Obligație de a face. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 329

Ședința publică de la 10 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic

JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu

JUDECĂTOR 3: Georgeta

Grefier

La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul MUNICIPIUL - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.164 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații

CONSILIUL LOCAL AL MUN. I, COMISIA DE APLICARE A LEGII 112/1995 și, având ca obiect obligație de a face;

La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.

Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune 2 chitanțe privind plata onorariului de avocat.

Susține că intimatul are calitatea de chiriaș și potrivit dispozițiilor Legii nr.112 /1995 modificată prin Legea nr.10/2001 și prin OG 40/1999 acesta are dreptul de a cumpăra locuința în care locuiește cu chirie.

Invocă faptul că motivele de recurs nu se referă la motive de nelegalitate, cu se referă la aceleași motive de apel invocate la tribunal, deci motivele de recurs nu sunt cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

CURTEA DE APEL;

Asupra recursului civil de față.

Prin sentința civilă nr. 10652/2.10.2007 a Judecătoriei Iașis -a hotărât:

Ia act de renunțarea la judecată a reclamantului in contradictoriu cu Comisia de aplicarea a Legii 112/1995.

Admite excepția de litispendență si constată incidența in cauza a dispozițiilor.art.163 Cod procedură civilă.

Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia de aplicare a Legii 112/1995 ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a pârâtei.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului I si respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii 112/1995 ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a.

Admite acțiunea formulată de reclamantul,. în I,- în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar.

Obligă pârâtul Municipiul I prin Primar să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din I-.

Respinge cererea privind acordarea daunelor cominatorii.

Obliga pârâtul Municipiul I prin Primar la plata sumei de 10,3 lei cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, obiectul dosarului -, are același obiect cu cel al dosarului -, reclamantul solicitând obligarea acelorași pârâți la încheierea contractului de vânz-cumpărare a imobilului din I,- ca urmare a recunoașterii dreptului său la cumpărare în temeiul dispozițiilor Legii 20/2001, HG 498/03 și Legii 215/2001. Așa fiind, instanța va admite excepția de litispendență și constatând în cauză incidența disp. art. 163 Cod procedură civilă va soluționa împreună cauzele.

Având în vedere că la termenul din 04.09.2007 reclamantul a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Aplicare Legii 112/1995 instanța va lua act de renunțare și va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicare Legii 112/1995 ca rămasă fără obiect.

Constatând că nu a fost chemată în judecată ca pârâtă, această direcție fiind indicată în cadrul Consiliului Local I, instanța va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local urmează a fi respinsă, de asemenea, constatând că pârâtul Consiliul Local are atribuții privind vânzarea, concesionarea, închirierea bunurilor din domeniului public sau privat potrivit disp. art. 38 al 1 lit. l din Legea 215/2001.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Iaf ost admisă având în vedere că Primarul nu este proprietarul imobilului în litigiu și nici nu are atribuții privind vânzarea acestuia.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul locuiește în calitate de chiriași în imobilul situat în I,- din anul 1979, în baza contractului de închiriere nr. I/2726/1 august 1979, fiind menționat în acest contract la rubrica "titularul contractului și membrii de familie care locuiesc împreună cu acesta". La data de 24.07.2006, prin contractul de închiriere nr. 3048 din 24.07.2006, reclamantul a devenit titular de contract.

Pentru a beneficia de dispoziția legală invocată -art. 9 din Legea 112/1995, se cer a fi îndeplinite anumite condiții, care în fapt sunt cumulate în persoana reclamantului. Astfel, acesta locuia ca și chiriași în imobil la momentul apariției Legii 112/1995, chiar dacă nu era titular, ci membru din familia titularului (fiu), legea neimpunând o asemenea condiție, imobilul nu a fost revendicat de nimeni la apariția Legii 112/1995, a Legii 10/2001 și a Legii 247/2005 după cum atestă adresele 6492/28.02.07(f 37) și 46252/27.06.07(f 39) ale Primăriei

Astfel reclamantul, chiriaș al imobilului, este îndreptățit la cumpărarea acestuia, iar pârâtul poate conform disp. art. 42 din Legea 10/2001 să-l vândă, însă cu respectarea dispozițiilor legale.

Apreciind că refuzul pârâtului la încheierea contractului nu este unul justificat, iar o atare atitudine din partea pârâtului ar duce doar la încheierea preferențială a contractelor de vânzare-cumpărare, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la încheierea contractului.

Cererea privind acordarea daunelor cominatorii a fost respinsă întrucât nu se poate aprecia, anterior rămânerii definitive a hotărârii, că ulterior acestui moment pârâții nu-și vor executa de bună-voie obligația.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Municipiul I și Consiliul local

Prin decizia civilă nr. 164 din 5 martie 2008 tribunalului Iași se Admite apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 10.652/2.10.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul următor:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I și în consecință, respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu acest pârât.

restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.

