Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.355/
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții și, domiciliați în Pitești, strada -, -.18,.A,.10, județul A, împotriva deciziei civile nr.139 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, domiciliați în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 03.11.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, care răspunde și pentru recurenta-pârâtă lipsă, intimații-reclamanți G și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.205 din 06.10.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și a chitanței nr.- din 01.10.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei tribunalului în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii, întrucât în cauză au fost încălcate dispozițiile art.616, 617 și 618 Cod civil, deoarece drumul de trecere trebuie să fie întotdeauna mai scurt și mai puțin păgubitor, în linie dreaptă și nu în formă de "L". De asemenea, apreciază că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, în sensul că nu a dat în niciun fel dovadă de rol activ și nu a răspuns la primul motiv de apel formulat, acela prin care pârâții au arătat că reclamanții trebuie să aleagă "trecerea prin locul care ar pricinui o mai mică pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea ar urma a fi deschisă", având în vedere faptul că există posibilitatea de a fi create alte două căi de acces mai economicoase pe terenul vecinului.
cadastrală depusă la dosar nu a fost avută în vedere de către expert, mai mult expertul nu a făcut nicio verificare în teren și a stabilit o despăgubire pentru terenul folosit numai de 137 lei, această sumă fiind mult mai mică decât suma pe care pârâții o plătesc cu titlu de impozit pentru terenul în litigiu.
Precizează că imobilul edificat de recurenți este edificat cu acte în regulă, neputându-se reține reaua-credință a acestora.
În principal, solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză tehnică pentru a fi înlăturare contradicțiile dintre cele două expertize efectuate în cauză, respectiv cea efectuată de expert și cea efectuată de expert, și pentru a se calcula în mod corect lipsa de folosință a terenului.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât motivele invocate de către pârâți sunt motive de netemeinicie și nu de nelegalitate, acestea vizând de fapt probatoriul administrat în cauză.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de apel a analizat toate motivele cuprinse în cererea de apel, iar în raport de probele adminJ. în cauză în mod corect a stabilit că servitutea creată este cea care întrunește condițiile art.616, 617, 618 Cod civil, respectiv este cea mai scurtă și ar pricinui cele mai mici pagube.
Imobilul casă nu a fost edificat cu bună-credință de către pârâți, deoarece s-a dovedit cu acte că după respingerea obiecțiunilor formulate, aceștia au depus o cerere pentru obținerea autorizației de construire, în timp ce pe rolul instanței se afla litigiul.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 9 decembrie 2002, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții și, pentru a fi obligați să le permită trecerea pe terenul lor la calea publică.
Prin sentința civilă nr.2176, pronunțată în data de 17 mai 2004 în dosarul nr.13513/2002 al Judecătoriei Pitești, județul A, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ridicată de pârâți, s-a admis acțiunea acestora, s-a constatat că reclamanții au dobândit în favoarea terenului lor, o servitute de trecere, fiind astfel obligați pârâții să o respecte.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții, asupra căruia Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, prin decizia civilă nr.1824/A/16.09.2004 pronunțată în dosarul nr.1923/2004, a declinat, în favoarea Tribunalului Argeș competența soluționării acestui apel.
Tribunalul Argeș, primind apelul spre soluționare s-a pronunțat prin decizia civilă nr.35/24.01.2005 în dosarul nr.2095/Cv/2004, când a admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.2176/17 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanții, recurs soluționat de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.650/R/13.05.2005, prin care s-a admis acest recurs împotriva deciziei civile nr.35/14.01.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În rejudecare, Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin decizia civilă nr.1121/9.11.2005 pronunțată în dosarul nr.4167/Cv/2005, a admis apelul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.2176/17.05.2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, a schimbat sentința în sensul constituirii unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant aparținând reclamanților pe o porțiune de teren de 375 situat între punctele 22-21-20-19-8-7-6-5 conform schiței anexă la raportul de expertiză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței de fond doar cu privire la excepția lipsei calității procesuale active.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs toate părțile cauzei, recursurile fiind admise de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin decizia civilă nr.408/R/08.03.2006 pronunțată în dosarul nr.404/CIV/2006, dispunându-se casarea deciziei civile nr.1121 din 9 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.4167/2005, cât și sentinței civilă nr.2176 din 17 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Pitești și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, Judecătoria Piteștia pronunțat sentința civilă nr.6525/22.11.2007 în dosarul nr- (număr în format vechi 4340/2006), prin care a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții și, a admis în parte cererea reconvențională și a stabilit servitute de trecere în favoarea terenului reclamanților-pârâți situat în comuna, sat, pct."", loc înfundat, pe terenul pârâților-reclamanți, situat în aceeași localitate, pe o suprafață de 275 identificat prin schița de la fila 90 dosar, expertiza.
