Obligație de a face. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.327
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 907 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intiamtă - - T și intervenienții intimați, și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, situație față de care în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 30.09.2003, sub nr. 10636/CA/2003, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta - - (RA TERMOFICARE CALOR -), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta să anuleze racordul termic executat de către RA Termoficare Calor la anexa din curtea imobilului situat în T,-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în T, str. -. - nr. 4 din anul 1963 și că pârâta a efectuat un racord separat la anexa casei din curte, cu încălcarea dreptului său de proprietate și un cămin de oprire și golire a instalației.
Instalația a fost realizată în anul 1991, fără avize, fără autorizație de construcție, și fără planuri de execuție care, la rândul lor, trebuiau aprobate de către Comisia Energetică a Primăriei.
În anul 1999, numita, care locuiește momentan în anexa casei, a trecut contractul pe numele său, după moartea lui.
Întrucât pârâta nu a răspuns favorabil sesizării reclamanților, a fost promovată prezenta acțiune prin care se solicită anularea racordului executat ilegal de către RA Termoficare Calor, care aduce vătămare dreptului de proprietate al reclamanților.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe disp. Legii 29/1990.
La data de 27.04.2004, numita a depus la dosar o cerere, intitulată "cerere de intervenție în interes propriu", prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanții și, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, a menționat că este coproprietară cu reclamanții asupra părților comune înscrise în CF col. 18667 T, iar părțile comune celor 2 imobile sunt: terenul clădit și neclădit, împrejmuirea, cele două porți de la intrare, latrina, urcarea la pod (pentru imobilul corp B), microcanalizarea, racordul electric și racordul de apă, însă lucrarea de termoficare și racordul nu sunt înscrise la părțile comune indivize, fiind de fapt separate. Lucrarea inițială s-a realizat la solicitarea fostului său soț, în anul 1974. Deoarece, pe baza autorizației de construire, s-a supraedificat imobilul proprietatea lui, s-au extins și lucrările de termoficare în anul 1994. Din anul 1999, titulara cererii de intervenție a preluat contractul cu RA Calor, în urma decesului soțului său. cererii de intervenție apreciază că reclamanții, în scop șicanator, au promovat mai multe acțiuni civile pe rolul instanțelor de judecată începând cu anul 1999 și consideră că nu are nici un sens să se unească racordul de termoficare (care este separat, nefiind trecut nici în părțile comune), pentru a se perpetua starea conflictuală existentă.
A susținut că acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ este inadmisibilă, deoarece nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, și este tardivă, întrucât actele administrative pentru efectuarea lucrării au fost emise în anul 1974, respectiv 1993.
Poziția procesuală a pârâtei - - a fost exprimată prin întâmpinarea prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
În apărare, pârâta a arătat că acțiunea reclamanților nu îndeplinește condițiile Legii 29/1990, fiind inadmisibilă și că societatea, ca distribuitor al energiei termice în conformitate cu prevederile legale, furnizează energie termică sub formă de apă caldă și încălzire (în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 414), imobilului situat în T, str. -. - nr.4A, aflat în proprietatea reclamantului, și în baza contractului de furnizare nr. 441, imobilului situat în str. -. - nr. 4, proprietatea numitei. Cele două imobile sunt beneficiarele serviciilor pârâtei încă din anul 1983, după cum rezultă din contractele încheiate la data de 03.02.1983 cu cei doi proprietari de la acea vreme, respectiv și.
Rețeaua de furnizare, a cărui desființare o solicită reclamantul și care alimentează cele două imobile, a existat anterior anului 1983, când furnizarea se făcea pe bază de convenție, (așa cum rezultă din factura nr. 5611/09.12.1074 emisă către beneficiarul ) și este situată pe proprietatea comună a celor doi beneficiari, așa cum rezultă din CF nr. 18667 colectiv.
Din anul 1983, când s-a trecut la furnizarea pe baza de contracte, au fost încheiate cele două contracte în baza actelor de proprietate, ținând cont de existența racordurilor diferite, astfel că rețeaua a cărei desființare se solicită există de peste 30 de ani, alimentează cele două imobile și este poziționată pe proprietatea comună a celor doi beneficiari.
Prin sentința civilă nr. 297/2004 a Tribunalului Timiș, s-a respins acțiunea precizată formulată de către reclamanții și în contradictoriu cu - - T, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienta.
