Obligație de a face. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 352/
Ședința publică din 29 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.134 din data de 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3886 din data de 29.10.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, răspunzând și pentru recurenta-reclamantă lipsă, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimatul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 8.10.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, răspunzând și pentru intimata-pârâtă C, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 6.10.2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar adresa nr.25744 din data de 24.10.2008 eliberată de Primăria Orașului, adresă pe care o comunică și apărătorului intimaților-pârâți.
Avocat, pentru intimații-pârâți, precizează că a depus la dosar documente cu privire la canalizarea orașului, provenind de la primărie, din care rezultă o situație contrară celei din adresa depusă la acest termen de judecată, astfel încât lasă la aprecierea instanței dacă se impune emiterea unei adrese către Primăria, pentru a se clarifica această situație.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii, însă precizează că, în materie de recurs, instanța nu poate administra probe.
Față de motivele de recurs și față de obiectul cauzei, Curtea respinge cererea de a se emite adresă către Primăria, urmând a analiza cauza în funcție de actele depuse la dosar.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, iar pe fond, să se admită și celălalt capăt de cerere, respectiv să se dispună ca pârâtul să închidă fosa, cu cheltuieli de judecată și depune notă scrisă privind cuantumul acestora. Critică hotărârea tribunalului întrucât este dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art.315 și art.129 Cod procedură civilă, art.610 cod civil și Ordinului nr.981/1994 al Ministrului Sănătății. Arată că fosa este construită cu nerespectarea legii, fără avizul unor organe sanitare de specialitate și că aceasta trebuia construită la o distanță de 10 metri față de o casă de locuit, în realitate fiind la 2 metri. Precizează că expertul a analizat posibilitatea construirii unei alte fose și, constatând imposibil acest lucru, a propus izolarea fosei. Apreciază că s-a denaturat obiectul acțiunii, întrucât instanța nu a respectat indicația dată prin art.315 Cod procedură civilă. De asemenea, arată că egrasia din apartamentul recurenților ar putea proveni de la fosa respectivă, chiar și în cazul în care ar fi contruită la 10 metri distanță de locuință. Precizează că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, pe care le-a depus în scris la dosar, însă acestea au fost respinse de către instanță. Arată că există suficient spațiu pentru construirea unei alte fose, având în vedere că pe terenul reclamanților este o distanță de 14 metri până la stradă, astfel încât și pârâtul are aceeași distanță. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, arată că instanța a făcut o motivare care nu are nicio legătură cu obiectul procesului, prin acțiune solicitând închiderea fosei.
Avocat, pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Argeș ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de jduecată și depune la dosar concluzii scrise. Arată că, la momentul construirii fosei, Ordinul Ministrului Sănătății nu apăruse încă, iar din raportul de expertiză efectuat la Tribunalul Argeș rezultă că nu se poate amplasa o altă fosă, dat fiind și izvorul de apă existent pe teren. Arată că urmează a se realiza canalizarea orașului, acest lucru fiind posibil în următoarele luni, situație în care pârâții se vor racorda la această rețea. De asemenea, precizează că pârâții nu se învecinează cu recurentul-reclamant, ci cu cumnatul acestuia,. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că imobilul reclamanților nu are hidroizolație.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 14 iulie 2004, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și C obligarea acestora să construiască pe toată lungimea construcțiilor reclamanților un șanț de beton izolat, un sistem de scurgere septică a dejecțiilor de la porci, să desființeze țevile de scurgere a apelor menajere de la baie și bucătărie, să închidă cele două ferestre cu vedere spre proprietatea reclamanților, să desființeze prin astupare din partea de est a casei pârâților și să plătească prejudiciul constând în contravaloarea cheltuielilor făcute pentru înlăturarea pagubelor cauzate prin infiltrarea apei în casa reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâții au efectuat unele construcții pe latura de nord a terenului, determinând ca terenul reclamanților să primească în mod artificial apă de ploaie, zăpadă, ape menajere sau apele murdare de la cotețele de animale și scurgerile de la baie și bucătărie, sens în care s-au degradat construcțiile reclamanților.
Deși pârâții aveau obligații legale decurgând din bună vecinătate și li s-a atras atenția să efectueze lucrări de reparații, aceștia nu s-au conformat.