Au fost obligați reclamanții-pârâți să-i despăgubească pe pârâții-reclamanți cu suma de 137 lei anual, reprezentând pagubele ocazionate de trecerea pe terenul acestora.
S-a mai statornicit asupra cheltuielilor de judecată, după compensare.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții și, soluționat de Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin decizia nr.139 din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți.
În rejudecare, Tribunalul Argeșa înregistrat cauza la data de 06.04.2006 sub nr.4340/2006.
Prin decizia civilă nr.139/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-,
La termenul din data de 22 iunie 2006, reclamanții au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, arătând că obiectul acesteia este constituirea dreptului de servitute de trecere, întrucât terenul de trecere este loc înfundat.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii chiriei lunare a terenului în cauză, în cazul în care s-ar constitui o servitute de trecere.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel, verificând actele și lucrările dosarului precum și sentința civilă, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, potrivit art.296 Cod pr.civilă a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică privește calificarea terenului în litigiu ca fiind loc înfundat și implicit aplicarea dispozițiilor art. 616-618.civ.
Servitutea de trecere poate fi instituită în sarcina proprietarilor terenurilor vecine, iar în situația în care, pentru a ajunge la calea publică, trebuie traversate mai multe fonduri, aparținând unor titulari diferiți, servituțile trebuie stabilite în mod succesiv, până la limita terenului cu ieșire directă la calea publică.
Potrivit art. 616.civ, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din toate lucrările tehnice judiciare efectuate în cauză, precum și din declarațiile testimoniale adminJ. a rezultat că terenul reclamanților prezintă caracterele unui loc înfundat, fără ieșire la calea publică.
Apelanții au arătat în dezvoltarea criticilor că există posibilitatea fixării unei alte căi de acces în raport de expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul ( filele 5458 dosar fond).
Cu privire la această lucrate tehnică, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamanți și a dat relevanță principiului respectării dreptului la apărare, constatând că cercetarea la fața locului din cadrul acelei expertize s-a făcut în lipsa reclamanților, care se aflau la un tratament balnear potrivit actelor existente la filele 63-66 dosar fond.
Rațiunea disp.art. 208 pr.civ. este tocmai aceea a respectării dreptului la apărare, sens în care s-a efectuat o altă expertiză de către exp..
Expertul a precizat că terenul reclamanților este un loc înfundat, dar a arătat că cea mai scurtă și economicoasă cale ar fi pe proprietatea vecinului.
Din planul de încadrare în zonă,anexa nr. 2 la acest raport de expertiză, drumul propus se află pe mai multe suprafețe de teren, parcela 1, A3,4,4,4,A,A, terenuri cu destinația agricolă pe care nu sunt amenajate construcții.
Din analiza acestui plan de încadrare în zonă,rezultă că poate avea caracterul de cale publică ce deservește locuințele vecinilor numai aceea situată în zona de sud a proprietăților și nicidecum calea situată în nord, pe care s-au aflat linii de cale ferată, ulterior dezafectate.
Deși expertul a precizat că există un singur vecin, din planul de încadrare în zonă rezultă că sunt delimitate mai multe parcele distincte.
În conformitate cu spiritul disp.art. 617 și art. 618 civ. servitutea de trecere se poate stabili în favoarea proprietarului unui fond închis, pe calea cea mai scurtă,spre drumul public, pe unde i s-ar pricinui proprietarului fondului aservit cea mai mică pagubă.
