Obligație de a face. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(153/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.326
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.1176/A din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta PRIMĂRIA SECTORULUI 5
are ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/17.12.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Avocat, aflată la fila 12 în dosar și intimata - reclamantă Primăria Sectorului 5 B, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 09.02.2009 intimata - reclamantă a depus întâmpinare.
Apărătorul recurentului - pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată la CEC-Bank, cu chitanța nr. -/1/29.01.2009.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru. De asemenea constată că la fila 13 din dosar mai este depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, motiv pentru desprinde această filă și o înmânează apărătorului recurentului - pârâtă.
Curtea comunică în ședință publică apărătorului recurentului - pârât un exemplar al întâmpinării.
Apărătorul recurentulu9i - pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia deciziei civile nr. 839/27.04.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, copia deciziei civile nr.3573/10.12.2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr. 3496/2001, declarații autentice al martorilor, care confirmă existența terasei din lemn încă din anul 1998 și copia procesului verbal de recepție, raportul de expertiză tehnică și memoriu tehnic, pe care le comunică în ședință publică consilierului juridic al intimatei - reclamante.
Consilierul juridic al intimatei - reclamante nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul recurentului - pârât.
Curtea, deliberând asupra probelor cu înscrisuri solicitate de către apărătorul recurentului - pârât, urmează să le încuviințeze în parte, mai puțin declarațiile de martori, întrucât astfel s-a încălca dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, decizia civilă nr. 1176 A/2008 a fost dat cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, deoarece prin hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, considerându-se în mod greșit că susținerile pârâtului, privind nașterea dreptului la acțiune al reclamantei vizează fondul cauzei, fiind aspecte ce pot justifica temeinicia sau netemeinicia acțiunii și nici prin raportare la fondul cauzei susținerile pârâtului nu pot fi reținute. Totodată mai arată că la data înregistrării cererii de chemare în judecată de către reclamantă sentință prin care s-a respins plângerea contravențională formulată de pârât nu era irevocabilă.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, prin motivele de apel au dezvoltat pe larg, că dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a născut la data de 01.11.2007, având în vedere că până la acea dată încă nu se soluționase definitiv și irevocabilă cauza având ca obiect anularea procesului - verbal de contravenție nr. 86/14.11.2006. De asemenea mai arată că prin motivația reprodusă instanța de apel a încălcat principiul de drept civilă potrivit căruia acțiunea civilă trebuia să fie promovată prin afirmarea unui drept care, printre alte caracteristici, trebuie să fie un drept actual.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că în cazul de față este incontestabil că dreptul la acțiune al reclamantei de a solicita desființarea construcțiilor pretins executate fără autorizație nu s-a născut la data de 01.11.2007, ci abia la data de 8.11.2007, respectiv la data la care instanța de judecată s-a pronunțat irevocabil în cauza, având ca obiect anularea procesului - verbal de contravenție. Mai arată că, dreptul de a cere desființarea construcțiilor se naște la momentul la care măsurile din procesul - verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie, în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, motivația instanței de apel în ceea ce privește admiterea acțiunii și dispunerea măsurilor de desființare a lucrărilor pretins executate fără autorizație constă în faptul că reține că termenul stabilit de agentul constatator a expirat la data de 01.02.2007, iar pârâtul nu a făcut dovada că s-ar fi conformat dispozițiilor din procesul - verbal, instanța a admis acțiunea. De asemenea mai arată că în mod neîndoielnic instanța a greșit când a tras concluzia că pârâtul nu s-ar fi conformat dispozițiilor din procesul - verbal de contravenție care a dispus intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar desființarea lucrărilor executate nelegal.