Prin sentința civilă nr.1490 din 11 aprilie 2005 a Judecătoriei Piteștis -a admis în parte acțiunea reclamanților și obligați pârâții să refacă hidroizolarea pe toată lungimea construcțiilor reclamanților. Pârâții au fost obligați să efectueze izolarea rigolei de scurgere din beton și a bazinului din beton de colectare a dejecțiilor de la animale, să desființeze tubul de scurgere din azbociment de la bucătăria acestora, să desființeze fosa aflată pe terenul acestora, să plătească 1.978.571 lei ROL reprezentând despăgubiri civile și 5.204.166 lei ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au gospodării vecine și potrivit raportului de expertiză efectuat, din cauza defecțiunilor neremediate de către pârâți aceștia au cauzat un prejudiciu reclamanților constând în degradarea construcțiilor acestora. Ca atare, se impune refacerea prin hidroizolare a rigolei de scurgere din beton astfel încât apele provenite din ploi să nu se mai poată infiltra în terenul și construcțiile reclamanților.
Referitor la cotețul de animale, acestea încalcă ordinul 536/1997, fiind amplasat la mai puțin de 10 de locuința reclamanților, iar dejecțiile de aici, din cauza sistemului neizolării, se infiltrează pe terenul reclamanților.
Ca urmare, se impune constituirea unui sistem de scurgere septică a dejecțiilor de la animale.
Cu privire la fosa septică expertul a constatat că aceasta a fost realizată prin forțe proprii. Expertul a mai constatat că fosa septică vidanjabilă nu respectă distanța minimă legală față de casa reclamanților, astfel încât instanța i-a obligat pe pârâți să o desființeze.
În ceea ce privește desființarea celor două ferestre instanța a reținut că acestea sunt realizate în conformitate cu dispozițiile art.611-613 Cod civil, iar prejudiciul suferit de către reclamanți se ridică potrivit expertizei la 1.978.591 lei ROL.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanții, cât și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, reclamanții au invocat următoarele: deși a dispus desființarea fosei septice, instanța de fond nu a arătat și în ce mod să se facă această desființare. De asemenea, nu s-a fixat un termen rezonabil pentru efectuarea celorlalte lucrări încuviințate, astfel că reclamanții sunt prejudiciați prin întârziere. Deși au solicitat daune cominatorii, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Pârâții au criticat sentința, după cum urmează: prima instanță nu a analizat înscrisurile depuse de ei, din care reiese că au realizat deja lucrările solicitate de reclamanți prin acțiune, așa cum a reținut Direcția de Sănătate Publică A prin procesul-verbal nr.839/2004, pe care reclamanții nu l-au contestat; instanța de fond nu a înțeles că terenul pe care este construită casa pârâților are o lățime foarte mică, iar distanța de 10 prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997 nu poate fi în nici un fel respectată deoarece nu permite configurația terenului; instanța de fond a trecut peste concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. constructor, care a arătat în completarea lucrării că au fost remediate aproape toate neregulile întâlnite la prima deplasare la fața locului. Astfel, s-a pronunțat și asupra unor capete de cerere care nu mai au obiect, lucrările respective fiind efectuate de ei din proprie voință.
Au mai susținut pârâții că această situație poate fi întâlnită la toate construcțiile mai vechi de 30 de ani, cu privire la fosa septică și că legea civilă nu retroactivează.
Prin decizia civilă nr.223/22.02.2006, Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de reclamanți și a schimbat sentința, în sensul că a stabilit un termen rezonabil pentru efectuarea lucrărilor de 3 luni începând cu data comunicării, menținând-o în rest. A respins apelul formulat de pârâți, pe care i-a obligat la plata sumei de 110 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, deși prima instanță a admis acțiunea în parte, nu a stabilit un termen rezonabil pentru aducerea la îndeplinire a lucrărilor de către pârâți, situație în care urmează să stabilească un termen de 3 luni pentru efectuarea lucrărilor.
Referitor la celălalt motiv de apel cu privire la modul de desființare a fosei septice, instanța s-a pronunțat atunci când a considerat că aceasta trebuie astupată.
