Obligație de a face. Decizia 339/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/
Ședința publică din 12.10.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM C, - cu sediul în C, B-dul -.-, D, nr.194 județ C - împotriva deciziei civile nr.51 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța,în contradictoriu cu intimații-pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, - județ C și, domiciliat în comuna județ C având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.10.2009 și respectiv 12.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3291/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost respinsă ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanta UJCC în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La judecata cauzei în fond s-a administrat proba cu expertiza tehnică efectuată de expert cu obiectivele: identificarea lucrărilor executate de pârâtul, identificarea magazinului universal proprietate, stabilirea unei căi de acces la magazinul universal la Șoseaua Națională, posibilități de ieșire la calea publică cât mai ușoare și să nu provoace stricăciuni cât și identificarea căii de acces la calea publică.
Din analiza actelor dosarului coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut că magazinul universal a fost construit în anul 1962-1963 cu autorizația de construcție nr. 2673/A/ 15.05.1962 și s-a extins în anul 1972-1973 în baza autorizației de construire nr. 2673/B/17.03.1972 eliberată pentru executare extindere magazin universal.
Terenul în suprafață de 2100 mp. pe care se află magazinul a fost atribuit prin decizia nr. 193/27.03.1961 a Sfatului Popular al Regiunii D, iar la acea vreme constituia proprietatea comunei și trecut în administrația C D - actual reclamant - pe durata existenței construcției.
Din raportul de expertiză, rezultă că magazinul a fost identificat în partea de Nord a lucrărilor edificate de pârât, la Sud se învecinează cu Șoseaua națională și la partea de Nord cu drumul sătesc (actual str. - cu ).
Cum, magazinul este retras cu circa 32. față de șoseaua națională, pe terenul liber din fața magazinului de circa 1847 mp. s-au construit două alei de acces, una pietonală din de beton și una auto din macadam.
Însă, pe acest teren din fața magazinului universal, în baza sentinței civile nr. 6521/19.05.1997 pronunțată în dosarul nr. 8210/1996 rămasă definitivă și irevocabilă, s-a recunoscut dreptul de proprietate numiților -G, și, pentru terenul în suprafață de 3200 mp.
Suprafața de 1239 mp. din suprafața totală de 3200 mp. se află în fața magazinului universal și a fost înstrăinată, de către cei care au revendicat în baza sentinței civile nr. 6521/19.05.1997, către pârâtul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 411/15.03.2006 la BNP.
Prin urmare, pârâtul deține titlul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1239 mp. situată în fața magazinului, iar în baza autorizației de construire nr. 19/10.11.2006 începe edificarea unui imobil în suprafață construită de 227,2 mp. și împrejmuire beton înaltă de 2,20. cu L= 43,44. către magazinul universal.
În ceea ce privește servitutea de trecere solicitată de reclamanți, s-a reținut că terenul pe care se află construit magazinul universal nu este un teren înfundat.
Conform raportului de expertiză accesul la șoseaua națională se face lesnicios pe cele două drumuri comunale, respectiv cel din str. - cu, în partea de Nord a magazinului, și cel din str. - -, de la intersecția cu șoseaua națională la intersecția cu str. - cu.
Mai mult, recunoașterea unei servituți de trecere la calea publică (șoseaua națională) prin terenul pârâtului, presupune demolarea parțială a gardului de beton, situație ce ar duce atingere exercitării prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtului.
Raportat la art. 480 Cod civ. - dreptul de proprietate presupune exercitarea prerogativelor sale, respectiv dreptul de a-i culege fructele, de a administra și dispune de acel bun fără a fi îngrădit de alte persoane, iar îngrădirile în exercitarea acestora sunt strict și expres reglementate de lege.
Potrivit art. 3 lit. c din Legea 50/2001 modif. și compl. prin Legea nr. 453/2001, autorizația de construire se eliberează titularului dreptului de proprietate pentru lucrări de construire, modificare, extindere.
Față de situația de fapt reținută, pârâtul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care a început edificarea unei construcții cu respectarea dispozițiilor legale în materie, astfel că, în conformitate cu art. 494 Cod civ. devine și proprietarul construcției și nu poate fi obligat la demolarea construcțiilor edificate pe terenul său, fiind un constructor de bună credință.
Referitor la servitutea de trecere solicitată de reclamantă instanța reținut că îngrădirile dreptului de proprietate sunt prevăzute de lege.
Potrivit art. 616 Cod civil, prin îngrădirea referitoare la trecerea pe locul vecin, se creează situația ca proprietarul al cărui loc este înfundat, adică fără ieșire la calea publică, să pretindă pe locul vecinului său un drept de trecere la calea publică, pentru exploatarea propriului său fond, cu obligația de a-l despăgubi de pagube cauzate în acest fel.
Prin "loc înfundat" se înțelege acela care nu are nici o ieșire la calea publică, aceasta însemnând nu numai imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și că ieșirea prezintă inconveniențe grave sau ar fi periculoasă.
Chiar și în aceste situații, alegerea locului de trecere trebuie să aibă în vedere să producă cea mai puțină pagubă aceluia pe al cărui teren urmează să aibă trecerea la calea publică.
Față de dispoziția legală menționată, instanța reținut că reclamantul nu se află în situația de a pretinde un loc de trecere pe locul vecinului său atâta timp cât accesul la calea publică poate avea loc pe terenul său fără a produce inconveniente grave sau periculoase.