Nu se poate reține astfel că drumul ( cale ferată abandonată) reprezintă o cale publică în accepțiunea dispozițiilor anterior precizate, astfel încât în mod corect instanța de fond a analizat accesul reclamanților la calea publică ce deservește imobilele construcții ale tuturor vecinilor din acea zonă.
Și la cercetarea la fața locului, instanța de fond a reținut că pe căile de acces în linie dreaptă solicitate de pârâți, reclamanții ar trebui să treacă prin curțile împrejmuite ale fiecărui proprietar.
În spatele terenurilor părților, instanța de fond a remarcat existența unei poteci care permite accesul cu pasul, potecă, al cărei traseu se continuă până la calea ferată, ce traversează mai multe terenuri.
S-a arătat că această potecă permite pe tot acest traseu numai accesul cu pasul.
Pe de altă parte, calea ferată dezafectată deservește doar terenuri arabile și nicidecum terenuri situate în intravilan, pe care se află construcții.
Deși, apelanții au solicitat suplimentarea probei testimoniale, pe teza probatorie dovedirii utilizării frecvente căii parcurse de vechile linii ferate,tribunalul constată că aceasta nu mai era utilă și pertinentă soluționării cauzei, având în vedere că, atât din declarațiile testimoniale adminJ. în cauză,cât și din expertiza tehnică judiciară efectuată de a rezultat că cea mai scurtă și economicoasă ieșire la calea publică este cea creată pe proprietatea pârâților și, cale pe care reclamantul a folosit- din totdeauna.
Având în vedere delimitarea noțiunii de cale publică făcută în considerentele anterioare, precum și caracterul de loc înfundat al terenului, tribunalul constată că este neîntemeiată prima critică adusă sentinței pronunțată de instanța de fond.
Astfel, păstrarea în continuare a vechiului drum de trecere s-a dovedit că prezintă interes pentru titulari servituții, iar exercitarea de către reclamanți a dreptului de trecere pe fondul pârâților, nu constituie un abuz de drept.
Tribunalul va reține totodată și reaua - credință pârâților, care pe parcursul soluționării litigiului în fond, în dosarul nr. 3408/2003, au solicitat a se elibera o autorizație de construire declarând la data de 22.03.2004 prin cererea nr. 2682 înregistrată la Consiliul Local că terenul pe care doresc să ridice construcția nu face obiectul vreunui litigiu ( fila 94 dosar fond).
În ceea ce privește a doua critică, referitoare la cuantumul despăgubirilor, instanța de fond în mod corect a stabilit lipsa de folosință în cuantum de 137 lei în raport de concluziile expertului tehnic judiciar .
Astfel, în reglementarea dată de Codul Civil servituții de trecere, proprietarul terenului aservit poate pretinde de la proprietarul fondului dominant numai despăgubiri în proporție cu pagubele ce s-ar putea cauza potrivit art.616 civ. iar folosința a fost calculată la prețul de circulație.
Și critica referitoare la cheltuielile de judecată este neîntemeiată, având în vedere soluția admiterii acțiunii precizate și a admiterii în parte a cererii reconvenționale.
Nu se poate considera că soluțiile anterioare pronunțate în cauză de Tribunalul Argeș și de Curtea de APEL PITEȘTI au fost de natură a stabili "o cădere în pretenții numai a reclamanților".
Față de aceste considerente, instanța de apel a statornicit soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs recurenții-pârâți și pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, astfel:
Instanța de apel nu a răspuns la primul motiv de apel formulat de recurenții - pârâți și, prin care au cerut instanței să observe că reclamanții G și, trebuia să aleagă "trecerea prin locul care ar pricinuio o mai puțină pagubă a celui al cărui loc trecerea ar urma a fi deschisă", sens în care au arătat că la instanța de fond, după casarea cu trimitere expertul a efectuat o expertiză cu două căi de acces în linie dreaptă fără a fi vreuna în formă de "L".
