Obligație de a face. Decizia 356/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.356/
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții OG și, domiciliați în B, sat, nr.10, județul V, împotriva deciziei civile nr.171/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul G, domiciliat în B, strada - -, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.87 din 06.10.2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual, pentru intimatul-reclamant lipsă G, lipsind recurenții-pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.- din 15.09.2008, emisă de Trezoreria B, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, din partea intimatului-reclamant G, următoarele acte: memoriu și copie de pe raportul de expertiză efectuat în dosarul nr- al Judecătoriei Brezoi.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant G, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
Consideră că instanța de apel în mod corect a apreciat că soluția instanței de fond a fost dată în baza unei situații de fapt incomplet stabilită, întrucât nu au fost lămurite aspectele referitoare la modul de amplasare a chioșcului și la perioada pentru care intimatul-reclamant și-a dat acordul în ceea ce privește valabilitatea autorizației de construire.
Fiind vorba de o construcție cu caracter provizoriu, conform art.3 lit.h din Legea nr.50/1991, apreciază că la expirarea perioadei, respectiv a celor cinci ani pentru care intimatul-reclamant și-a dat acordul, construcția să fie demolată, atâta timp cât acordul respectiv nu a mai fost prelungit.
De asemenea, apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că intimatul-reclamant este cel vinovat de nerespectarea distanței față de proprietatea recurenților-pârâți, prin faptul că imobilul acestuia este construit pe linia de hotar, însă nu a avut în vedere faptul că din actele existente la dosar rezultă că acest imobil a fost edificat din anul 1936 de foștii proprietari, iar din expertiza întocmită în cauză rezultă că intimatul-reclamant se învecinează cu domeniul public și nu cu recurenții-pârâți.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 16.01.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și, pentru a fi obligați să demoleze o construcție-chioșc și să refacă împrejmuirea existentă înainte de edificarea acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorul pârâților a edificat în baza autorizației de construire nr.6 din 19.02.2002 un chioșc cu caracter provizoriu pe terenul proprietatea sa, reclamantul dându-și acordul ca această construcție să fie menținută maximum 5 ani. Pârâții sunt moștenitorii cărora le-a revenit în lot construcția după partajul autorului lor și refuză să demoleze chioșcul și să refacă gardul care a fost demolat cu ocazia construcției în litigiu.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii invocând excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.233 din 25 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Brezoi.
Pe fondul cauzei, pârâții s-au apărat în sensul că autorul lor a edificat chioșcul și cu acordul reclamantului, însă numai în ceea ce privește faptul de a nu încălca vecinătățile și hotarele, executarea făcându-se în condițiile impuse de autorizația de construire, iar perioada de 5 ani impusă în autorizație privește numai durata de funcționare a magazinului, care de altfel a durat numai 2 ani, în prezent construcția având destinația de magazie de lemne.
Judecătoria Brezoi prin sentința civilă nr.306 din 31 martie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea, precum și cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți impusă de disp.art.1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că autorizația de construcție nr.6/2002 emisă autorului pârâților pentru edificarea chioșcului se referă la caracterul provizoriu al destinației construcției și nu la valabilitatea autorizației care potrivit art.7 alin.11 din Legea nr.50/1991 poate avea numai caracter definitiv.
S-a mai reținut că ulterior emiterii acestei autorizații părțile au încheiat o convenție intitulată "declarație" din conținutul căreia reiese că reclamantul și-a dat consimțământul ca autorul pârâților să ridice o construcție pe o perioadă de 5 ani cu respectarea vecinătăților și hotarelor, autorul pârâților neasumându-și însă vreo obligație referitoare la ridicarea construcției după expirarea termenului de 5 ani.
În consecință, s-a reținut că nu poate fi vorba despre un acord de voință dintre reclamant și autorul pârâților cu privire la asumarea obligației de ridicare a construcției și nu se poate reține existența obligației, care să incumbe pârâților, de demolare a construcției la expirarea termenului de 5 ani.
S-a apreciat astfel că primul motiv invocat de reclamant și anume expirarea termenului convenit pentru durata construcției nu poate justifica cererea de obligare a pârâților la demolarea chioșcului.
În ceea ce privește al doilea motiv invocat prin acțiune, anume că la mică distanță de chioșc se află o anexă gospodărească a reclamantului, la care este împiedicat să efectueze reparații, de asemenea s-a reținut că respectându-se condițiile impuse de autorizația de construcție iar construcția reclamantului a fost edificată astfel încât acesta și-a creat singur imposibilitatea de a efectua reparații, pe limita dintre proprietăți, reclamantul se prevalează de propria sa culpă cererea sa apreciindu-se astfel ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- în mod greșit instanța a reținut că și-a dat acceptul privitor la destinația construcției și cu valabilitatea autorizației de construire, deși nici un act normativ nu impune acordul vecinilor pentru activitatea ce urmează a se desfășura și numai pentru ridicarea construcției. În acest sens, autorizația nu poate avea caracter provizoriu, ci numai construcția;
- greșit s-a reținut că acordul notarial a fost o simplă înțelegere între părți, acesta având semnificația unei condiții cerută de emitentul autorizației prin certificatul de urbanism;
- instanța nu a luat în considerare raportul de expertiză - completare întocmit în dosarul nr.1588/2002 precum nici de alte înscrisuri existente la dosar.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.171/A/23 iunie 2008, a admis apelul reclamantului și a desființat sentința, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul construcție este situat la 60 cm. de proprietatea reclamantului, care susține prin acțiune că nu poate efectua lucrări de reparații datorită amplasării necorespunzătoare a chioșcului.
