Obligație de a face. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 349/
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu Judeăctor Costea Monica
- - -
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, -ămin,.4,. 402, jud. C, în contradictoriu cu intimata pârâtă COM CM cu sediul în C,-, intimații chemați în garanție AGENȚIA DE VALORIFICARE A ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -.., nr. 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5 și intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -ămin,.4,. 402, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 452 din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seeria AV nr. 40420/2008 și intimata pârâtă prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul recurentei reclamante învederează instanței că recurenta a formulat cerere de strămutare dar că la acest moment nu are nicio dovadă pentru a dovedi acest fapt și solicită acordarea unui termen pentru a face dovada sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cerere de strămutare.
Apărătorul intimatei pârâte se opune cererii de amânare atâta vreme cât nu se face dovada formulării cererii de strămutare.
Instanța respinge cererea formulată de avocatul recurentei reclamante dat fiind faptul că nu există nicio dovadă care să ateste formularea unei cereri de strămutare a judecării dosarului.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, apărătorul acesteia solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Pentru intimata pârâtă, avocatul acesteia pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta COM CM pentru a se dispune obligarea acesteia la vânzarea garsonierei situată în Municipiul M,-, -escăruș, etaj 4,.402, județul C și la plata daunelor cominatorii de 500.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză și până la încheierea contractului de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele cererii de chemare in judecată s-a susținut că la începutul anului 2001 pârâta a încheiat în favoarea reclamantului un contract de închiriere denumit " proces verbal de predare primire a suprafeței locative" pentru garsoniera de la adresa sus menționată. Contractul de închiriere a fost încheiat pentru un an, însă la expirarea acestuia a fost încheiat un alt contract, în aceleași condiții. S-a mai arătat că blocul în care este situată garsoniera a fost dat în folosință la începutul anilor 1970, fiind construit din fondurile statului, iar garsoniera nu este locuință de intervenție, ci locuința de serviciu, astfel că, deși nu este salariata pârâtei, beneficiază de prevederile art.7 alin.5 din Legea nr. 85/1992 republicată. Pârâta a refuzat în mod constant să vândă garsoniera. În drept au fost invocate prev. art. 1,7, 19 din Legea nr. 85/1992, Decretul-Lege 61/1992, Legea nr. 114/1996 R, art. 1082 Cod civil, art. 274 Cod pr. civilă.
Pârâta COM CM a formulat si cerere reconvențională solicitând evacuarea necondiționată a reclamantei și a membrilor familiei sale ca urmare a pierderii dreptului de utilizare a spațiului prin expirarea raporturilor de locațiune, obligarea acestora la plata lipsei de folosință a spațiului deținut fără titlu și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În același timp, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Bî ntrucât activele societății au fost cumpărate de B, ca reprezentant al statului.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, succesor legal al în calitate de chemat în garanție, a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive în cadrul acestei cereri, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2296/19.12.2005 Judecătoria Mangaliaa admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.5751/COM/20.09.2006 a admis la rândul său excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, declinând pricina în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Dosarul a fost înaintat Curții de APEL CONSTANȚA pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Curtea de APEL CONSTANȚA prin sentința civilă nr.84/COM/07.12.2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Ulterior, Judecătoria Mangaliaa invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, declinând cauza în favoarea Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă nr.10317/11.06.2008 Judecătoria Constantaa respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei si excepția inadmisibilității acțiunii, precum si acțiunea principală. A admis cererea reconvențională și a dispus evacuarea reclamantei și a pârâtei din cererea reconvențională din imobilul situat în M,-, -ămin,.4,.402, jud. Reclamanta a fost obligata la plata sumei de 404,60 lei reprezentând contravaloare chirie. S-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtei reconveniente cu privire la cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a Reclamanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta care a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii principale, învederând că s-a probat împrejurarea că garsoniera închiriată este locuință de serviciu și nu locuință de intervenție, reprezintă singura posibilitate locativă a familiei și apelanta are dreptul să o cumpere în condițiile reglementate de Legea nr.85/1992 și Decretul-Lege nr.61/1990 întrucât locuința a fost construită din fondurile statului,în anii 1974-1975, nefiind astfel incidente prevederile art.7 alin.7 din Legea nr.85/1992.
A învederat apelanta-reclamanta că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor Legii nr.85/1992, având în vedere că acest act normativ nu are o aplicare limitată în timp, se aplică de la momentul intrării în vigoare și până în prezent tuturor chiriașilor, indiferent de data încheierii contractului de închiriere, aspect stabilit și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia dată în interesul legii nr.5 din 22.01.2008.
Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 452 din 26.09.2008 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 10317/2008 a Judecătoriei Constanța și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, criticând soluția potrivit motivelor de recurs înscrise în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Astfel, se că din arată probatoriile administrate rezultă că garsoniera în care locuiește recurenta este locuință de serviciu, iar instanța a calificat-o ca locuință de intervenție.
Drept urmare, conf. art. 7 al.5 din Legea nr. 85/1992, beneficiază de dreptul de a cumpăra garsoniera, dar societatea refuză să o vândă, blocul fiind construit înainte de anul 1989 și prin urmare intră în categoria imobilelor care por fi înstrăinate în condițiile Legii 85/1992.
În sprijinul vânzării unor astfel de locuințe este și decizia civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5 din 21.01.2008, care a statuat că locuințele de serviciu construite din fondurile statului, se vând titularilor contractelor de închiriere, indiferent de data încheierii acestora, adică ulterior intrării în vigoare a legii.
Contractul de închiriere, încheiat cu intimata privește un contract pentru locuințele de serviciu, care se încheia anual.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate se rețin următoarele:
Recurenta reclamantă locuiește în imobilul intimatei în baza unui contract de închiriere denumit proces-verbal de predare-primire a suprafeței locative nr. 11348/31.08.2004.
Garsoniera este situată într-un bloc, construit din fondurile statului și dat în folosință în anul 1970, iar în prezent este proprietatea intimatei COM CM care a cumpărat public, acțiuni oferite la bursă de Statul Român, acțiuni care includ în contravaloarea lor și căminul în litigiu. Imobilul a fost dobândit din veniturile proprii ale societății care are capital integral privat.
Astfel, în cadrul procesului de privatizare, statul a vândut componente ale proprietății sale diferitelor societăți comerciale, în condițiile legilor de privatizare ( Legea nr. 55/1998, Legea nr. 133/1996, nr.OUG 88/1997 modificată și completată prin legea nr. 99/1999 etc.), astfel că regimul juridic al acestora este al dreptului privat și nu de stat.
Față de noul regim juridic al acestor imobile, ca și cel din litigiu, dreptul de opțiune privind proprietatea proprie îl are titularul dreptului de proprietate și nu statul care a înstrăinat componente ale proprietății sale.
În acest context se impune precizarea că, Constituția și legile proprietății garantează dreptul de proprietate privată, cu excepțiile prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, camerele - garsoniere sau apartamente - din blocul " ", nu sunt locuințe de serviciu sau de intervenție, în înțelesul Legii nr. 85/1992. Locuințele din acest bloc sunt spații de cazare, iar intimata în cadrul obiectului de activitate al societății se ocupă de închirierea contra cost a spațiilor.
Ca urmare, din contractul de închiriere, se poate constata, calitatea intimatei în raporturile contractuale de închiriere - de proprietar - cu plata chiriei și cu mențiunea că astfel de spații nu se înstrăinează, contractul semnat de ambele părți, fără obiecțiuni și care își produce efectele contractuale.
Mai mult, chiriașul nu are calitatea de salariat și nici nu a avut-o la data încheierii contractului, la societatea intimată, ca o condiție prevăzută de Legea nr. 61/1990 și legea nr. 85/1992 modificată prin legea nr. 76/1994.
În legătură cu decizia civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care face referire recurenta, se poate constata că recursul în interesul legii face trimitere expresă la locuințele construite din fondurile statului, dacă își mențin statutul. În cauza dedusă judecății, blocul în care se află garsoniera în cauză, este proprietate privată a intimatei.
Aceeași decizie civilă face trimitere la contractele de închiriere, sediul materiei fiind Legea nr. 114/1996 - legea locuinței.Camera ocupată de recurentă nu este locuință în sensul actelor normative indicate ci o convenție internă, iar veniturile din chirii se înregistrează și se impozitează pe ansamblul veniturilor societății comerciale.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, -ămin,.4,. 402, jud. C, în contradictoriu cu intimata pârâtă COM CM cu sediul în C,-, intimații chemați în garanție AGENȚIA DE VALORIFICARE A ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -.., nr. 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5 și intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -ămin,.4,. 402, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 452 din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Jud.apel;
Red.dec.jud. /12.12.2008
Dact.gref.
2 ex./15.12.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu Judeăctor Costea Monica
