se invocă art. 304 pct. 5,7,8 și 9 cod procedură civilă.
Intimatul reclamant reconvențional a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului să-și dea consimțământul în vederea obținerii autorizației de construcție, vizând mansardarea imobilului situat în Sibiu,-, jud. Sibiu. Reclamanta a edificat o extindere fără a avea consimțământul pârâtului și fără a deține autorizație de construcție. Pârâtul refuză să-și dea consimțământul, întrucât construcția sa este afectată de lucrările realizate ilegal de reclamantă. În speță s-a efectuat un raport de expertiză ale cărui concluzii au fost în sensul că mansarda afectează locuința pârâtului. La această concluzie a ajuns și instanța de fond, care a efectuat o cercetare la fața locului, lucrarea demonstrând că mansarda/etajul nou vatămă efectiv proprietatea personală a pârâtului. În aceste condiții, refuzul pârâtului de a-și da consimțământul pentru obținerea autorizației este justificat și, în mod corect a fost respinsă acțiunea de către instanța de fond, și ulterior a fost respins apelul reclamantei sub acest aspect.
Astfel, în ceea ce privește acțiunea principală, aceasta a fost soluționată corect de instanțele de fond, decizia instanței de apel nefiind afectată de nici un viciu de nelegalitate, așa cum în mod nefondat susține recurenta.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul reconvențional are calitate procesuală activă de a solicita obținerea autorizației de demolare a unei construcții edificată ilegal. Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 50/1991 autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire. Demolarea o poate cere orice terță persoană interesată, reclamantul reconvențional fiind prima persoană interesată să solicite acest lucru, datorită faptului că acea construcție edificată ilegal nu respectă legislația în vigoare și aduce prejudicii imobilului proprietatea sa. Faptul că acțiunea reconvențională a fost promovată doar de unul din coproprietari, nu are nimic ilegal cum susține recurenta, întrucât un coproprietar poate să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun, desființarea lucrărilor noi sau despăgubiri, în temeiul răspunderii delictuale, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari, întrucât acestea sunt acte de conservare sau de administrare a bunului comun, și nu de dispoziție, doar acestea din urmă reclamând necesitatea obținerii consimțământului tuturor coproprietarilor. Mai mult, reclamanta a pornit prezenta acțiune, ea fiind cea care a stabilit cadrul procesul și l-a chemat în judecată doar pe, în calitate de proprietar al imobilului de pe-, jud. Sibiu, astfel încât nu poate să-și invoce propria culpă, solicitând casarea cu trimitere pentru introducerea în cauză a altor persoane dau instituții.
De asemenea nu se impune casarea hotărârilor pentru introducerea în cauză a Serviciului specializat din cadrul Primăriei Sibiu întrucât din nicio dispoziție a legii nu rezultă că doar acest serviciu ar putea solicita demolarea unei construcții edificate ilegal.
Recurenta mai invocă faptul că imobilul înscris în CF 16138 Sibiu este gajat la banca BRD Sibiu, împrumutul fiind contractat pentru a realiza îmbunătățirile necesare la imobil, ceea ce face imposibilă dispoziția privind demolarea casei. Această susținere este eronată pentru că nu s-a dispus demolarea casei, ci a extinderilor edificate ilegal, iar ipoteca nu putea avea ca obiect aceste extinderi, ele nefiind nici notate în cartea funciară, ci doar imobilul în forma sa inițială, casa veche.
In fine, reclamanta invocă faptul că nu a fost încălcată în nici un fel proprietatea pârâtului, că distanța dintre casele din litigiu este de 15 cm, iar pretinsele crăpături sunt mici fisuri datorate vechimii construcției, neavând legătură cu lucrările efectuate de reclamantă la imobil. Aceste susțineri sunt legate de starea de fapt reținută de instanțele de fond și nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, care cercetează doar motive de nelegalitate așa cum sunt arătate la art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, pct. 10 al art. 304 care permitea reanalizarea stării de fapt fiind abrogat prin art. I pct. 111 din OUG 138/2000.
În ceea ce privește motivarea hotărârii de către instanța de apel, aceasta este într-adevăr sumară și neconvingătoare, însă nu se poate spune că, cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 cod procedură civilă. Oricum, acest motiv de recurs nu poate duce la casarea hotărârii, ci doar la modificarea ei, în sensul complinirii motivării de către instanța de recurs.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea apreciază că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate de recurentă prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 cod procedură civilă, decizia Tribunalului fiind legală și temeinică, cu completarea motivării de către instanța de recurs, motiv pentru care se va respinge recursul de față ca nefondat.
În baza art. 274 va fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat ( 32).
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 314/24.09.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile 225/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, |
.
Tehn.
4 ex/19.10.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Ioan