Întrucât s-a pus problema stabilirii instanței competente să soluționeze cauza - în raport de natura, obiectul și valoarea litigiului - datorită declinărilor reciproce a cauzei de la judecătorie la tribunal, Curtea de APEL TIMIȘOARAa pronunțat un regulator de competență. Prin sentința civilă nr. 15/2006 pronunțată în dosar nr-, Curtea a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, dosarul fiind trimis la această instanță.
La termenul din 07.12.2006, instanța de fond a calificat cererea de intervenție în interes propriu formulată de numita, depusă la dosar la data de 27.04.2004, ca fiind o cerere de intervenție accesorie. S-a avut în vedere faptul că cererea de intervenție voluntară principală este cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată pentru a i se stabili un drept propriu, iar din conținutul cererii formulate de către intervenienta rezultă că aceasta înțelege să sprijine poziția pârâtei - -, fără a tinde la recunoașterea unui drept propriu, motiv pentru care instanța a apreciat că s-a formulat o cerere de intervenție accesorie.
Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu, ținând cont de faptul că titulara cererii de intervenție, are calitatea de coproprietar, împreună cu reclamanții, pentru bunurile aflate în coproprietate comună și indiviză.
Prin sentința civilă nr. 12432/21.12.2006 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei - - T, ca neîntemeiată, fiind admisă cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienta, cu obligarea reclamanților și să plătească intervenientei suma de 3,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, potrivit evidenței de carte funciară, (CF colectiv 18667 T) și înscrisurilor depuse la dosar, asupra apartamentelor nr. 2 și 3 din casa situată în T, str. -. - nr. 4, dețin dreptul de proprietate reclamanții și, iar asupra apartamentului nr. 1, dreptul de proprietate aparține numitei și.
Părțile comune indivize ale imobilului înscris în CF colectiv 18667 T, nr. top 1658-1659 sunt: terenul clădit și neclădit în suprafața de 732 mp, împrejmuirea, cele două porți de intrare, latrină, urcarea la pod a corpului B, microcanalizarea, racordul electric și racordul de apă.
S-a constatat că furnizarea de energie termică (sub formă de apă caldă și încălzire) se realizează de către pârâtă în baza contractului de furnizare a energiei termică nr. 414, pentru imobilul situat în T, str. -. - nr. 4A, aflat în proprietatea reclamantului, și în baza contractului de furnizare nr. 441, pentru imobilul situat în str. -. - nr. 4, proprietatea numitei și.
Imobilele sunt beneficiare ale serviciilor pârâtei din anul 1983, după cum rezultă din contractele încheiate la data de 03.02.1983 cu cei doi proprietari de la acea vreme, respectiv și. Rețeaua de furnizarea energiei termice (a cărei desființare se solicită de către reclamanți și care alimentează cele două imobile), a existat și anterior anului 1983, când furnizarea se efectua în baza convenției încheiate între prestator și beneficiar, servicii care au fost prestate beneficiarului, după cum rezultă din factura fiscală nr. 5611/09.12.1974.
Rețeaua de furnizare a energiei termice se află situată pe proprietatea comună a părților litigiului, iar efectuarea unui racord separat a fost justificată de asigurarea unei exploatări corespunzătoare a imobilului, precum și de evitarea perpetuării unor relații conflictuale, între părți existând de-a lungul timpului mai multe litigii.
Prima instanță a stabilit că, potrivit regulilor care reglementează proprietatea comună indiviză forțată și perpetuă, coproprietarii imobilului posedă și utilizează bunul comun, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți proprietari, în condițiile în care nu se aduce atingere drepturilor simultane și concurente, de aceeași natură, ale celorlalți coproprietari și exercită aceste atribute pentru utilizarea bunului principal, spre a cărui folosire și exploatare este destinat bunul accesoriu.
Prin urmare, încheierea unui contract de prestări servicii de către unul din coproprietarii apartamentului nr.1 cu furnizorul de energie termică, se înscrie în sfera actelor de administrare efectuate de către cel care deține dreptul de proprietate exclusivă asupra bunului principal, în speță, apartamentul 1 și exercitarea drepturilor de coproprietar asupra bunurilor aflate în coproprietate forțată, indiviză și perpetuă.