Apărătorul recurentului - pârât învederează faptul că, pârâtul s-a conformat dispozițiilor din procesul - verbal de contravenție și a solicitat Certificatul de Urbanism fără de care nu se poate acorda nici o autorizație de construire, însă Primăria Sectorului 5 i-a comunicat că lucrările pe care le-a demarat se încadrează în cazurile exceptate de la autorizație. Cu privire la ultimul motiv de recurs, învederează faptul că potrivit art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale. Pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Apărătorul recurentului - pârât mai arată că reparațiile pe care le-a făcut la copertină nu schimba forma copertinei, ci asigura numai stabilitate acesteia și dă posibilitatea ca protecția terasei să fie realizată și pe timp umed, situație dovedită cu expertiza tehnică extrajudiciară. De asemenea mai arată că această lucrarea se încadrează de la exceptarea de la autorizare, în temeiul art. 11 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, așa cum a stabilit Primăria Sectorului 5 B prin adresa nr.5441/09.02.2007
Apărătorul recurentului - pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, respingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar în cazul respingerii acestei excepții, pe fondul cauzei respingerea acțiunii intimatei - reclamante, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatei - reclamante învederează faptul că, prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat pronunțarea unei hotărârii prin care să fie obligat recurentul - pârât să desființeze lucrările de construire, constând în platforma de lemn realizată între ieșirea din spatele casei și piscină, o copertină cu structură din lemn, care acoperă parțial piscina, placarea cu gresie în jurul piscinei, o fântână arteziană și o instalație electrică. Totodată, mai arată că, prin sentința civilă nr. 1388/25.02.2008, instanța de fond, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea, obligând pârâtul la desființarea lucrărilor de construire ilegal executate.
Consilierul juridic al intimatei - reclamante învederează faptul că sentința instanței de fond a fost atacată cu apel d e către recurentul - pârât, instanța de apel a admis apelul și anulat sentința pronunțată de instanța de fond și prin judecarea fondului a admis acțiunea formulată de către Primăria Sectorului 5 B și a dispus obligarea apelantului - pârât să desființeze lucrările executate ilegal și să aducă imobilul la starea inițială. De asemenea, mai arată că recurentul - pârât nu a obținut autorizația de construire și a fost amendat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 11 din Legea nr. 50/1991, republicată.
Consilierul juridic al intimatei - reclamante, mai arată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 84/14.11.2006 întocmit de Primăria Sectorului 5 B s-a dispus amendarea recurentului - pârât cu suma de 1.00 lei și s-a dispus măsura intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar în caz contrar, desființarea lucrărilor executate nelegal. Totodată, învederează faptul că, susținerile potrivit cărora lucrările de construire executate se încadrează în categoria celor exceptate de la autorizare, consideră că acest aspect nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, ele fiind analizate în cauza ce a avut ca obiect plângerea contravențională, prin care instanța s-a pronunțat irevocabil asupra legalității și temeiniciei procesului - verbal de constatare.
Consilierul juridic al intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1388/25.02.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul, a admis acțiunea formulată de reclamanta PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B și în consecință, a obligat pârâtul să desființeze lucrările de construire ilegal executate și să aducă imobilul din-, sector 5, la starea inițială; a obligat pârâtul la plata sumei de 8,3 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 28.01.2008 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă (prematur introdusă).
Prin procesul - verbal de contravenție nr.86/14.11.2005 pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 1.000 lei, întrucât s-a constatat că la data de 01.11.2006 la adresa din B,-, sector 5, acesta a executat, fără autorizația de construire prevăzută de lege, lucrări de construcție constând în platforma de lemn realizată între ieșirea din spate a casei și piscină, o copertină cu structură din lemn, învelitoare din policarbonat care acoperă parțial piscina, placate cu gresie în jurul piscinei, o fântână arteziană, o instalație electrică montată pe zidul ce desparte proprietatea de la nr.11 cu cea de la nr.13, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile art.26 din Legea nr.50/1991.
Prin sentința civilă nr.4617/05.07.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, s-a respins plângerea formulată de pârât împotriva procesului - verbal de contravenție ca neîntemeiat. Împotriva hotărârii judecătorești menționate, pârâtul a declarat recurs care a fost soluționat la data de 01.11.2007, în sensul respingerii acestuia.
Din materialul probator rezultă că pârâtul nu a achitat amenda aplicată și nu a făcut în cursul procesului demersurile necesare obținerii autorizației de construire prevăzută de Legea nr.50/1991, modificată.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a fost admisă. Astfel, pârâtul nu a reușit să facă dovada legalității construcțiilor efectuate la adresa din actul constatator, în cauză fiind incidente dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.50/1991, modificată: "măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul - verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară" și art.32 alin.1 din același act normativ. Desigur că nimic nu-l împiedica pe acesta ca, în ipoteza în care va obține actul administrativ, să-l prezinte instanței odată cu exercitarea căilor de atac.
