Reziliere contract. Speta. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 313/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.91/A din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect reziliere contract, în contradictoriu cu pârâții intimați G și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat și avocat, cu delegații la dosar și avocat, cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul reclamanților recurenți - avocat depune la dosarul cauzei cerere de acordare a ajutorului public pentru recurenți, motivată și arată totodată că aceștia au mai beneficiat și în celelalte faze procesuale de la achitarea acesteia. acestei cereri, acte doveditoare, respectiv: adeverință de venit pentru anul 2009 și cupoane de pensie a recurenților.
Instanța, procedând la verificarea taxei judiciare de timbru constată eroarea materială strecurată în dispozitivul de citare cu privire la cuantumul acesteia și pune în vedere recurentei reclamante, prin mandatar ales, de a da și depune la dosar declarație pe proprie răspundere dacă a mai beneficiat în ultimele 12 luni de autor public.
Pentru îndeplinirea acestei obligații, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, mandatarul recurenților reclamanți - avocat depune la depune la dosar înscrisul solicitat, respectiv declarație pe proprie răspundere a reclamantei, prin care se certifică faptul că nu a beneficiat în ultimele 12 luni de efectele OUG nr. 51/2008 în alt dosar, decât în prezenta cauză iar în cazul în care aceasta se va soluționa într-un mod favorabil nu va mai solicita cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul recurs.
Instanța, suspendă ședința pentru a se pronunța asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurenții reclamanți și.
La reluarea cauzei, după suspendare,
Instanța, deliberând, pronunță în ședință publică soluția cu privire la cererea de acordare a ajutorului public formulată de recurenții reclamanți, în sensul că admite cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1801,2 RON, urmând a se întocmi în acest sens încheiere separată la dosar.
Nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul reclamanților recurenți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, invocă prevederile art. 304 pct. 1 și 5 cod procedură civilă, solicitând aplicarea acestora. Arată că, cauza de față nu este apelului, astfel că se impunea ca instanța să procedeze la recalificarea apelului ca recurs față de obiectul acesteia și valoarea imobilului, așa cu reiese din expertiza efectuată în fața tribunalului, aflată la fila 37 dosar apel.
O altă critică este aceea că, nu a fost citată în proces Autoritatea Tutelară A din cadrul Primăriei, ca reprezentant al recurenților, în contextul în care această instituție a fost prezentă la încheierea contractului prin desemnarea unui curator, care i-a consiliat pe cei doi reclamanți.
Pe fond, invocă prevederile art. 1075 cod civil, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la un capăt de cerere, respectiv asupra obligației de înmormântare a recurenților, stipulată în contract.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Mandatara intimaților pârâți - avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Arată faptul că motivele de recurs expuse nu sunt întemeiate, fiind aplicabile procesului civil principiul disponibilității părților și propria culpă nu poate fi invocată. Potrivit principiului de drept amintit, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, astfel că sarcina investirii instanței revenea recurenților din prezenta cauză. În ceea ce privește calea de atac, consideră că în mod legal a apreciat tribunalul, ca fiind apel, deoarece deși s-a pus în discuția părților acest aspect, din probele administrate a fost îndreptățit tribunalul să considere legală, calea de atac a apelului în speța de față.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, arată că nici acesta nu este fondat, deoarece potrivit dispozițiilor principiului de drept amintit, reclamantul precizează părțile pe care le cheamă în judecată, astfel că recurenții aveau obligația de a chema în proces, Autoritatea Tutelară. De asemenea, mai face precizarea că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece la încheierea contractului între părți, a avut calitate de martor, printr-un reprezentant al instituției.
Nici cel de al treilea motiv de recurs invocat nu este fondat, față de împrejurarea că, instanța de fond, în rejudecare, de mai multe ori a pus în vedere recurenților să-și precizeze cadrul procesual și temeiul de drept, aceștia refuzând categoric acest fapt, aspect ce reiese din toate încheierile de ședință aflate la dosar. Singura cale de păstrare a deciziei era de respingere a acțiunii principale și de admitere a acțiunii reconvenționale, deși într-o primă variantă se invocă neîndeplinirea obligaților de către intimați iar într-o altă variantă se invocă faptul că au fost în eroare cu privire la preț. Totodată, refuzul categoric al reclamanților de a primi întreținere din partea pârâților - reclamanți reconvenționali nu poate fi imputabil intimaților reclamanți.