Cu privire la apelul declarat de pârâți, tribunalul a reținut că este nefondat deoarece afirmația pârâților, care precizează că remedierile solicitate au fost efectuate, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.839/2004 al A, nu este întemeiată, fiind infirmată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport pe care instanța de fond, prin sentința civilă nr.1490/2005 l-a omologat, obligându-i pe pârâți să efectueze o serie de lucrări care erau obligatorii și care erau precizate și în procesul-verbal nr.204/2005.
În ceea ce privește apărarea pârâților că au fost remediate neregulile s-a reținut că aceasta este nefondată întrucât din completarea la raportul de expertiză rezultă că bazinul de colectare al dejecțiilor de animale nu a fost izolat așa cum s-a stabilit prin expertiză, tubul de scurgere din zidul spatelui casei pârâților-apelanți nu a fost desființat, iar referitor la fosa de colectare a apelor de la baie și WC acestea au fost construite în anul 1995 și fără autorizație de construcție și nerespectarea prevederilor Ordinului nr.536/1997 și art.610 Cod civil.
Împotriva deciziei civile nr.223/22.02.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, precum și pârâții.
Reclamanții au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive de nelegalitate: instanța de apel, cât și cea de fond nu s-au pronunțat asupra modului de desființare a fosei, respectiv nu au menționat astuparea fosei pentru a nu se mai putea folosi în acest scop, întrucât consideră că neastuparea gropii continuă să prezinte pericol prin infiltrarea apelor menajere din ea în zidul casei familiei; faptul că scurgerea nu este vizibilă nu prezintă garanție că ea nu va fi folosită în viitor, ceea ce ar crea noi posibile conflicte între părțile procesuale; instanța de apel nu a acordat toate cheltuielile de judecată, trecând în dispozitivul hotărârii obligarea pârâților la 110 lei RON cheltuieli de judecată, deși această sumă era de 170 lei RON.
Pârâții au criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive de nelegalitate: instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă, care arată că orice hotărâre trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților"; instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că nu a avut în vedere situația concretă a celor două gospodării, nu a stabilit în concret funcționarea sistemului de colectare a apelor menajere și nu a avut rol activ, pentru a stabili ca obiectiv al expertizei tehnice efectuate în cauză, soluția viabilă privind fosa construită de pârâți, în speță trebuind consultat un expert constructor care să găsească rezolvarea acestei situații.
Prin decizia civilă nr.1025/R/26.06.2006 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursurile reclamanților și pârâților și a casat decizia tribunalului, trimițând cauza spre rejudecare.
S-a reținut în considerente că instanța de apel nu a manifestat rol activ, încălcând astfel dispozițiile art.129 și art.130 Cod procedură civilă, nerezolvând speța în raport de toate cererile cu care a fost investită și nerăspunzând la toate obiecțiunile părților procesuale, astfel că cercetarea în fond nu se face în prezent, deoarece în speță nu rezultă cu exactitate dacă pârâții au încălcat sau nu legislația în vigoare privind construirea respectivei fose și dacă aceasta afectează temelia casei reclamanților.
De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra modului desființării fosei, în cazul în care se impune acest lucru cu privire la infiltrarea sau nu a apelor menajere din această fosă în zidul casei proprietatea reclamanților.
S-a constatat că se impune efectuarea unui raport de expertiză de către un expert constructor, specialitatea instalații, urmând a fi avute în vedere celelalte critici invocate în recurs.
În rejudecarea apelului, în temeiul art.315 Cod procedura civilă, s-a dispus efectuarea unei expertize, care a și fost completată ulterior și s-au depus înscrisuri de către părți.
Prin decizia civila nr.63/06.03.2007, Tribunalul Argeșa respins apelul declarat de pârâți și a admis apelul reclamanților, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul că au fost obligați pârâții să desființeze prin astupare fosa septică de pe terenul lor și stabilește un termen de 3 luni pentru efectuarea lucrărilor dispuse, începând cu data comunicării hotărârii. A fost menținută în rest sentința și obligați apelanții-pârâți să le plătească apelanților-reclamanți suma de 694 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în mod corect i-a obligat prima instanță pe pârâți la hidroizolarea rigolei de scurgere din beton, la izolarea rigolei de scurgere și a bazinului din beton pentru colectarea dejecțiilor de la animale și desființarea tubului de scurgere din azbociment.