Prin decizia civilă nr.1176/22.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.1388/25.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, pe care a anulat-o și judecând fond, respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B, împotriva pârâtului, a obligat pârâtul să desființeze lucrările ilegal executate, conform procesului - verbal de contravenție nr.86/14.11.2006 întocmit de PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B și să aducă imobilul la starea inițială; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 8,3 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că este întemeiată critica apelantului în sensul că, în mod greșit la termenul din 25.02.2008, deși instanța a pus în discuția părților numai excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât, rămânând în pronunțare asupra acesteia, a soluționat și fondul pricinii, fără a mai acorda părților cuvântul asupra acestui aspect. S-a constatat că în acest mod a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, vătămarea produsă acestuia neputând fi înlăturată decât prin admiterea apelului și anularea sentinței apelate.
Față de dispozițiile art.297 alin.2, teza finală Cod Procedură Civilă însă, tribunalul a constatat că acest motiv de nulitate nu este de natură să atragă trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, astfel încât, a evocat fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei juridice, invocată direct în fața instanței de apel, ca neîntemeiată. Astfel, susține pârâtul că cererea de chemare în judecată ar fi nulă, deoarece delegațiile depuse la dosar de către reclamantă sunt în fotocopie, iar potrivit dispozițiilor art.68 Cod Procedură Civilă, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută sub semnătură legalizată. În ce privește susținerile pârâtului, instanța a constatat că depunerea delegației de reprezentare în fotocopie la dosar este suficientă pentru a face dovada persoanei desemnată să reprezinte pe reclamantă în instanță, cu atât mai mult cu cât este indicat în mod expres și numărul de dosar pentru care este dat mandatul de reprezentant.
Nici excepția inadmisibilității nu a fost reținută ca fiind întemeiată. Astfel, susține pârâtul că dreptul la acțiunea având ca obiect desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație s-ar naște numai la momentul la care măsurile din procesul - verbal de contravenție au devenit definitive, respectiv fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție, fie la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea. Tribunalul a constatat însă că susținerile pârâtului vizează fondul cauzei, fiind aspecte ce pot justifica temeinicia sau netemeinicia acțiunii promovată de reclamantă și nu inadmisibilitatea acesteia.
Chiar dacă la data înregistrării cererii de chemare în judecată de către reclamantă sentința prin care se respinsese plângerea contravențională formulată de pârât nu era irevocabilă, s-a constatat că aceasta a devenit irevocabilă la data de 08.11.2007, astfel încât în prezent, măsurile dispuse prin procesul - verbal de contravenție sunt definitive, prin respingerea definitivă și irevocabilă a plângerii formulate de pârât împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.86/14.11.2006.
Potrivit dispozițiilor art.27 din Legea nr.50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.25, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor nelegal sesizate.
Față de toate acestea, reținând că termenul stabilit de agentul constatator a expirat la data de 01.02.2007, iar pârâtul nu a făcut dovada că s-ar fi conformat dispozițiilor din procesul - verbal, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea acestuia să desființeze lucrările de construire.
În ce privește susținerea pârâtului, în sensul că în fapt nu ar fi nevoie de autorizație de construire pentru lucrările pe care le-a efectuat, tribunalul a constatat că aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție, motiv pentru care nici efectuarea unei expertize tehnice în acest sens nu ar fi fost utilă în prezenta cauză, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului - verbal putând fi contestată numai prin procedura specială prevăzută de OG nr.2/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul - apelant, criticând-o ca nelegală prin prisma următoarelor motive:
- instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii invocate de apelantul - pârât și nu a reținut că la data introducerii acțiunii - 01.11.2007, dreptul reclamantei de a cere desființarea lucrărilor nu era actual, acesta devenind actual abia la 08.11.2007, când s-a respins recursul împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție. Acțiunea trebuia respinsă ca prematură pentru că actualitatea dreptului trebuie stabilită chiar la momentul introducerii acțiunii;
- potrivit procesului - verbal de contravenție nr.86/2006, prima obligație a pârâtului - apelant a fost aceea de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de construite și doar în caz contrar, desființarea lucrărilor. Ori, pârâtul a încercat să obțină autorizația de construire făcând toate demersurile legale pentru obținerea acesteia. Intimata - reclamantă se face vinovată de neeliberarea autorizației de construire și de emiterea unor adrese contradictorii prin care afirmă că pentru lucrările în litigiu nu este necesară autorizația de construire (adresa nr.5441/09.02.2007);
- instanța de apel a încălcat principiul rolului activ al judecătorului în soluționarea procesului, principiu reglementat de dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, întrucât nu a admis efectuarea unei noi expertize, a ținut seama de răspunsul mincinos al intimatei la interogatoriu, în sensul că pârâtul nu s-ar fi adresat Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei Sectorului 5 B în vederea intrării în legalitate, și nu a reținut că pentru lucrările de construire în litigiu nu este necesară autorizația de construire;
- procesul - verbal de contravenție nu poate avea rolul unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs se invocă greșita soluționare de către instanța de apel a două excepții: excepția inadmisibilității acțiunii și a prematurității acesteia, plecându-se de la faptul că dreptul invocat de reclamanta - intimată prin acțiune de a cere desființarea lucrărilor realizate de pârâtul - reclamant fără autorizație de construire nu era actual la momentul introducerii acțiunii.