Cum, terenul ocupat de reclamanți nu poate fi reținut ca "loc înfundat" conform dispozițiilor legale privind servitutea de trecere, instanța a constatat ca neîntemeiată pretenția reclamantului cu consecința respingerii și acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta UJCC C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța a nesocotit disp.art.129 al.5.din Codul d e procedură civilă, în sensul că nu a manifestat rolul activ, în scopul aflării adevărului în cauză, deoarece prin lucrările de construire efectuate de către pârâți s-a blocat accesul către imobilul deținut de către reclamantă, împiedicând utilizarea normală a acestui imobil care are destinația de spațiu comercial.
Arată recurenta că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât decizia nr.193/1961, prin care s-a atribuit în folosință terenul, pe care se află construit spațiul comercial, nu este desființată, iar deposedarea recurentei s-a realizat fără temei legal.
Se mai susține că lucrările de construire, efectuate de către intimații pârâți, nu respectă dispozițiile legale în materie de autorizare a construcțiilor, fiind realizate în virtutea unor autorizații de construire falsificate.
Legal citați intimații pârâți nu și-au exprimat prin întâmpinare poziția procesuală față de prezentul recurs.
Prin încheierea pronunțată la 21.11.2008, tribunalul a calificat calea de atac, ce formează obiectul cauzei ca fiind apelul, în considerarea disp.art.282 din Codul d e procedură civilă în raport de valoarea obiectului material al acțiunii deduse judecății.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.51 din 23 ianuarie 2009, prin care a respins ca nefundat apelul formulat de apelanta-reclamantă Uniunea Județeană de Consum C, împotriva sentinței civile nr.3291 din 22 februarie 2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comuna prin Primar și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că terenul asupra căruia se efectuează lucrările de construire și a căror sistare se solicită, aparține pârâtului și nu reclamantei.
Magazinul, proprietatea reclamantei este amplasat pe un teren proprietatea comunei și nu are caracteristica de loc înfundat.
Realizarea acestor lucrări de construcție nu periclitează dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.51 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamanta Uniunea Județeană a Cooperativei de Consum C ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că terenul pe care se află construcția magazinului, proprietatea recurentei, a fost dat în administrare, iar pârâtul le tulbură posesia contrar celor stabilite de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin lucrările de construcție efectuate pe terenul dat în administrarea recurentei, lucruri efectuate de pârâtul, este împiedicat accesul în magazin prin fața clădirii, clienții fiind nevoiți să intre prin spatele magazinului, contrar normelor de civilizație.
Prin urmare, conform acestor lucrări, magazinul este adus în stare de nefuncționare.
Procedând în acest mod, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal; de altfel motivarea este contradictorie, străină de natura pricinii.
Pentru cele menționate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta Caî nvestit instanța cu o acțiune civilă în baza căruia a solicitat să se sisteze:
- lucrările de demolare a gardului din piatră, alei betonate, spațiile verzi și tăierea copacilor ornamentali de pe suprafața de teren de 2.900 mp aferentă și din jurul magazinului universal;
- lucrările de construire efectuate pe acest teren.
De asemenea, recurenta a solicitat să se instituie servitute de trecere de la șoseaua națională la magazin.
Suprafața de 2.900. de care face vorbire recurenta, prin decizia nr.-193 din 27 martie 1961 fostului S Popular al Regiunii Daf ost atribuită în administrarea D, actuala reclamantă, pe durata existenței construcției.
În fața magazinului se află o suprafață de 3.200. din care 1.239. aparține în proprietate pârâtului, iar diferența numiților -G, și.
Pe terenul atribuit în administrare, recurenta în baza autorizației de construcție nr.2673/A din 15 mai 1962, s-a ridicat un magazin universal, construcție care a fost extinsă conform autorizației de construire nr.2673/B din 17 martie 1972.
În vederea soluționării cauzei, în mod corect fost administrată proba cu expertiză efectuat de expert, care a stabilit că terenul asupra căruia se efectuează lucrările de construire și a căror sistare se solicită se află în proprietatea pârâtului, iar magazinul universal ce se află în proprietatea reclamantei este amplasat pe un teren situat în vecinătatea terenului, proprietatea intimatului-pârât.
Prin urmare, lucrările de construcție efectuate pe terenul proprietatea pârâtului nu aduce atingerea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției.
În această situație, nu se impune sistarea și demolarea acestor lucrări, astfel cum a reținut în mod corect instanța de apel.
Referitor la instituirea servituții de trecere, din probele administrate în cauză rezultă că accesul la magazinul universal, proprietatea reclamantei se poate realiza cu "ușurință" pe strada - cu și respectiv strada - -, fapt reținut de altfel de către instanța de apel.
În speță, nu sunt incidente disp.art.616 cod civil întrucât suprafața de teren pe care se află edificat magazinul nu are caracteristica de "loc înfundat".
Așa fiind, decizia recurată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga pe recurentă către intimatul-pârât la 1190 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursul civil declarat de recurenta-reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM C, - cu sediul în C, B-dul -.-, D, nr.194 județ C - împotriva deciziei civile nr.51 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța,în contradictoriu cu intimații-pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, - județ C și, domiciliat în comuna județ
Obligă recurenta către intimatul-pârât la 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 12.10.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond.
Jud.apel:;
Red.dec.jud./28.09.2009
Tehnored.gref./29.09.2009
2 ex.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