Procesul-verbal al Direcției de Sănătate Publică a fost analizat în cadrul probei cu înscrisuri, dar nu i se poate acorda o valoare mai mare decât probei cu expertiză tehnică, efectuată de un specialist constructor. Aceasta a evidențiat clar, pe larg, deficiențele rigolelor, ale bazinului pentru dejecții animale, ale tubului de scurgere, arătând exact cum anume ar trebui făcute acestea (respectiv remediate), astfel încât să se respecte actele normative în vigoare, în această materie, a protecției mediului și sănătății publice.
În completarea raportului de expertiză același expert a arătat că pârâții au făcut unele lucrări (mărirea bazinului pentru colectarea dejecțiilor, acoperirea deasupra padocului, astuparea cu șapă din beton a găurilor din rigolă), dar nu a concluzionat că acestea sunt suficiente pentru intrarea în legalitate, având în vedere măsurile stabilite în raportul inițial (53-54, dosar fond).
S-a reținut că așa cum arată expertul și părțile nu au contestat, casa pârâților s-a edificat între anii 1974 - 1975, cea a reclamanților în 1936, iar terenul acestora din urmă este situat mai jos decât cel al pârâților.
În ambele rapoarte de expertiză de la fond și din apel, se arată că fosa a fost edificată în perioada august - septembrie 1995 și că ea se află la o distanță de 1,65 de casa reclamanților. Respectiva fosă construită fără autorizație, este un bazin subteran închis, executat din beton armat, nu este izolată sau nu este izolată corect, cu respectarea condițiilor impuse de lege pentru materialele cu care se face izolarea.
Potrivit art.34 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.981/1994 se prevede că instalațiile mici vidanjabile, de tipul bazinelor, se amplasează la cel puțin 10 față de cea mai apropiată locuință. S-a reținut astfel că este evident că, la momentul edificării fosei, era în vigoare acest act normativ, care nu a fost respectat de pârâți, iar textul de lege nu face nici o distincție în raport de configurația terenurilor și de suprafețele lor, astfel că s-a făcut aplicarea principiului unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Aceasta cu atât mai mult cu cât terenul reclamanților este situat mai jos decât cel al pârâților, favorizând și mai mult scurgerea apelor și a reziduurilor, iar ambii experți au arătat că locuința reclamanților este afectată de umezeala determinată de aceste scurgeri (prin formarea igrasiei).
În ceea ce privește apelul reclamanților, s-a reținut că acesta este fondat, deoarece fosa este construită cu încălcarea normelor legale și că se impune a fi desființată, neexistând posibilitatea de a fi menținută în această locație.
S-a mai reținut că reclamanții au solicitat desființarea prin astupare a fosei, dar prima instanță nu s-a pronunțat asupra modalității, deși se impunea ca instanța să stabilească modalitatea de desființare a fosei, deoarece prin procesul-verbal nr.204/S/29.10.2004 li s-a interzis pârâților să o mai folosească, dar aceștia nu s-au conformat, așa cum se observă din constatările făcute de expert în 2007. Prin urmare, tribunalul a apreciat că fosa nu va mai produce prejudicii reclamanților numai dacă va fi improprie utilizării în scopul pentru care a fost construită, acest lucru putându-se realiza numai prin astuparea ei.
Cu privire la daunele cominatorii, s-a observat, lecturând cererile reclamanților și încheierile instanței de fond, că aceștia nu au investit-o cu soluționarea unei cereri privind astfel de daune.
S-a mai reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiunea principală, privind stabilirea unui termen în care să fie efectuate lucrările impuse pârâților. Astfel, instanța a încălcat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, respectiv principiul disponibilității părților.
Analizând împrejurările cauzei, așa cum s-au reținut în rapoartele de expertiză întocmite la fond și în apel, s-a impus ca pârâții să realizeze aceste lucrări tocmai datorită gravelor prejudicii produse reclamanților. Se are în vedere însă că li s-a mai atras atenția asupra acestor nereguli și anterior declanșării prezentului litigiu, de către Direcția de Sănătate Publică, dar nu au luat nici o măsură pentru intrarea în legalitate. Așa zisele lucrări executate deja sunt insuficiente și superficiale, în raport de cele dispuse de prima instanță și constatările experților.
