Obligație de a face. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 342/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C, cu sediul în C,-, -8, împotriva deciziei civile nr. 154, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 09 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul în C,- și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea intimaților pârâți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2009 și, respectiv, 15 octombrie 2009.
În termenul de pronunțare nu au fost depuse la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 15.10.2007 reclamanții și au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și C obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul din C,-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanți au arătat că locuiesc în imobil în baza contractului de închiriere nr. 5937/18.06.2004 încheiat cu pârâta C și că în calitate de locatari au solicitat pârâților să le vândă imobilul. Au primit un aviz favorabil dar vânzarea este tergiversată fără motiv.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, art. 1073 și urm. Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, motivat de împrejurarea că cererea reclamanților este o încercare de evitare a procedurilor de vânzare a imobilelor din fondul locativ de stat, reglementat prin nr. 37/2002 și motivat de faptul că reclamanții nu aveau calitatea de chiriași la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, așa cum cer dispozițiile actului normativ menționat.
Prin sentința civilă nr.8261/15.05.2008 Judecătoria Constanțaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și, obligând reclamanții la plata către pârâta Cas umei de 300 lei cheltuieli de judecată și către pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local Cas umei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii judecătoria a reținut că reclamanții nu pot cumpăra imobilul deținut cu contract de închiriere din anul 1997 întrucât nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 9 din Legea nr. 112/1995, aceea de a fi chiriași la momentul intrării în vigoare a legii.
Apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr. 8261/15.05.2008 a Judecătoriei Constanțaa fost admis prin decizia civilă nr. 154/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța. Instanța a schimbat în tot sentința judecătoriei și a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții să încheie cu reclamanții contract de vânzare cumpărare pentru spațiul locativ din C,-.
În apel tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de actul normativ aplicabil, respectiv art. 9 din Legea nr. 112/1995 deoarece la dat intrării în vigoare a acestui act normativ în imobil locuia cu contract de închiriere numita, bunica reclamantului, după decesul acesteia locațiunea fiind continuată de fiul său, și ulterior de către reclamantul și de soția acestuia,.
Instanța a mai reținut că obligarea intimaților pârâți la vânzarea spațiului locativ aflat sub incidența Legii nr.112/1995, în condițiile prevăzute de acest act normativ, nu aduce atingere principiului libertății de voință, deoarece obligația de a vinde este o obligație "in rem", instituită în considerarea obiectului (locuință preluată în proprietatea statului, care nu se restituie fostului proprietar).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA Exploatarea Domeniului Public și Privat C care a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 deoarece reclamanții nu îndeplineau condiția esențială prevăzută de lege, aceea de a avea calitatea de chiriași în spațiul ocupat în prezent cu contract de închiriere.
Susține recurenta că nu prezintă relevanță împrejurarea că autorii reclamanților aveau calitatea de chiriași la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 112/1996, pentru că această calitate trebuia întrunită de către reclamanți și nu de către alte persoane.
Examinând legalitatea hotărârii recurate, Curtea constantă că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta după expirarea termenului prevăzut de art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Dispoziția legală menționată este o normă de justiție socială care permite chiriașilor din locuințele prevăzute expres de lege să cumpere apartamentele în care locuiesc, iar condiția esențială pentru realizarea acestui drept este deținerea spațiului locativ în baza contractului de închiriere.
Existența raportului locativ la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995 se verifică însă nu în raport cu acest act normativ special care nu cuprinde norme derogatorii de la normele de drept comun care reglementează raporturile de locațiune ci în raport cu actele normative care reglementează acest tip de raporturi juridice, respectiv Legea nr. 114/1996.
Potrivit art. 27 lit. b) din Legea nr. 114/1996, în cazul decesului titularului contractului de locațiune închirierea continuă în beneficiul descendenților sau ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta. Rațiunea adoptării acestei norme a fost protecția chiriașilor și a celor care locuiesc împreună cu titularul de contract datorită legăturilor strânse de rudenie (descendenți și ascendenți), protecție care se realizează în contextul mai larg al respectării drepturilor fundamentale ale omului și în special al dreptului consacrat de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv asigurarea dreptului la viața de familie și dreptul la domiciliu.
În speță, așa cum a reținut tribunalul și nu a fost contestat de către recurentă, în apartament a locuit bunica reclamantului, încă din anul 1984, deținând contractul de închiriere nr. 5394/06.12.1984 încheiat cu unitatea locativă specializată Potrivit probelor de la dosar locațiunea a fost continuată de fiul acesteia, care a locuit cu mama sa, titulara contractului de locațiune.
În mod corect a remarcat tribunalul că în contractul de locațiune încheiat în anul 1996 cu, al cărui beneficiu a fost transmis ca urmare a declarației de renunțare pe care d-na a dat-o prin actul notarial nr.4237/1996, chiar recurenta a făcut mențiunea că reclamantul deține drepturi locative proprii, valorificate ulterior ca titular de contract după decesul lui, intervenit la 24.12.1998.
A rezultat din succesiunea faptelor prezentate de tribunal și necontestate de către recurentă că locațiunea a continuat astfel de la, la și apoi la reclamantul și la soția sa, astfel încât în mod corect s-a reținut că este îndeplinită condiția ocupării imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/ 1995, beneficiul locațiunii fiind continuu, neîntrerupt și exercitat de către și apoi de către descendenții acesteia care au preluat, odată cu locațiunea transmisă potrivit legii și vocația de a cumpăra apartamentul în temeiul aceluiași act normativ pe care îl putea valorifica și.
Prin urmare, constatând că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C, cu sediul în C,-, -8, împotriva deciziei civile nr. 154, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 09 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul în C,- și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, - - | JUDECĂTORI, - - - - |
Pentru grefier,
aflat în concediu medical,
conform art. 261(2) Cod pr. civilă,
semnează grefier șef
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red./tehnored.jud.recurs /09.12.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