Se arată că Tribunalul Argeșa respins proba cu expertiză solicitată de recurenții - pârâți cu o motivare contradictorie, instanța apreciind că expertiza realizată de expertul nu poate fi însușită întrucât acesta nu a citat părțile, însă după citarea părților a decedat expertul,lucrarea neputând fi astfel refăcută.
Recurenții - pârâți apreciază că nu era nevoie de prezența reclamanților în teren, arătând că deși a cerut instanței să stabilească care din expertize este mai bună, s-a respins proba cu o nouă expertiză considerând că nu este utilă soluționării cauzei.
În continuare,recurenții - pârâți susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.616-618 Cod civil, întrucât drumul de trecere trebuie să fie întotdeauna mai scurt și mai puțin păgubitor, nicidecum în formă de "L".
Instanța de apel a încălcat disp.art.129 Cod pr.civilă, dând dovadă de lipsă de rol activ în aflarea adevărului, cu toate că recurenții - pârâți au solicitat probă cu expertiză tehnică cât și cu martori, probe care chiar dacă nu le-ar fi solicitat, instanța era datoare să dispună administrarea lor pentru a elimina contradicțiile din dosar.
O altă critică se referă la împrejurarea că instanța de apel nu a răspuns nici la motivul de apel prin care recurenții - pârâți au susținut că terenul reclamanților nu este teren înfundat, aceștia având posibilitatea să iasă la calea publică pe un drum construit pe amplasamentul unei linii vechi de cale ferată, dezafectată, drum evidențiat de altfel și în procesul verbal de cercetare la fața locului, dovedit cu cadastrală care indică această trecere de cale ferată ( 57 - 58),iar faptul că în prezent e plin de mărăcini nu se datorează din culpa recurenților - pârâți.
De aceea expertiza solicitată în apel trebuia să aibă în vedere și această hartă cadastrală cât și dacă spațiul rămas de 60-70 cm până la casa recurenților - pârâți asigură sau nu posibilitatea lor de trecere la terenul situat în spatele acelei construcții.
Există contradicție între expertiza și cea efectuată de expertul, contradicții ce au dus la un fals și o eroare judiciară prin pronunțarea soluției în apel, stabilind pentru veșnicie un lucru nedrept, creând pentru reclamanți un drum de acces de 3,5 m lățime, iar recurenților - pârâți rămânându-le doar 62,3 cm.
Recurenții - pârâți susțin că este o afirmație falsă motivarea din pagina 6 a deciziei civile recurate, potrivit căreia aceștia au fost de rea - credință atunci când au solicitat eliberarea autorizației de construcție și că la data de 22.03.2004 au declarat că terenul pe care urma să fie edificată construcția nu face obiectul vreunui litigiu, întrucât la data respectivă exista decizia civilă pronunțată în dosarul nr.3408/2003, irevocabilă, prin care fusese respinsă acțiunea reclamanților.
Critică de asemenea eronata respingere a motivului de apel privitor la admiterea în parte a cererii reconvenționale și obligarea reclamanților la despăgubiri la numai 137 lei/an, reprezentând pagubele ocazionate de trecerea pe terenul recurenților - pârâți și care este mult mai mică decât suma pe care aceștia din urmă o plătesc cu titlu de impozit pentru acest teren.
Se solicită, în principal,admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar,se solicită casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș în vederea administrării probei cu expertiză pentru a se înlătura contradicțiile și a se calcula corect de folosință a terenului afectat de servitute, precum și administrarea probei cu martori pentru a se dovedi că există drum de acces la calea publică pentru reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înainte de a trece la motivarea soluției de respingere a recursului declarat de recurenții - pârâți de și, Curtea constată că deși motivele de recurs nu sunt grupate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în cazurile prevăzute la pct.7 și 9, corect indicate de recurenții - pârâți. În consecință analizarea motivelor de recurs, se va face prin preluarea acestora din ansamblul celor dezvoltate de recurenții - pârâți și încadrarea lor în cele două motive, astfel:
1.- nu se verifică criticile ce constituie motivul de recurs ce vizează disp.art.304 alin.1 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără o motivare contradictorie ori străină de natura pricinii.