Pe cale de consecință, se solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.3359/2008 a Judecătoriei Alba Iulia -secția civilă a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali și în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali G și, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat prin încheierea nr.619/6.03.2006 a Notarului Public și anularea încheierii de întabulare în CF 1843 Oarda și CF 654 Oarda.
A fost admisă acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali G și, în sensul că s-a dispus convertirea obligației de întreținere în natură stabilită în sarcina acestora prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 619/2006 în obligația de a se plăti reclamanților și o sumă lunară în cuantum de 400 lei cu titlu de obligație de întreținere.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției pronunțate pe baza probelor de la dosar și al temeiurilor de drept invocate prin cele două acțiuni civile prin care a fost investită, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.03.2006 s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere. Autentificat sub nr. 619/6.03.2006 de Biroul Notarului Public prin care reclamanții și au vândut cumpărătorilor G și imobilele înscrise în CF 1843 și 654 Oarda în schimbul prețului de 11.049 lei și al obligației cumpărătorilor de a îi întreține pe reclamanți și îngriji cu toate cele necesare traiului, respectiv să-i aprovizioneze cu alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte, medicamente, iar la deces să- înmormânteze conform datinilor.
Reclamanții și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate.
Reclamantii pârâți și au solicitat rezoluțiunea contractului de întretinere. Or, instanta a constatat că, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor asumate în cazul unui asemenea contract, operează rezoluțiunea (ca sancțiune de drept civil), iar nu rezilierea, întrucat aceasta presupune ca obligatiile ambelor părti contractante să aibă caracter succesiv. Or, în contractul de întreținere, transmiterea dreptului de la creditor la debitor se produce "uno ictu", iar nu succesiv, astfel încât, în caz de neexecutare, contractul se desființează și bunul (sau alte prestații) se redobândește de către creditor cu efect retroactiv (ex tunc).
În temeiul acestor considerente și al dispozițiilor art.84 pr. civ., instanța a calificat cererea dedusă judecății în acest dosar ca fiind o cerere de rezoluțiune a contractului de întreținere.
Pentru a opera desființarea contractului în acest mod este necesară întrunirea cumulativă aam ai multor condiții: să existe o neexecutare parțială (dar substanțială ) sau totală a obligației debitorului, neexecutarea să se datoreze culpei acestuia, debitorul să fi fost pus în întârziere.
În ceea ce privește ultima condiție a punerii în întârziere a debitorului - dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul alimentar al prestației, termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, astfel că debitorul este de drept în întârziere.
În materia obligațiilor de rezultat (cum sunt obligațiile asumate prin contractul de întreținere) sarcina probei se împarte între creditor si debitor; astfel, creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective, iar debitorul să dovedească la rândul său, executarea acestei obligații.
Analizând în acest context cererea dedusă judecății, instanța a constatat ca pârâții-reclamanti G și nu sunt culpabili de neîndeplinirea obligației de întreținere.
Din proba testimonială cu martorii, -, și -, a rezultat că reclamanții au refuzat să primească întreținerea pe care pârâții - reclamanți, în temeiul și conform contractului încheiat între părți au încercat să o presteze însă reclamanții - pârâții în mod neechivoc au refuzat să primească această întreținere interzicându-le accesul în locuință și provocând scandal și deși creditorii obligați au mai încercat să revină de fiecare dată au fost refuzați.
În acest context pârâții - reclamanți reconvenționali au apelat la vecina, prin care au trimis alimente și reclamanții au refuzat să primească aceste alimente. În perioada anilor 2006-2007, pârâții au venit zilnic să-i îngrijească pe reclamanți, i-au aprovizionat cu lemne pentru foc și cu cele necesare anotimpului, au adus și medic care să-i consulte pe aceștia, au anunțat salvarea când a fost nevoie, mai mult pârâtul dormea la reclamanți, au efectuat lucrările necesare în gospodărie.
Analizând contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, reclamanții au vândut imobilul înscris în CF nr 1843 localității Oarda, contra unui preț în sumă de 11.049 lei, cu privire la care aceștia declară că l-au primit în întregime de la cumpărător și contra întreținere și îngrijire cu alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit, iluminat, spălat, medic și medicamente în caz de nevoie, în general cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții vânzătorilor.
Reclamanta vânzătoare, la interogatoriu, luat din oficiu de instanță a afirmat că a înțeles să încheie contractul în cauză pentru a beneficia de întreținerea stipulată, aceasta fiind cauza contractului pentru vânzători.
Pârâții au menționat că obligația principală pe care și-au asumat-o la încheierea contractului a fost plata prețului.