Totodată, obligația de a face, constituie îndatorirea subiectului pasiv, (în speță a pârâtei - -), al raportului juridic civil, de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ al reclamanților, și, respectiv de a executa o lucrare, care la nevoie poate fi impusă prin forța coercitivă a statului.
Între părți, însă, nu s-a stabilit un raport juridic obligațional, în baza căruia subiectul activ (reclamanții) să poată pretinde subiectului pasiv (pârâtă) să execute lucrarea de anulare a recordului termic, cu aplicarea dispozițiilor art. 1075 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienta în contradictoriu cu reclamanții și.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, ca urmare a admiterii cererii de intervenție accesorie formulate de către intervenienta, reclamanții și sunt în culpă procesuală, motiv pentru care au fost obligați la plata sumei de 3,4 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de intervenție, către intervenienta.
Împotriva acestei hotărâri, precum și a încheierii de ședință din 17.12.2006, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanții și, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar -/26.02.2007, prin care s-a solicitat desființarea în totalitate a sentinței atacate și rejudecând în fond, să fie admisă acțiunea civilă formulată împotriva pârâtelor.
În motivarea apelului, au arătat că au cumpărat casa în litigiu în anul 1963 de la cele trei proprietare tabulare, imobilul fiind o casă familială construită de soții și. Casa are aceeași componență din anul 1935-1936, iar cartea de imobil și racordurile sunt pe numele lor din anul 1963, aceștia fiind proprietarii tabulari ai casei.
În planul imobilului, nu sunt trecute apartamente, nici două corpuri de imobil cu părți comune indivize, precum și două porți spre stradă, împrejmuire, microcanalizare, urcare la pod a corpului B, racordul electric și racordul de apă.
La termenul de judecată din 15.05.2007, apelanții au depus o completare a motivelor de apel.
Au susținut că actul de dezmembrare pe apartamente este fals, nefiind întocmitcu respectarea dispozițiilor legale de către funcționari competenți și că hotărârea atacată a fost pronunțată de instanță fără ca aceasta să studieze toate dosarele, că hotărârea este netemeinică și nelegală, pronunțată fără administrarea probelor necesare, urmărindu-se în mod viclean și josnic deposedarea reclamanților de imobilul dobândit în mod legal.
Intimata - a formulat întâmpinare, prin care a arătat că își menține apărările făcute în data de 06.04.2006 și că, în data de 12.04.2006, a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului din Str. -. - nr. 4,. 1, prin act autentic de vânzare-cumpărare, iar contractul de furnizare de agent termic a fost reziliat. Se solicită respingerea apelului, ca netemeinic și nelegal.
Ca urmare a depunerii la dosar a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 283/12.04.2006, tribunalul a dispus citarea în cauză a cumpărătorilor apartamentului nr. 1 din imobil, și, pentru ca hotărârea pronunțată să le fie opozabilă ( 86).
Intimata - Locală de Termoficare," - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca netemeinic și nelegal.
S-a aratat că, urmare a rezilierii contractului de furnizare nr. 441 în luna iunie 2006, racordul a fost anulat și că au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv OG. Nr. 73/2002 și Legea nr. 326/2001.
Se invocă faptul că întreaga instalație de racordare există de peste 30 ani în actualul amplasament, fiind realizată de cei doi coproprietari tabulari.
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f 116), prin care a arătat că a fost de acord cu rezilierea contractului de furnizare a energiei termice, astfel că, de mai bine de un an, racordul contestat este desființat.
S-a invocat rămânerea fără obiect a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 907 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de reclamanții și, împotriva încheierii civile nr. 12432/07.12.2006 și a sentinței civile nr. 12432/21.12.2006 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - -, și.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timiș a reținut, (în ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a cauzei, invocată de pârâta - și ), că excepția invocată este întemeiată, în condițiile în care racordul contestat de apelanți a fost desființat în data de 23.06.2006, prin manifestarea de voință a proprietarilor apartamentului nr. 1, lucru ce rezultă din actele depuse la dosar.
S-a mai reținut că, potrivit CF colectiv nr. 18667 T, reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 2 și 3 din imobilul situat în T,-, iar și dețin în proprietate apartamentul nr. 1, racordul de apă făcând parte din părțile comune indivize.
Furnizarea de agent termic pentru apartamentul nr. 1 din imobil se face în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 441, începând cu anul 1983.