Astfel, instanța de apel a răspuns la primul motiv de apel formulat de recurenții - pârâți (mai precis a doua apărare din acest motiv prin care s-a pretins respingerea acțiunii reclamanților - alin.4 din pag.4 - dosar nr- - recurs ), prin care au cerut instanței să constate că trebuia aleasă trecerea mai puțin păguboasă "în linie dreaptă, fără a fi în formă de L".
După ce se raportează la disp.art.617 și 618 cod civil care impun ca servitutea de trecere să se instituie pe calea cea mai scurtă, spre drumul public, pe unde i s-ar pricinui proprietarului fondului aservit cea mai mică pagubă, instanța de apel a însușit motivarea instanței de fond reținând că pe căile de acces în linie dreaptă solicitate de recurenții -pârâți, reclamanții ar trebuii să treacă prin curțile împrejmuite a mai multor proprietari.
După ce face referire la ce permite accesul numai cu pasul și înlătură varianta de trecere pe fostul amplasament al căii ferate dezafectate întrucât deservește numai terenuri agricole, nu și terenuri intravilane cu construcții, instanța de apel a reținut că cea mai scurtă și economicoasă ieșire la calea publică pentru reclamanți, este cea creată pe proprietatea pârâților și, cale de ieșire pe care reclamanții au folosit-o de altfel dintotdeauna.
Din această motivare,rezultă că instanța de apel s-a preocupat astfel și de analizarea criticii motivului de apel, prin care foștii apelanți - pârâți au susținut că terenul reclamanților nu este teren înfundat și că aceștia ar avea alte posibilități de ieșire la calea publică, pe un drum construit pe amplasamentul unei linii vechi de cale ferată dezafectată.
Prin urmare cum hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au formulat convingerile instanței în statornicirea căii de acces pentru reclamanți la calea publică, neexistând contradicție între aceste considerente și dispozitiv, o motivare nesuperficială din acest punct de vedere și în totală legătură cu pricina, rezultă că instanța de apel a respectat dispozițiile prevăzute de art.261 pct.5 Cod pr.civilă în sensul că motivarea hotărârii cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia în statuarea soluției.
Nu este o motivarea contradictorie atunci când instanța a respins proba cu expertiză solicitată de recurenții - pârâți, întrucât încuviințarea obiecțiunilor formulate de reclamanți cu privire la expertiza efectuată de expertul în sensul efectuării acestei lucrări în perioada lipsei reclamanților din localitate ( aflați la tratament balnear),a fost urmată de înlocuirea acestui expert decedat între timp, cu un alt expert pentru a completa raportul de expertiză, expert care prin tragere la sorț în conformitate cu disp.art.202 Cod pr.civilă a fost numit expertul în specialitate topo, (67 - dosar fond rejudecare).
Instanța nu putea face aprecieri în timpul cercetării judecătorești în sensul stabilirii care din expertize este mai bună astfel cum pretind recurenții - pârâți,întrucât magistratul din completul de judecată s-ar fi antepronunțat în cauză, devenind incompatibil potrivit art.27 alin.1 pct.7 Cod pr.civilă.
În consecință această critică de nelegalitate nu poate fi primită.
2.- Nu se verifică nici critica din recurs ce vizează disp.art.304 alin.1 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Se remarcă că cea mai mare parte din criticile formulate în cadrul acestui motiv de recurs privește lipsa de rol activ al instanței în aflarea adevărului, pretinzându-se că instanța nu a administrat probele solicitate de recurenții - pârâți,respectiv proba cu expertiză și proba cu martori.
Acest motiv include așadar o nesocotire a legii de drept procesual, fiind o situație care nu poate fi încadrată în nici unul din celelalte motive de recurs.
Recurenții - pârâți susțin că nu s-au respectat disp.art. 129 și 130 Cod pr.civilă, privind rolul activ al instanței în refacerea sau completarea probelor în apel, fapt permis de caracterul devolutiv al acestei căi de atac.
Critica nu poate fi primită întrucât procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private, rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale dreptului civil: al disponibilității și cel al contradictorialității.