Față de precizarea reclamanților, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie rezoluțiunea contractului.
Examinând însă cauza, și în raport de susținerile reclamanților în sensul că au fost în eroare la încheierea contractului în sensul că nu au înțeles să ceară și să primească ca preț al vânzării suma de 11.049 lei, fiind în eroare cu privire la această prevedere contractuală, eroarea ca viciu de consimțământ este o nulitate relativă ce poate atrage nulitatea actului încheiat în situația în care dacă nu ar fi existat, vânzătorii nu ar fi încheiat acel act și numai în măsura în care le-a produs o vătămare considerabilă. Or, reclamanta a arătat că a înțeles să încheie acest contract pentru a beneficia de întreținere și în aceste condiții chiar dacă ar fi fost în eroare la clauza privind prețul, cauza încheierii contractului pentru ea a fost de a beneficia de întreținere și pentru acest considerent încheiat acest contract, astfel că din punct de vedere al nulității invocate cererea nu este întemeiată. De altfel nu poate fi reținută existența erorii în acest sens, ținând seama de faptul că actul încheiat între părți este autentic și la încheierea lui vânzătorii au fost asistați de curatorul numit de către Primăria municipiului A I, așa cum rezultă din încheierea de autentificare nr.619/06.03.2006, și din declarația dată de curatorul ( fila 48 dosar fond), care a aratat că a asistat la încheierea contractului în fața notarului și reclamanții au solicitat acestuia să redacteze actul încât să nu poată fi. Notarul a redactat actul și după ce le-a explicat conținutul acestuia și ce înseamnă dreptul de uzufruct viager, i-a dat citire, după care vânzătorii l-au semnat.
Întrucât nu este îndeplinită condițiia rezolutorie prev. de art. 1020 Cod civil, pârâții nefiind culpabili de neîndeplinirea obligației de întreținere în urma opunerii reclamanților de a le fi prestată, cererea reconvențională privind convertirea obligației de întreținere în natură în echivalentul ei bănesc, de 400 lei lunar, apare ca fiind întemeiată în raport de prevederile art 970 Cod civil, și ținând seama de faptul că prestația întreținerii este o obligație de a face ce nu poate fi realizată de pârâți decât prin echivalentul ei bănesc față de poziția reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel se susține că intimații au refuzat prestarea întreținerii conform contractului, motiv pentru care se impunea rezoluțiunea acestui contract în baza art. 1020 - 1021 Cod civil, datorită caracterului obligațional al obligației de întreținere, termenele de executare au caracter continuu esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct 3 Cod civil, motiv pentru care - arată intimații - erau îndreptățiți la admiterea acțiunii fără ca instanța de fond să poată acorda debitorului un termen de grație pentru plată. Susțin intimații că acțiunea reconvențională este inadmisibilă, deoarece transformarea în bani a obligației de întreținere este posibilă, evident, prin consimțământul părților, realizându-se în acest fel o înțelegere între părți, "efectul principal al contractului de novație este acela al stingerii vechii obligații între creditori și debitorii săi și înlocuirea acesteia cu o nouă obligație". în bani a obligației de întreținere nu este posibilă decât pentru trecut, constituind o modalitate de dezdăunare pentru neîndeplinirea unei obligații de a face; pentru viitor nu este posibilă deoarece constituie o modificare a obiectului convenției unilateral, această convertire a prestației de întreținere ar fi fost posibilă doar la cererea creditorului și cu acordul debitorului.
Suma periodică stabilită de către instanța de fond apare ca o dezdăunare pentru neexecutarea întreținerii în natură susceptibilă de modificare dacă nu acoperă nevoile creditorilor întreținerii; ca și întreținere în natură, ea fiind variabilă în funcție de necesitățile creditorilor, costul vieții etc.
(convertirea) în bani a obligației de întreținere printr-o hotărâre judecătorească, fără acordul părților, nu valorează novație, raporturile dintre părți fiind guvernate, în continuare, de regulile aplicabile contractului de întreținere.
Numai dacă obligația a fost transformată prin convenția dintre părți, ea valorează o novație, noua datorie se substituie celei vechi care se stinge, art. 1128 Cod civil, ca și cum ar fi fost executată. Mai mult instanța de fond nu a ținut cont de deosebirile dintre cele două contracte și anume contractul propriu zis și contractul de rentă viageră.
Contractul de rentă viageră cuprinde o obligație de a da în timp ce contractul de întreținere o obligație de a face.
viageră este transmisibilă (poate forma obiectul unei cesiuni) în schimb creanța de întreținere este esențialmente personală și deci nu poate fi transmisă alte persoane (este incesibilă).
este, de regulă, urmăribilă, în timp ce întreținerea nu poate fi urmărită de către creditori.