Prin urmare, a fost fixat un termen de 3 luni pentru executarea lucrărilor.
Împotriva acestei soluții pârâții și C au declarat recurs, invocând următoarele critici:
Ca urmare a deciziei de casare nr-, s-a dispus efectuarea unei noi lucrări tehnice cu mai multe obiective, printre care și modalitatea sau soluția tehnică pentru construirea unei noi fose de către pârâți, iar lucrarea tehnică efectuată în cauză a concluzionat că fosa în litigiu întrunește condițiile tehnice de execuție și a fost construită cu respectarea normelor de proiectare în vigoare.
În dezvoltarea criticii s-a arătat că au fost interpretate greșit concluziile acestei lucrări tehnice și, ca o măsură abuzivă, s-a dispus desființarea fosei, deși din procesele-verbale încheiate de A rezultă că toate construcțiile sunt aflate pe terenul pârâților.
S-a susținut de către recurenți că ambele gospodării sunt vechi, amplasate fără respectarea distanței invocate de către intimații-reclamanți față de axul șoselei, deschiderea la drum a proprietății recurenților fiind de 7,75. și configurația terenului în.
S-a concluzionat că prin construirea acestei fose s-a urmărit asigurarea igienizării zonei, recursul fiind încadrat în prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.455/R/20 septembrie 2007, Curtea de Apel Paa dmis recursul declarat de pârâți, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Instanța a reținut că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, cât și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului - art.315 alin.(1) Cod procedură civilă.
S-a reținut că în sensul acestor dispoziții, reflectând organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești și urmărind asigurarea omogenității soluțiilor de interpretare a unora și acelorași norme juridice, dacă instanța de trimitere rămâne suverană în stabilirea stării de fapt, ea trebuie totuși să se conformeze dezlegărilor date de către instanța de recurs, problemelor de drept pe care le impută soluționarea acestui litigiu, cât și necesității administrării probelor dispuse.
Astfel, s-a reținut că instanța de trimitere este obligată să se conformeze și îndrumărilor date de instanța de control judiciar cât privește administrarea unor probe și examinarea unor apărări pentru corecta stabilire a situației de fapt, întrucât aceste îndrumări sunt de esența atribuțiilor ce revin instanței de control judiciar, astfel că, la rejudecare, trebuie urmărite, fiind menite să asigure o corectă soluționare a litigiului. față de aceste îndrumări de către instanță atrage casarea hotărârii pronunțate pentru încălcarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs a reținut că verificând susținerile recurenților, cât și decizia civilă nr.1025/R/26 ianuarie 2006, prin care au fost admise recursurile reclamanților, și ale pârâților și C, cu consecința casării și trimiterii spre rejudecare, s-a reținut că instanța de apel a fost obligată să efectueze o nouă expertiză tehnică.
Unul din obiectivele acestei lucrări tehnice dispuse l-a constituit modalitatea și soluția tehnică pentru construirea unei noi eventuale fose de către pârâți, în condițiile desființării pentru a se găsi o rezolvare viabilă. Deși printre obiectivele dispuse de instanță, în rejudecare, și precizate de experta cauzei, este menționată și modalitatea și soluția tehnică pentru construirea unei noi eventuale fose de către pârâți, acest obiectiv a rămas nesoluționat.
Așadar, s-a statuat ca în rejudecare, instanța de trimitere să aibă în vedere și condițiile de amplasare și conformare a acestui gen de construcții raportat de regulamentul general de urbanism și normele comunitare în materie, având în vedere împrejurarea că nicio gospodărie individuală nu poate funcționa fără canalizare, iar în zonele în care acestea nu există, normele elementare de igienă impun existența foselor septice, iar cu ocazia rejudecării, vor fi verificate și celelalte critici formulate de către recurenți, a căror analiză este de prisos față de soluția adoptată.
În rejudecare, față de dispozițiile deciziei de casare, în raport de dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică de specialitate cu obiectivul de a se determina soluția tehnică pentru edificarea unei noi fose septice (39, dosar apel).
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.134 din 19 iunie 2008, a admis apelul formulat de pârâții și C, împotriva sentinței civile nr.1490/11.04.2005, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.7256/2004, a schimbat sentința în sensul că s-a dispus înlăturarea obligației pârâților de a desființa fosa identificată cu "1" pe schița raportului de expertiză tehnică de la fila 59 a dosarului de la primă instanță inițial, cu consecința menținerii în rest a sentinței.