Având în vedere faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 283/12.04.2006 de BNP, pârâta - a vândut numiților și,. nr. 1, și că a procedat la rezilierea contractului de furnizare a energiei termice încheiat cu pârâta - - pentru imobilul în litigiu, iar cumpărătorii au arătat că nu doresc furnizarea de agent termic și apă caldă, pentru apartamentul cumpărat ( 118), tribunalul a constatat că dosarul a rămas fără obiect.
Această stare de fapt a fost confirmată și de furnizorul de energie termică - Locală de Termoficare," -, prin actele depuse la filele 107-108 dosar, din care rezultă că racordul în discuție a fost anulat în luna iunie 2006.
În consecință, tribunalul a admis excepția invocată iar în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul, substituind motivarea primei instanțe.
În ceea ce privește cererea apelanților, de obligare a numitelor și la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune morale, tribunalul nu a primit- fiind o cerere nouă făcută direct în calea de atac, contrar disp. art. 294 Cod procedură civilă, în condițiile în care legea procesual civilă interzice formularea unor cereri noi în calea de atac sau precizarea acțiunii introductive.
Față de dispozițiile art. 274 și urm. Cod procedură civilă, tribunalul nu a acordat părților cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 907 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal au declarat recurs reclamanții și criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea este motivată contradictoriu, instanța acceptând abuzuri, falsuri și dezmembrării ilegale. Că intervenienta nu este proprietara imobilului situat în T,-, imobilul fiind doar proprietatea recurenților.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că instanța face referire la un corp de clădire cu numărul B în flagrantă contradicție cu imobilul situat în T,- A și cu imobilul situat în-, că singurii proprietari ai imobilului sunt recurenții care au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare în anul 1963.
S-a susținut că rezilierea contractului de furnizare a agentului termic nu conduce concomitent la desființarea racordului la rețeaua de furnizare a agentului termic respectiv.
În drept recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului deoarece motivele de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile cuprinse în art. 304 Cod procedură civilă.
A susținut că instalația de racordare a cărei desființare a fost solicitată de către reclamanți a făcut parte din proprietatea comună a celor doi proprietarii tabulari, că societatea comercială a respectat prevederile cuprinse în Ordonanța nr. 73/2002 iar potrivit Legii 326/1921, relația contractuală furnizor - utilizator se materializează la nivelul branșamentului, respectiv al racordului, în punctul de delimitare a instalațiilor în cazul clădirilor tip condominiu.
Intimata arată că instanța de apel în mod corect a reținut rezilierea contractului de furnizare încă din luna iunie 2006 și faptul că racordul a fost desființat ca urmare vânzării imobilului, context în care acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamanților și l-a constituit cererea acestora de a obliga pe pârâta - - (RA TERMOFICARE CALOR -), să anuleze racordul termic executat de către RA Termoficare Calor la anexa din curtea imobilului situat în T,-.
La data de 12.04.2006, ca urmare a transferării dreptului de proprietate asupra imobilului din Str. -. - nr. 4,. 1, (prin act autentic de vânzare-cumpărare) către numiții și, contractul de furnizare de agent termic a fost reziliat.
Potrivit CF colectiv nr. 18667 T, reclamanții și sunt titularii dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 2 și 3 din imobilul situat în T,-, iar și au deținut în proprietate apartamentul nr. 1, racordul de apă făcând parte din părțile comune indivize.
Furnizarea de agent termic pentru apartamentul nr. 1 din imobil s-a făcut în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 441, începând cu anul 1983.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 283/12.04.2006 de BNP, pârâta - a vândut numiților și,. nr. 1 care au procedat la rezilierea contractului de furnizare a energiei termice încheiat cu pârâta - - pentru imobilul în litigiu, aceștia manifestându-și în mod expres voința de a nu mai beneficia de serviciile pârâtei.
Pârâta - - a confirmat instanței faptul că racordul în litigiu a fost desființat context în care, în mod corect tribunalul a reținut că litigiul a rămas fără obiect.
Față de faptul că orice"acțiune" are ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes iar în cauza de față pretenția concretă a reclamanților - desființarea racordului termic - s-a realizat, soluția pronunțată de Tribunal apare ca legală, motiv pentru care recursul declarat de reclamanți este nefondat astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 907 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.04.2008
Tehnored /30.04.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