Contractul de rentă viageră este un contract numit reglementat de codul civil, pe când contractul de întreținere nu are o reglementare proprie, este deci un contract nenumit, această convertire fiind posibilă doar cu acordul ambelor părți sau la cererea expresă a creditorilor, modificarea unilaterală a contractului nefiind cu putință.
Instanța de fond prin sentința pe care a pronunțat-o nu a luat în considerare vârsta înaintată pe care intimații o au, iar în caz de deces debitorilor nu le mai revine obligația de a-i mai înmormânta în mod cinstit conform datinilor așa cum este prevăzut expres în contractul de întreținere și a încălcat voința expresă a părților contractante în a fi executată în natură.
În aceste condiții a fost stabilit și prețul modic, preț pe care intimații nici în prezent nu l-au primit de la pârâții G și. Arată intimații că în doctrină s-a subliniat întemeiat faptul că transformarea judiciară a întreținerii într-un echivalent bănesc nu este o novație, raporturile dintre părți fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreținere și nu celui de rentă viageră.
Prin decizia civilă nr. 91/A/2009 Tribunalul Alba -secția civilă a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 3359/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, confirmând astfel temeinicia și legalitatea acesteia.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a motivat în esență că pentru a opera rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv să existe o neexecutare parțială sau totală a obligației debitorului, iar neexecutarea să fie datorită culpei acestuia și acel debitor să fi fost să fi fost pus în întârziere.
Probatoriul testimonial administrat în cauză-a conchis și instanța de apel, a dovedit că reclamanții au fost cei care au refuzat să primească întreținerea de la pârâți, în temeiul actului încheiat de părți, interzicându-le acestora accesul în locuință și provocând scandal, deși aceștia au încercat să revină de fiecare dată, dar au fost refuzați.
În cursul anului 2006, pârâții intimați au trimis în continuare alimente părților adverse pe care aceștia le-au refuzat. Au venit de asemenea zilnic să-i îngrijească, i-au aprovizionat cu lemne pentru foc pentru anotimpul, au adus medic care să-i consulte, au chemat salvarea când s-a impus o atare situație, efectuând o serie de lucrări necesare gospodăriei, context în care s-a stabilit că în speță nu este îndeplinită condiția rezolutorie prevăzută de art.1020 cod civil, astfel că pârâții nu se fac culpabili de neîndeplinirea obligației de întreținere, fiind vorba de un refuz nejustificat al reclamanților.
În acest context, a reținut și motivat aceeași instanță, practica judiciară a stabilit că se poate solicita de partea dispusă să-și execute obligația de întreținere, stabilirea unei sume de bani pe care debitorul să o plătească creditorului întreținerii, urmând ca obligația născută din contractul încheiat între părți să se execute prin echivalent. A apreciat astfel instanța de apel că suma de 400 lei stabilită de prima instanță reprezintă un echivalent echitabil al obligației de întreținere asumată de pârâți, fiind de natură a asigura reclamanților un trai decent.
A fost înlăturată susținerea apelanților prin motivele de apel potrivit căreia această convertire nu este posibilă decât cu acordul ambelor părți sau la cererea expresă a creditorilor, cu argumentul că pârâții se află în situația de a nu putea presta întreținerea, datorită refuzului nejustificat al reclamanților.
Împotriva deciziei civile nr. 91/A/2009 a Tribunalului Alba -secția civilă au declarat recurs reclamanții și aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând:
-în principal, casarea acestei decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare;
-în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și judecând fondul cauzei, a fi admisă acțiunea principală și respinsă cererea reconvențională.
1.În expunerea de motive cu privire la primul aspect critic s-a invocat că potrivit art. 304 punct 1 și 5 cod procedură civilă, cauza de față nu cunoaște calea apelului, astfel că se impunea ca Tribunalul Alba să recalifice apelul ca fiind recurs și să fi soluționat cauza în complet legal constituit de trei judecători.
Pe de altă parte se impunea ca în proces să fie introdusă și Autoritatea Tutelară A, în contextul în care această instituție a fost prezentă la încheierea contractului prin desemnarea unui curator, care i-a consiliat pe cei doi reclamanți.
