Obligație de a face. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 355
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.357 din 21 mai 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul asistat de av.; lipsă fiind intimatul Municipiul I, reprezentat prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicire avocațială, cu nr.82/24.09.2008 emisă de Baroul Iași și un timbru judiciar de 0,15 lei. Nu are cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată, se dă cuvântul recurentului.
Av. cere admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și rejudecând fondul cauzei să se admită acțiunea și să se dispună obligarea pârâtului-intimat la încheierea cu reclamantul-recurent a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul deținut în baza contractului de închiriere încheiat potrivit Legii nr.112/1995. Recurentul consideră că, atâta timp cât există un contract de închiriere încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995, nu poate fi vorba de vreun refuz justificat al pârâtului-intimat de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Imobilul nu a fost revendicat și nu există nici o motivație obiectivă privind refuzul intimatului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. S-au invocat, atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, dispozițiile art.42 din Legea nr.10/2001, care prevăd că deținătorul actual "poate să înstrăineze", dar, din punctul de vedere al recurentului, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea legiuitorului actual pentru că astfel s-ar crea un regim preferențial între diferite categorii de chiriași, cei care au încheiat contracte de închiriere anterior intrării în vigoare a Legii 112/1995 pot să încheie contracte de vânzare-cumpărare, iar cei care dețin contracte de închiriere ulterioare apariției Legii nr.112/1995 nu pot încheia contracte de vânzare-cumpărare. Prin concluziile depuse la instanța de fond cât și la instanța de apel au fost invocate aceleași motive, iar pentru criticile formulate prin cererea de recurs, susținându-se aceleași aspecte, se pretinde faptul că s-a respins acțiunea pe baza unor interpretări greșite. A fost depusă la dosar și practică judiciară de care cere a se ține cont. Pentru considerentele arătate, cere admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 854 din data de 25.01.2008, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin primar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului cu destinația de locuință situat în I-.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul a încheiat cu Consiliul Local un contract de închiriere a locuinței în luna mai 2006 a unui imobil situat în-, compus din 2 camere iar pârâtul nu și-a asumat vreo obligație convențională de a vinde reclamantului acest spațiu, pentru ca prin apelul la forța jurisdicțională, acesta să poată fi obligat la executarea întocmai la executarea întocmai a obligației asumate.
De asemenea Legea nr. 112/1995 nu se aplică acestui caz întrucât reclamantul a încheiat contractul de închiriere în 2006 iar Legea nr. 10/2001 nu-l obligă pe proprietar la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu chiriașul locuinței.
Apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 854 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Iașia fost respins prin decizia civilă nr. 357 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Între apelant și Consiliul Local I reprezentat prin Primar s-a încheiat un contract de închiriere începând cu 5.05.2005 pe o perioadă de 5 ani a unui imobil situat în I- compus din o bucătărie, o cameră, o, un WC, și C în suprafață de 23. p., curtea fiind în folosință comună și că acest imobil se află în administrarea Consiliului Local fiind locuit de 12 familii de chiriași în integralitatea lui.
Susținerea apelantei că pârâta intimată este obligată să vândă imobilul pe care l-a dat spre închiriere pentru că acesta nu a fost revendicat de foștii proprietari, nu are bază legală, atâta timp cât termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 112/1995 și art. 9 din aceeași lege nu se aplică acestei situații apelantul închiriind imobilul în luna mai 2005 cu mult peste expirarea termenului prevăzut de Legea nr.1112/1995 în care chiriașii - titulari ai apartamentelor care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari au putut opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
Atâta timp cât legiuitorul a dispus că aceste apartamente pot fi cumpărate nu a stabilit o obligație a proprietarului de a le vinde chiriașilor.
Dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele care nu au fost restituite foștilor proprietari și care au rămas în administrarea deținătorilor actuali pot fi înstrăinate chiriașilor, aceștia având un drept de preemțiune.
A interpreta sintagma " pot fi înstrăinate" în sensul unei obligații de vânzare către chiriași este forțată întrucât se încalcă în mod vădit dreptul deținătorilor actuali, în speță municipiul lași prin primar - al acestui imobil, de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate care ar echivala cu un transfer silit de proprietate către chiriași, ceea ce ar duce la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Reținând că prima instanță a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat și că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta-intimată nu este fondată, atâta timp cât această excepție de procedură reprezintă posibilitatea titularului unui drept de a-și valorifica acest drept în justiție, reclamantul în calitate de chiriaș având un drept la acțiune, aceasta fiind analizată pe fondul ei.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă respins apelul și a păstrat sentința.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o ca neîntemeiată și nelegală. Se susține că în mod greșit instanța de fond și cea de apel au constatat că Municipiul I, prin primar, nu avea obligația de a vinde locuința în litigiu, deoarece acesta nu avea contract de închiriere încheiat anterior apariției Legii nr. 112/1995. Consideră recurentul că astfel se produce o limitare a drepturilor persoanelor care nu aveau un asemenea contract încheiat anterior menționat, creând-se astfel un regim discriminatoriu între diferite categorii de chiriași.
Se mai arată că deși dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele care nu au fost restituire foștilor proprietari și care au rămas în administrarea deținătorilor actuali pot fi înstrăinate chiriașilor - sintagma "pot fi înstrăinate" nu conduce la concluzia că înstrăinarea se poate face preferențial numai către chiriașii care au deținut contract de închiriere anterior Legii nr. 112/1995, nu și către cei care nu au deținut, deși sunt îndeplinite, aceleași condiții.
Intimata Municipiul I, prin Primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Recurentul a încheiat cu Consiliul Local I, reprezentat prin Primar, un contract de închiriere, pe o perioadă de 5 ani pentru imobilul în litigiu, situat în I, strada - -, nr. 1, contractul a fost încheiat la data de 5 mai 2005.
Potrivit art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, imobilele care nu au fost restituite foștilor proprietari și care au rămas în administrarea deținătorilor actuali, pot fi înstrăinate chiriașilor, aceștia având un drept de preemțiune.
Articolul 9 din Legea nr. 112/1995 prevede posibilitatea chiriașilor titulari de contract de a cumpăra apartamentele ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
Prevederile legale menționate se aplică deci chiriașilor titulari de contract la data apariției legii, astfel că în mod corect instanța de apel a constatat că reclamantului care a închiriat imobilul la data de 5 mai 2005, cu mult peste expirarea termenului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 112/1995 nu îi este aplicabilă această situație.
Condiția impusă de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 nefiind îndeplinită instituirea unor regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată, drept un tratament discriminatoriu între diferite categorii de chiriași, așa cum susține recurentul.
Așa se explică de ce în cazul chiriașilor ce dețineau contacte de închiriere valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, își găsesc aplicare dispozițiile art. 9, egalitatea între cetățeni neînsemnând neaplicarea strictă a acestora, raportat la situații de fapt distincte.
În consecință, pentru toate considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia Tribunalului Iași, ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 357 din 21 mai 2008 Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.10.2008
Tribunalul Iași
Jud., jud.
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta
