Obligație de a face. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 320/
Ședința publică din 09 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta ASOCIATIA DE proprietari PARC, cu sediul în Pitești, str.- nr.1-7, județul A, împotriva decizei civile nr.122 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-pârâtă Asociația de Proprietari Parc în baza împuternicirii avocațiale nr.297/2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual și intimata-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2530/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual, care răspunde și pentru intimații-reclamanți, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 75,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune întâmpinare din partea intimaților-reclamanți și comunică un exemplar și apărătorului recurentei-pârâte.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de intimații-reclamanți în timpul ședinței de judecată.
Avocat, pentru intimații-reclamanți invocă excepția inadmisibilității recursului în raport de motivul 4 al căii de atac și apreciază că nu se impune amânarea cauzei.
Curtea, în raport de această excepție, respinge cererea de amânare a cauzei și pune în discuția părților excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac a recursului în raport valoarea obiectului dedus judecății și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă precizează că valoarea obiectului prezentului litigiu este de până la 100.000 lei, în raport de care, calea de atac era doar recursul, instanța competentă pentru soluționarea acestuia fiind tribunalul. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță pentru a fi soluționată în complet de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită admiterea excepției pusă în discuție, să se constate că recursul este inadmisibil, curtea nu poate judeca un recurs la recurs; totodată, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari Parc, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la încasarea sumelor de bani reprezentând cheltuielile lunare de întreținere, să îi exonereze de la plata oricărei sume cu titlu de cotă parte de contribuție cheltuieli efectuate pentru reparațiile la terasă și racord canalizare, precum și la plata sumei de 16.000.000 ROL, contravaloare lucrări de canalizare.
În motivare au arătat că pârâta, de mai mult timp refuză încasarea cheltuielilor de întreținere, obligându-i pe reclamanți la plata contravalorii lucrărilor de canalizare a blocului, în condițiile în care nu le profită.
La data de 13.09.2007 reclamanții au precizat că renunță la capătul trei din cerere, deoarece și-au recuperat suma de 1600 lei.
Prin sentința civilă nr.7140 din 13 decembrie 2007, Judecătoria Piteștia respins acțiunea și a obligat pe reclamanți la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de locatari ai blocului 1, str.-,.C, iar în cursul anului 2005 au fost obligați la plata unor cheltuieli efectuate la sistemul de canalizare al blocului, cheltuieli ce au revenit tuturor proprietarilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.23 din nr.HG400/2003, republicată, instanța a respins la solicitarea reclamanților de a nu mai plăti aceste cheltuieli, arătând că se pot efectua de către reclamanți și plăți parțiale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
Deși reține în considerente că pârâta este obligată să încaseze chiar și o plată parțială a cheltuielilor de întreținere, totuși respinge acțiunea în totalitate, existând o contradicție între considerente și dispozitiv.
De asemenea, sentința este nelegală în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privitor la exonerarea de plată a sumelor de bani reprezentând contravaloare lucrări de canalizare efectuate de către, întrucât s-a stabilit în mod irevocabil că toată contravaloarea lucrărilor de canalizare va fi suportată de proprietarii apartamentelor cărora le profită aceea lucrare, concluzie la care a ajuns și expertul cauzei.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.122 din 30 mai 2008, a dmis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să încaseze sumele de bani reprezentând cheltuieli lunare de întreținere.
Totodată, a exonerat pe reclamanți de cheltuielile reprezentând lucrările de canalizare efectuate de numitul și s-a menținut în rest sentința, iar intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată de 716 lei în fond și 275 lei în apel.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Administratorul blocului a refuzat în nenumărate rânduri plata cheltuielilor de întreținere pe motiv că sunt cheltuieli parțiale de întreținere, refuzul acesteia fiind un abuz, aspect potrivit cu care primul motiv de apel a fost privit ca fondat, întrucât, într-adevăr, instanța a recunoscut culpa pârâtei-intimate în a încasa cheltuielile parțiale de întreținere și totuși a respins acțiunea în totalitate.
Și cel de-al doilea motiv de apel a fost privit ca fondat, întrucât prin sentința civilă nr.1392/30.03.2006 a Judecătoriei Piteștis -a reținut în mod definitiv și irevocabil că Asociația de proprietari va repartiza cheltuielile ocazionate cu înlocuirea racordului de canalizare pentru fiecare proprietar căruia îi profită lucrarea, inclusiv pentru apartamentul reclamantului.
Întrucât din concluziile raportului de expertiză a rezultat că reclamanților nu le profită aceste lucrări efectuate, prima instanță trebuia să admită și acest capăt de cerere referitor la exonerarea la plata lucrărilor privind racordarea la canalizarea blocului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta Asociația de Proprietari " Parc", în temeiul dispozițiilor art.299-316 Cod procedură civilă, invocând următoarele motive:
1. Instanța de apel pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), în ceea ce privește obligarea pârâtei să încaseze sumele de bani reprezentând numai cheltuieli lunare de întreținere, fără a arata cuantumul valoric ai sumelor de bani pentru fiecare reclamant în parte pe care trebuie să îl încaseze și nici perioada de timp pentru care este obligată la încasarea acestor sume de bani.
2. Instanța de apel a pronunțat hotărâre cu aplicarea greșită a legii atunci când i-a exonerat pe reclamanți de cheltuielile ce reprezintă lucrările de canalizare efectuate la instalațiile comune de către proprietarul (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) deși în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanții au contestat președintelui cuprinsul notei de plată.
3. Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, atunci când hotărăște că "menține în rest sentința". De asemenea, nu stabilește în concret care anume prevederi din sentință sunt menținute (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
4. Decizia s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art.282 Cod procedură civilă, în sensul că în calea de atac acest litigiu, care avea ca obiect o valoare de până la 100.000 de lei nu era supus apelului, ci direct recursului (art.304 pct.1 Cod procedură civilă), astfel încât instanța trebuia să fie alcătuită din 3 magistrați și să judece în recurs.
Atât obligația de a face, cât și exonerarea de plată erau capete de cerere evaluabile în bani la momentul introducerii acțiunii, astfel încât acest aspect trebuia să aibă prioritate la stabilirea competenței și a căilor de atac.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin apărător, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect o acțiune în pretenții cu o valoare de sub 100.000 lei, fiind de necontestat caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea acestui drept.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de obiectul cauzei care este patrimonial și sub valoarea 100.000 lei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PARC, cu sediul în Pitești, str.- nr.1-7, județul A, împotriva decizei civile nr.122 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.10.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
