Obligație de a face. Decizia 3491/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3491
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
******************************
Pe rol, judecarea recursul declarate de reclamantul, împotriva sentinței nr. 103 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu - COM SRL PRIN ADMINISTRATOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare,acorda cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului, și pe fond obligarea pârâtei să-i restituie cartea de muncă completată pentru perioada în care a lucrat la unitatea pârâtă cu - COM SRL PRIN ADMINISTRATOR.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 103 de la 26 ianuarie 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul - COM SRL prin administrator .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost angajatul societății pârâte, sporadic a dat ajutor sorei sale - vânzătoare la o tonetă ce a aparținut societății pârâte, însă nu a fost angajat și nu i s-a întocmit contract de muncă.
Reclamantul nu a făcut dovada că predat carnetul de muncă administratorului societății pârâte, martorii audiați în cauză cunoscând această situație doar din relatările reclamantului, astfel că nu au relevanță.
Cum deci, reclamatul nu a dovedit că a predat carentul de muncă administratorului societății și că acesta s-ar fi aflat în posesia carentului său de muncă, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că din declarația martorului reiese faptul că a lucrat la Societatea COM SRL cel puțin 1 an de zile și consideră că administratorul societății era obligat prin lege să-i facă contract de muncă.
Arată recurentul că pe cartea de muncă are o vechime de peste 13 ani lucrați la bazinul carbonifer M și nu poate renunța la aceasta.
Recurentul precizează că administratorul societății nu recunoaște nici faptul că magazinul a fost în locuința acestuia și nu reprezenta o tonetă în fața casei, iar atunci când magazinul societății mai sus amintite funcționa în locuința sa, tatăl său era mort.
Solicită admiterea recursului, obligarea administratorului societății să-i restituie carnetul de muncă și completarea lui la zi.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 16 alin.1 Codul muncii - contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit alin.2 al art.16 Codul muncii în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Din aceste prevederi, contractul individual de muncă, rezultă că este un contract consensual încheindu-se în mod valabil prin simplul acord de voință al părților. Forma scrisă a contractului este reglementată de lege ad probationem și nu ad validitatem. Obligația de încheiere a contractului în formă scrisă revine angajatorului, în situația în care contractul nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada conținutului contractului și prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă. Lipsa formei scrise nu afectează însăși valabilitatea contractului individual de muncă.
În cauza de față există suficiente elemente care probează existența contractului individual de muncă, chiar dacă angajatorul intimat nu și-a respectat obligația de a încheia acest contract în formă scrisă. Astfel, din procesul-verbal încheiat la 5 decembrie 1993 (fila 2 fond) rezultă că societatea intimată - COM SRL B de A angajează ca vânzător pe recurentul urmând ca până la înființarea magazinului alimentar "", acesta să vândă produse alimentare, respectiv dulciuri, băuturi alcoolice, etc. la toneta "". Se menționează că magazinul alimentar este situat în imobilul proprietatea mamei angajatului, numita, aceasta din urmă luându-și angajamentul să suporte eventualele pagube datorate de o eventuală lipsă în gestiune a fiului său. Procesul-verbal a fost semnat de către patron, de reclamantul - recurent și mama acestuia, precum și de numita.
Această dovadă scrisă se coroborează cu declarația martorului (fila 16 dosar fond) care arată că în prezent este coleg de muncă cu reclamantul - recurent la T și i s-a solicitat acolo carnetul de muncă, ocazie cu care recurentul - reclamant i-a spus martorului că intimatul - pârât administrator al societății pârâte îi reține carnetul de muncă din perioada în care a lucrat la acesta. Martorul arată că a fost personal la administratorul societății pârâte, care i-a spus că deține carnetul de muncă al recurentului - reclamant dar nu vrea să i-l dea.
De asemenea la fila 21 dosar fond există declarația martorului care arată că a lucrat o perioadă de timp la societatea pârâtă și care confirmă faptul că și recurentul - reclamant a lucrat la această societate în perioada 1993-1994, în aceeași perioadă în care a lucrat și martorul. Se mai arată că nu s-a încheiat contract de muncă nici pentru recurentul - reclamant, nici pentru martor, iar magazinul a funcționat în casa părților reclamantului, martorului arătând că l-a văzut personal pe reclamant ca vânzător.
Deși există suficiente probe care dovedesc raporturile de muncă între recurentul - reclamant și intimata - pârâtă instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea fără să aibă în vedere nici una din aceste probe existente în dosar și fără să motiveze soluția.
Față de faptul că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea carnetului de muncă pe perioada pentru care a prestat activitatea în favoarea unității pârâte, iar din probele administrate nu rezultă cu exactitate această perioadă, în baza art. 312 Cod pr.civilă se va admite recursul, va fi casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța va administra probatorii din care să rezulte perioada în care recurentul - reclamant a desfășurat activitate la unitatea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 103 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - COM SRL PRIN ADMINISTRATOR.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.06.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Fl.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