Respinge cererea de apel formulată de Municipiul I prin Primarul Municipiului

Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:

Tribunalul reține că în prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului I -, Primarului Municipiului I, a Municipiului I și a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului situat în I, șos. - nr. 2 în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, sub sancțiunea daunelor cominatorii.

Apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului I este întemeiat întrucât în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Tribunalul constată că pârâtul Consiliul Local are doar calitatea de administrator al bunurilor din domeniul public și privat al Municipiului I potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 calitate procesuală în prezenta cauză având doar proprietarul, Municipiul I potrivit art. 21 din Legea 215/2001 persoana juridică cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.

În ce privește fondul cauzei, tribunalul constată că în mod temeinic s-a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I dispunându-se obligarea acestui pârât la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în I,-.

Tribunalul constată însă că dispozițiile legale incidente cauzei nu sunt cele de Legii 10/2001 ci prevederile Legii 112/1995 care reglementează posibilitatea chiriașului de a cumpăra imobilul ce nu a fost revendicat în termenul legal de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Referitor la susținerea apelantei care a invocat faptul că Legii nr. 10/2001 ar fi abrogat Legea nr. 112/1995 acestea nu pot fi primite, Legea nr. 10/2001 aducând doar unele modificări Legii 112/1995 cu privire la bunurile revendicate de vechii proprietari.

Tribunalul constată că, în speța dedusă judecății imobilul în litigiu nu a fost revendicat de vechiul proprietar astfel cum rezultă din adresele nr. 6492/28.02.2007 și nr. 46252/27.06.2007 ale Primăriei

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea apelantelor care au invocat faptul că intimatul nu ar fi avut calitatea de chiriaș la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.

Tribunalul constată că actele dosarului relevă că reclamantul beneficiază de calitatea de chiriaș în virtutea dispozițiilor art. 12 lit. b din OUG40/1999 care prevăd că în cazul decesului titularului contractului de închiriere,închirierea continuătransferându-se la cerere în beneficiul descendenților dacă aceștia erau menționați în contract și dacă au locuit împreună cu titularul.

Ori autoarea reclamantului - a fost titulara contractului de închiriere nr. 460/28.08.1996 privind imobilul în litigiu iar reclamantul este descendentul titularei și locuit efectiv cu aceasta, fiind menționat și în contract (filele 63-65 dosar fond).

În considerarea celor anterior expuse, tribunalul urmează în baza art. 296 Cod procedură civilă a admite apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului I și a respinge apelul formulat de unitatea administrativ teritorială Municipiul I dispunând în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.

Cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă nefiind probat, prin înscrisurile depuse la dosar cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Municipiul I prin Primar pentru următoarele motive.

În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant iar instanța de apel a respins apelul reclamantului.

Aceasta deoarece reclamantul nu a îndeplinit condițiile cerute de lege, iar recurentul nu are obligația să vândă, fiind o facultate instituită de lege.

Recursul este fondat.

Reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș al imobilului din I-, la data de 24.07.2006.

Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului, însă în anul 2001 prin Legea 10/2001 legiuitorul a reglementat din nou regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, art. 52 al Legii 10/2001 prevăzând expres faptul că la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 se abrogă dispozițiile contrare din alte acte normative, inclusiv din Legea 112/1995.

Potrivit art. 6 al HG20/1996 republicată "Dreptul de a cumpăra apartamentul în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii".

Reclamantul nu ocupa la data intrării în vigoare a Legii 112/1995 sau a legii 10/2001 imobilul în temeiul unui contract de închiriere încheiat între el și Consiliul local.

Drept urmare situația de fapt a imobilului cade sub incidența Legii 10/2001.

Or, potrivit art. 42 al Legii 10/2001 alin. 1 și 3, imobilele care în urma procedurilor prevăzute de lege nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali și pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.

Interpretarea logică juridică a textelor de lege incidente trebuie făcută în sensul că nu există o obligație în sarcina recurentului de a vinde apartamentul reclamantului -intimat, ci numai obligația de a respecta dreptul de preemțiune al chiriașului în momentul în care reclamantul va dispune vânzarea imobilului și când reclamantul are o vocație proteguită de legiuitor prin dreptul de preemțiune.

Drept urmare se va admite recursul, se va modifica în parte decizia tribunalului, în sensul admiterii apelului reclamantului și pe fond va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul -recurent în sensul și limitele dispozitivului care urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de Municipiul I, reprezentat prin primar, împotriva deciziei civile 164 din 5 martie 2008 tribunalului Iași, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul formulat de Municipiul I împotriva sentinței civile nr. 10652 din 2 oct. 2007 Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Municipiul I, prin primar, ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile 164/2008 a Tri8bunalului I și ale sentinței 10652/2007 a Judecătoriei Iași, care nu sunt contrare hotărârii din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

13.10.2008

Tribunalul Iași:

-

- -

Judecătoria Iași:

-

Președinte:Adriana Elena Andronic
Judecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Iasi