În cauză, ambele părți au avut posibilitatea de a propune și a administra probatorii, ceea ce s-a și întâmplat.
Astfel, după încuviințarea obiectelor formulate de reclamanți asupra expertizei, a fost efectuată o altă expertiză de către expertul topo care a răspuns la obiectivele stabilite prin încheiere de ședință ( 86-90- fond rejudecare), iar în privința suplimentării probei testimoniale, având ca teză probatorie dovedirea frecvenței căii de acces pe vechile linii ferate, solicitată de pârâți, în mod corect instanța de apel a apreciat că o asemenea probă nu este utilă și nici pertinentă, având în vedere declarațiile testimoniale adminJ. deja în cauză, cât și constatările și concluziile expertizei, în sensul că ieșirea la calea publică a reclamanților este cea creată pe proprietatea pârâților, cale de acces pe care reclamanții au folosit-o întotdeauna.
Adăugând la acest material probator, cercetarea la fața locului efectuată de instanța de fond care a socotit-o de trebuință, cu atât mai mult cu cât pricina a parcurs mai multe cicluri procesuale determinate de casări cu trimitere spre rejudecare, rezultă implicit preocuparea instanței de apel în vederea statornicirii unei soluții legale în cauză.
Instanța de apel nu a încălcat disp.art.616-618 Cod civil, întrucât dreptul de trecere stabilit pe calea cea mai scurtă la calea publică pentru reclamanți,a avut în vedere faptul că terenul pârâților la momentul achiziționării în anul 2001, era cunoscut în mod notoriu că a fost folosit ca acces la terenul reclamanților,teren solicitat ca servitute de către aceștia din urmă prin acțiunea introductivă.
Pe perioada derulării litigiului de față, recurenții - pârâți au dat dovadă de rea credință, existența acesteia fiind dedusă din comportamentul rezultat din probele adminJ.
Astfel, la momentul efectuării expertizelor (03.11.2003 și (22 01.2001), pe terenul pârâților nu exista nici o investiție, stare de fapt, rezultată din conținutul acestor probe. Ulterior datei de 15.03.2004 (131 dosar fond nr.3408/2003) când s-au respins obiecțiunile formulate de pârâți privitoare la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul, în data de 22.03.2004 pârâtul, potrivit cererii nr.2682, a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, moment la care a ascuns că terenul ar fi în litigiu, obținând astfel certificatul de urbanism, apoi autorizația de construire nr.31/3003/31.03.2004 și au început ridicarea respectivei construcții.
Din cuprinsul adresei nr.4405/17.05.2004 remisă pârâților prin recomandare cu confirmare de primire, Primăria,Județul A,precizează că le-a solicitat reclamanților sistarea lucrărilor pentru care fusese eliberată autorizația de construcție sus menționată, fiind somat în acest sens reclamantul cu adresa nr.4405/17.05.2004, cu confirmare de primire (15 dosar nr.2095/CV/2004).
Prin urmare, instanța de apel nu a făcut afirmații false în motivarea deciziei prin care a fost soluționat apelul împotriva căreia s-a declarat recursul de față.
Așa se explică împrejurarea că prin ridicarea construcției a rămas pentru recurenții - pârâți un spațiu de circa 60-70 cm până la acea casă nouă, urmare acționării lor în împrejurările de mai sus.
Privitor la cuantumul despăgubirilor se constată că acestea reflectă categoria concretă de folosință a terenului pe care s-a instituit servitutea de trecere în folosul reclamanților, astfel cum a fost stabilită de expert și constatată nemijlocit de prima instanță cu ocazia cercetării locale.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să fie respins ca nefondat recursul, iar în baza art.316 combinat cu art.298 și art.274 Cod pr.civilă recurenții - pârâți să fie obligați la cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți, primii fiind părțile ce au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr.139, pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008 de către Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-, intimați - reclamanți fiind G și.
Obligă pe recurenții - pârâți la 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată de către intimații - reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.12.2008.
jud apel.
-
.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Florinița Ciorăscu, Georgiana Nanu