Construcția anexă aparținând reclamantului este identificată pe schițele planului de amplasament de la filele 17-18 ca suprapunându-se pe linia de hotar dintre proprietățile părților.
S-a reținut că situația de fapt nu a fost complet stabilită de către prima instanță, care nu a lămurit unde este amplasat chioșcul pârâților în raport de linia de hotar, care a invocat motive străine de natura pricinii și nu a stabilit cadrul procesual concret raportat la obiectul dedus judecății, întrucât trebuia să verifice dacă a operat sau nu tacita relocațiune cu privire la utilizarea construcției în litigiu și pentru care reclamantul și-a dat acordul să funcționeze o perioadă de 5 ani.
S-a arătat totodată că, chiar în situația unei convenții verbale cu privire la funcționarea chioșcului, aceasta poate înceta la expirarea termenului convenit dacă părțile nu au prelungit valabilitatea ei.
Instanța de apel a mai reținut și faptul că soluția pronunțată s-a fundamentat pe o expertiză întocmită în altă cauză, astfel că această probă nu a ținut cont de toate elementele cauzei și de situația concretă dedusă judecății.
S-a dispus în concluzie verificarea tuturor acestor aspecte legate de valabilitatea actelor de construire, a perioadei de funcționare a chioșcului și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să identifice proprietățile părților și să stabilească cert dacă chioșcul a fost construit cu respectarea liniei de hotar dintre părți.
Împotriva hotărârii au formulat recurs în termen legal pârâții criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
1.- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat că instanța de apel a reluat considerentele sentinței fără să facă propria sa motivare care să convingă că se impune schimbarea sentinței.
2.- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a acestuia.
Se arată că deși prima instanță nu a discutat cererea privind valabilitatea autorizației de construire și operarea tacitei relocațiuni, tribunalul a considerat greșit că apelantul a contestat valabilitatea autorizației.
3.- hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se susține că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și a fost încălcat dreptul recurenților la un proces echitabil.
În continuare, în cadrul motivelor de recurs pe care recurenții le-au încadrat în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aceștia au criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând că instanța de apel a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, dar și cu privire la încălcarea dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținându-se că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Din motivarea în fapt a recursului se constată că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.1, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs este neîntemeiat. Art.304 pct.7 Cod procedură civilă, vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești; instanța de apel și-a motivat soluția de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, apreciind că aceasta din urmă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În acest sens, instanța de apel și-a motivat soluția fondată pe prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, soluția din dispozitiv fiind suficient motivată.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat. Motivul de recurs fondat pe prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, referitor la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic a acestuia urmărește desființarea hotărârii judecătorești atunci când judecătorii au nesocotit principiul înscris în art.969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Acest motiv de casare ce se bazează pe denaturarea actului juridic dedus judecății, trebuie însă să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui; recurenții nu au precizat nici actul juridic pe care pretind că instanța de apel l-ar fi denaturat prin interpretare greșită și nici în concret modul în care a constat această denaturare, ci a făcut numai o simplă afirmație în acest sens, afirmație ce nu este însă suficientă pentru a decide casarea.
O hotărâre a instanței de apel poate fi supusă cenzurii instanței de recurs numai atunci când în determinarea actului în raport cu legea, ea denaturează adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act și dă astfel actului o calificare legală greșită.
O atare cenzură însă nu poate fi făcută câtă vreme nu s-a precizat așa cum s-a arătat despre ce act juridic dedus judecății este vorba.
Și celelalte motive de recurs sunt de asemenea neîntemeiate, astfel:
Numai în litigiile evaluabile în bani trebuie determinată calea de atac formulată împotriva sentinței în raport de dispozițiile art.2821alin.1 și art.2 pct.3 Cod procedură civilă, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani.
În această situație nu se pune problema determinării căii de atac împotriva sentinței ca fiind recurs, așa cum susțin recurenții.
Se constată astfel că instanța de apel nu a încălcat și nu a aplicat greșit legea, neîncălcând astfel dreptul recurenților la un proces echitabil, așa cum susțin aceștia.
Pentru toate aceste considerente, se constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții OG și, împotriva deciziei civile nr.171/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Șt.,
Grefier,
Red./3.12.2008
TC/GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Florinița Ciorăscu, Georgiana Nanu