Totodată, s-a respins apelul formulat de reclamanții și, aceștia fiind obligați la plata sumei de 240 lei cheltuieli de judecată către apelanții-pârâți.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Sub aspectul investirii instanței s-a constată că împotriva sentinței din 11.04.2005 au formulat apel atât reclamanții, cât și pârâții, iar decizia de apel nr.223/22.06.2006 a fost atacată de asemenea de către toate părțile.
Prin decizia de casare nr.1025/R/26.06.2006 au fost admise ambele recursuri, instanța reținând în considerente că instanța de fond nu a dat dovada de rol activ în ceea ce privește analiza legăturii dintre fosa pârâților și afectarea temeliei și zidului casei reclamanților, arătându-se totodată că se vor analiza în rejudecare și celelalte critici aduse în recurs.
În recursul formulat de către reclamanți au fost aduse critici cu privire la modul de desființare a fosei septice și la cheltuielile de judecată, iar pârâții au criticat decizia și în ce privește soluția capetelor de cerere referitoare la bazinul de colectare a dejecțiilor de la animale și la rigola de beton.
În cadrul celui de-al doilea apel instanța a pronunțat aceeași soluție, iar împotriva acestei decizii au declarat recurs numai pârâții. Decizia nr.455/R/20.09.2007 a reținut că sunt întemeiate criticile cu privire la modalitatea tehnică de edificare a fosei septice necesare în gospodăria pârâților, reținându-se că și celelalte critici din recurs vor fi analizate în rejudecarea apelului.
Criticile aduse în recurs de către pârâți au în vedere numai fosa septică, pentru care se invocă mențiunile primei decizii de casare, instanța de apel fiind astfel investită în rejudecare numai cu cererea relativă la astuparea fosei septice, respectiv la soluția tehnică ce se impune pentru edificarea fosei septice necesare în gospodăria pârâților. Celelalte dezlegări date de către instanța de judecată în raport cu toate celelalte capete de cerere au intrat în efectul irevocabil al hotărârii pronunțate de instanța de apel, având în vedere faptul că nu au mai fost atacate în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește fondul cererii privind desființarea fosei septice și a modalității în care se poate realiza aceasta, față de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și de înscrisurile de la dosar, instanța, în rejudecare, a apreciat că cererea nu este fondată, admițând apelul și schimbând sentința în ce privește acest capăt de cerere prin respingerea sa, pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză efectuat în cel de-al doilea apel (99), s-a reținut că nu rezultă cu certitudine că lipsa izolației la fosa pârâților a determinat igrasia în încăperea nr.1 a reclamanților, presupunându-se de către expert că este posibil ca igrasia să fie urmare a lipsei de izolație la fosa pârâților.
În ceea ce privește celelalte camere, s-a reținut de către expert că acestea au igrasie însă sunt situate în amonte de fosa pârâților, astfel că nu se poate stabili o legătură cauzală directa între acestea. De asemenea, s-a arătat că expertul își menține concluziile că temelia locuinței reclamantului nu putea fi afectată de fosa, fie aceasta izolată sau nu.
Cu privire la imobilul proprietatea reclamanților, expertul a reținut că acesta nu are izolație, fiind executat în anul 1936, pe structură din beton, iar zidăria din cărămidă fixată direct pe fundație fără hidroizolație, necorespunzătoare sau degradată în timp, absoarbe umiditatea din sol (29, dosar apel inițial).
În consecință, nu se poate determina cert că fosa pârâților este cauza afectării locuinței reclamanților, iar pe de altă parte, această desființare a fosei în gospodăria pârâților ar fi de natură să afecteze igiena în zonă prin evacuarea apelor sau a dejecțiilor direct în spațiul liber.
Instanța a reținut că, față de planșele foto depuse la dosar (182-185, dosar recurs) și necontestate de către nici o parte, care înfățișează poziția celor două gospodării și amenajările din cadrul acestora, fosa pârâților este amplasată în imediata apropiere a casei reclamanților, la distanță mult mai mică de locuința acestora decât fosa pârâților.
Poziția celor două gospodării, care sunt foarte apropiate, nu permite o concluzie certă cu privire la legătura cauzală între modul defectuos în care a fost edificată fosa pârâților și igrasia din locuința reclamanților.
Mai mult, s-a constatat că expertul arată că altă fosă nu se poate amplasa pe terenul pârâților datorită deschiderii reduse a proprietății pârâților.
De asemenea, experta a arătat că mutarea fosei în aval de locuința pârâților nu este posibilă deoarece la circa 10 se află fântâna din curtea pârâților, care este un izvor de apă, iar în amonte fosa nu poate fi mutată datorită configurației terenului, accesul vidanjei fiind imposibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă instanța a admis apelul formulat de pârâți, a schimbat sentința în sensul înlăturării obligației pârâților de a desființa fosa identificată cu "1" pe schița fila 59, cu consecința menținerii în rest a sentinței și a respins apelul formulat de reclamanți.
Împotriva deciziei civile nr.134 din data de 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, că s-a schimbat natura actului juridic dedus judecății și că s-a încălcat legea.
Motivând recursul, reclamanții susțin în esență că au fost încălcate dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost respectate îndrumările date prin decizia nr.455/2007 de Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin expertiza efectuată în apel, probă administrată conform deciziei de casare, s-a stabilit de expertul cauzei, că fosa actuală aparținând pârâților nu îndeplinește condițiile cerute de lege, propunând și soluții pentru ca aceasta să poată fi funcțională.
Ignorând concluziile raportului de expertiză, cât și dispozițiile legale în vigoare, instanța a stabilit greșit că fosa actuală poate funcționa permanent în actuala stare.
Se invocă și dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, susținându-se de reclamanți că decizia este întemeiată pe o gravă greșeală de fapt, fiind în contradicție cu toate probele administrate în cauză.
De asemenea, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că deși pârâții au cerut să funcționeze fosa în această stare până la terminarea lucrărilor de canalizare, instanța a stabilit că aceasta poate funcționa și în viitor, deci și după terminarea lucrărilor de canalizare, ceea ce este inadmisibil.
Deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea au fost în mod nejustificat respinse.
Pentru cele ce preced, se solicită admiterea recursului, urmând a fi menținută sentința instanței de fond nr.1490 din data de 11 aprilie 2005.
Examinând criticile formulate, se constată că sunt în parte întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel, prin decizia nr.455/R/20 septembrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa casat decizia civilă nr.63/06 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, cu îndrumarea expresă de a se găsi situația tehnică pentru fosa folosită de pârâți, în sensul de a se găsi modalitatea construirii uneia noi sau conform normelor de igienă aceasta să fie una septică. Deși acestea au fost îndrumările date prin decizia de casare, tribunalul le-a nesocotit pronunțând o soluție nelegală.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Soluția consacrată de art.312 alin.1 Cod procedură civilă, are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe. Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
Trecând peste îndrumările date de decizia de casare, tribunalul a greșit, astfel că admițând apelul pârâților, a schimbat sentința în sensul că a "înlăturat obligația de a desființa fosa", ceea ce este inadmisibil.
De aceea această critică, încadrată conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se privește a fi întemeiată.
În ce privește celelalte critici întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 Cod procedură civilă, sunt de fapt critici de netemeinicie a hotărârii, cum de altfel rezultă din susținerile reclamanților, respectiv stabilirea greșită a situației de fapt bazată pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză. Criticile ce vizează netemeinicia hotărârii nu mai fac obiectul analizei instanței de control judiciar, întrucât textele ce permiteau această analiză au fost abrogate.
Așa fiind, pentru toate cele arătate mai sus, se apreciază că recursul este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, se va admite.
Pe cale de consecință, modifică în parte decizia, în sensul că obligă pe pârâți să transforme fosa în litigiu, într-o fosă septică. Se vor menține în rest dispozițiile deciziei.
Conform art.274 Cod procedură civilă obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1636 lei cheltuieli de judecată, efectuate în apeluri și recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.134 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și
Modifică în parte decizia, în sensul că obligă pe pârâți să transforme fosa în litigiu, într-o fosă septică.
Menține în rest decizia.
Obligă pe intimații-pârâți și să plătească recurenților-reclamanți și suma de 1636 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în apeluri și recursuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.11.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