2.Cât privește fondul cauzei s-a susținut că acțiunea reconvențională este inadmisibilă, întrucât transformarea în bani a obligației de întreținere se poate dispune doar cu acordul părților. S-a arătat că de fapt efectul principal al unui contract de novație constă în stingerea vechii obligații (întreținerea) cu alta nouă. Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este unul nenumit, translativ de proprietate, aleatoriu, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor conform art.1020-1021 cod civil, cu privire la condiția rezolutorie, aceasta subînțelegându-se atunci când o parte nu-și îndeplinește angajamentul luat.
Suma stabilită de instanță reprezentând dezdăunarea pentru neexecutarea întreținerii în natură, este astfel susceptibilă de modificare, dacă nu acoperă nevoile creditorilor întreținerii.
Prin urmare, susțin recurenții, transformarea în bani a obligației pe cale judecătorească fără acordul părților, nu valorează novație, iar raporturile dintre părți rămân guvernate în continuare de regulile din contract și nu de viageră.
Ori, întreg probatoriul a demonstrat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 2 și art. 304 punct 1, 5, 8 și 9 cod procedură civilă.
Pârâții și au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând că niciunul din motivele invocate de recurenți nu sunt fondate, ambele instanțe analizând corect litigiul, atât sub aspectul competenței materiale și a căilor de atac, cât și cu privire la fondul cauzei, în raport de susținerile părților și probatoriul administrat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art.304 punct 1 și 5 cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 2 cod procedură civilă și respectând art. 304 punctele 1,5,8 și 9 cod procedură civilă dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
Pentru că prin primul motiv de recurs a fost invocată o excepție de procedură cu privire la competența materială a instanței și a căilor de atac, în baza art. 137 cod procedură civilă, instanța de control judiciar va analiza în prealabil acest aspect, care de altfel este nefondat.
Întrucât art. 158 cod procedură civilă situează excepția de necompetență între cele de procedură, prevăzând expres punerea ei în discuție, se constată că în cauză sub acest aspect, Tribunalul Alba, ca instanță de apel, s-a conformat acestor dispoziții imperative, punând în discuție această chestiune a competenței la termenul de judecată din 3.04.2009, în raport de valoarea de impozitare a imobilului (teren și edificate) depusă de recurenți, care s-a dovedit a fi peste 100.000 lei, ceea ce a determinat Tribunalul să stabilească că litigiul de față cunoaște evident calea apelului. Prin urmare sub acest aspect criticile nu se justifică, așa cum de altfel nici sub celălalt aspect nu sunt întemeiate, respectiv în ce privește neintroducerea în cauză a Autorității Tutelare A
, potrivit normelor procesuale civile, reclamantul este cel care investește instanța, stabilind cadrul procesual, desigur cu respectarea principiului disponibilității. Cât timp prin acțiunea principală nu au înțeles să cheme în proces această instituție, ei nu mai pot invoca în această fază procesuală propria culpă.
Nici pe fondul cauzei criticile nu sunt fondate, în cauză dovedindu-se că de mai multe ori pe parcursul procesului recurenților li s-a pus în vedere prin reprezentanții lor legali să-și precizeze temeiul de drept al acțiunii și cadrul procesual.
Cât privește aspectul esențial, respectiv acela cu privire la nerespectarea obligațiilor asumate de părții intimați prin contractul încheiat se constată a fi nefondat, în cauză dovedindu-se cu evidență refuzul recurenților de a accepta întreținerea părților adverse, așa cum în mod corect au concis cele două instanțe.
În speță desigur este vorba de un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fiindu-i incidente dispozițiile art.1294 cod civil și următorii, sancțiunea neîndeplinirii obligațiilor fiind rezoluțiunea actului încheiat, cum de altfel a susținut și mandatarul acestora cu ocazia dezbaterii orale și nu rezilierea cum au pretins prin cererea introductivă de instanță.
În situația în care se invocă nulitate4a cu privire la natura contractului, sancțiunea desigur este nulitatea în condițiile stipulate de art.953 și 956 cod civil.
Ori, din această perspectivă, pretinsa neplată a prețului peste conținutul unui act autentic nu poate fi primită decât prin înscrierea în fals.
Cert este că s-a făcut dovada faptului că recurenții au refuzat categoric orice întreținere din partea intimaților, interzicându-le accesul efectiv în imobil, astfel că nu-și pot invoca propria culpă ca temei al acțiunii lor.
Prin urmare, nefiind prezente niciuna din situațiile invocate de art.304 pct.5, 8 și 9 cod procedură civilă care să justifice modificarea deciziei recurate, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.91/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
Obligă recurenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, |
Red.
Dact.
6 ex/12.10.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Ioan