O asemenea apărare nu va fi primită de
Inexistența în patrimoniul reclamantului a dreptului pretins prin acțiune nu este motiv de inadmisibilitate a acesteia, neconstituind un fine de neprimire. Dacă acțiunea s-ar fi judecat la un termen anterior pronunțării deciziei din dosarul de recurs nr- a Tribunalului București - Secția a IX-a (prin care s-a respins recursul petentului împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție), acțiunea reclamantei ar fi fost respinsă ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă sau prematură.
Dreptul dedus judecății printr-o acțiune trebuie să fie actual, adică existent în patrimoniul reclamantului, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, căci în acel moment judecătorul analizează temeinicia și legalitatea pretențiilor reclamantului și nu retroactiv la momentul introducerii acțiunii.
Nu poate fi primită nici apărarea recurentului în sensul că ar fi încercat intrarea în legalitate dar că din culpa Primăriei nu i s-a emis autorizația de construire.
Recurentul pretinde că s-a adresat Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei la data de 13.12.2006 pentru obținerea certificatului de urbanism dar că i s-a răspuns prin adresa nr.5441/09.02.2007 că nu este necesară o autorizație de construire pentru aceste lucrări.
Susținerea reclamantului este făcută cu rea-credință. Acesta nu depune cererea pe care a înregistrat-o la Direcția de Urbanism sub nr.49058/13.12.2006, iar din adresa nr.5441/09.02.2007 rezultă că recurentul nu a solicitat certificat de urbanism pentru lucrările de construcție reținute în procesul - verbal de contravenție nr.86/14.11.2006 ci pentru "lucrări de reparații la copertina existentă", pentru care potrivit art.11 din Legea nr.51/1991 nu este necesară autorizație de construire.
Ca atare, nu se poate reține nici că recurentul ar fi făcut demersurile legale pentru obținerea autorizației pentru lucrările din procesul - verbal de contravenție, după emiterea acestuia, și nici că ar exista un alt act administrativ emis de aceeași autoritate contrar procesului - verbal de contravenție.
Prin cel de al treilea motiv de recurs recurentul invocă încălcarea principiului rolului activ al judecătorului de către instanța de apel, invocând dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă încercând că obțină de fapt o reanalizare a probelor administrate de instanța de apel.
Această critică vizează de fapt motive de netemeinicie a deciziei recurate, arătându-se că probele au fost interpretate greșit de instanță (răspunsul la interogatoriu al reclamantei) sau că instanța a respins în mod greșit probatoriul invocat de apelantul - pârât (expertiză extrajudiciară și expertiză tehnică de constatare a lucrărilor existente).
Aceste motive nu se încadrează în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile imperative ale art.304 Cod procedură civilă, astfel încât ele nu vor fi analizate de instanța de recurs.
Procesul - verbal de contravenție nr.86/14.11.2006 este un titlu executoriu, nedesființat de către instanță în urma plângerii formulate de pârâtul - recurent, astfel încât acesta este temeinic și legal. Instanțele au obligația de a veghea ca dispozițiile titlului executoriu să fie aduse la îndeplinire de către recurent.
Instanța de recurs va înlătura și celelalte susțineri ale recurentului în sensul caracterului legal al lucrărilor executate, pentru care în opinia acestuia, nu era necesară obținerea unei autorizații de construire, întrucât aceste apărări trebuiau formulate exclusiv pe calea plângerii contravenționale împotriva procesului - verbal nr.86/2006, nefiind permis pârâtului - recurent să invoce astfel de susțineri în prezenta acțiune după rămânerea irevocabilă a procesului - verbal de contravenție.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1176 A/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMĂRIA SECTORULUI 5
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - ---
GREFIER
Red.
.
2 ex./14.05.2009
TB-5 -;
Jud.5 - Veste
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
