Obligație de a face. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 361
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în B,-, sector 2, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 566 pronunțată la 3 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 13 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât și intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații-reclamanți și au depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția tardivității formulării recursului.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât apărătorul său s- îmbolnăvit și nu s-a putut prezenta în instanță.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de amânare formulată de recurent, cu atât mai mult cu cât, recursul este tardiv formulat.
Curtea, având în vedere că apărătorul recurentului nu a depus la dosar delegație și nici nu a formulat o cerere de amânare, respinge cererea de acordare a unui nou termen pentru lipsă de apărare și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-pârât și intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți și.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile prevăzut de lege și invocă excepția tardivității recursului.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că recursul a fost declarat în termen și solicită respingerea excepției tardivității.
Curtea, constată că recursul este declarat în termen și respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimatul.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că a cumpărat de la frații suprafața de 71 mp, iar în contractul de vânzare-cumpărare s- specificat că terenul nu este grevat de sarcini sau servituți. În acest sens, s-a depus la dosar extras din Cartea Funciară și declarațiile fraților.
Mai arată că, la data de 3 octombrie 2001, a vândut reclamantei-pârâte parterul cabanei, iar la data de 15.08.2003 a vândut reclamantului-pârât mansarda cabanei, în contractele de vânzare-cumpărare nespecificându-se că se vinde vreun drept de servitute sau vreun drept de proprietate asupra instalației de canalizare.
Ambii intimați s-au angajat că vor face canalizare separată, iar această înțelegere a fost depusă la dosar.
În anul 2004, intimații, fără autorizație, au refăcut exteriorul cabanei și acoperișul, iar urmare acestor modificări, panta acoperișului intră cu cca. 70 cm pe terenul recurenților, apele pluviale căzând lângă peretele casei lor, deteriorându-
De asemenea, intimații au înălțat acoperișul și au montat în prelungirea acestuia un jgheab de 10 - 15 cm, care nu este etanș, apa curgând prin mai multe locuri pe terenul proprietatea recurenților, degradând continuu peretele casei.
Recurentul mai arată că, urmare sesizării pe care a făcut-o, Primăria i-a amendat pe intimați cu 1000 lei, obligându-i să modifice construcția.
Învederează că, la data când au cumpărat, intimații au fost avertizați că trebuie să-și refacă canalizarea și să retragă acoperișul de pe proprietatea recurenților.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței, în sensul de a i se admite acțiunea așa cum a formulat-o la instanța de fond.
Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, în apel și în recurs.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că, inițial, fiica sa a cumpărat parterul cabanei, care era dotată cu apă, gaze, lumină și canalizare, iar ulterior, el a cumpărat etajul clădirii, însă în contractele de vânzare-cumpărare nu s-a prevăzut nici o clauză cu privire la retragerea acoperișului sau a instalației de canalizare.
Pe toată perioada, instalația de canalizare a fost folosită în comun, așa cum au folosit-o și foștii proprietari.
Mai arată că între recurenți și frații s-a încheiat un contract sub semnătură privată prin care aceștia au stabilit realizarea în comun a instalației de canalizare a clădirilor proprietatea lor, contract prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile părților cu privire la această utilitate, menționându-se că, după finalizarea lucrărilor, fiecare proprietar va pune la dispoziția celuilalt, cu titlu gratuit, terenul pe care trece instalația de canalizare, iar în situația în care una din părți înstrăinează imobilul ce îi aparține, dreptul de proprietate asupra instalației de canalizare se transmite asupra noilor proprietari, fără a fi posibilă modificarea unilaterală a contractului.
De altfel, în certificatul de urbanism nr. 161 se menționează că imobilul pe care l-a cumpărat de la frații este dotat cu gaze, lumină și canalizare.
Nu sunt reale susținerile recurenților că s-a modificat forma acoperișului. S-au efectuat doar lucrări de întreținere, respectiv s-a schimbat tabla și s-au montat burlane, apa scurgându-se în curtea familiei.
Este adevărat că a fost amendat de Primăria, însă procesul-verbal de contravenție a fost anulat, existând la dosar dovezi în acest sens.
A mai arătat intimatul că nu poate folosi grupul sanitar, deoarece recurenții au blocat cu pietre scurgerea de la instalația de canalizare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamanții și au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților și să le respecte dreptul de proprietate privind scurgerea de la instalația de canalizare a imobilului lor, situat în,- A, județ P, în sensul obligării acestora să nu mai astupe scurgerea instalației de canalizare; să fie obligați pârâții să le permită accesul la peretele casei lor pentru a face reparațiile necesare și de asemenea, să fie obligați să demonteze scândurile montate între imobile, cu obligarea acestora la suportarea prejudiciului creat.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâții au blocat cu pietre scurgerea de la instalația de canalizare a imobilului proprietatea lor, apa refulând în podeaua casei.
Au precizat reclamanții că, în conformitate cu un înscris sub semnătură privată încheiat de foștii proprietari ai imobilului cu pârâții, canalizarea a fost construită de către aceștia împreună, fiecare dintre părți obligându-se să nu întreprindă nimic dăunător privind această instalație.
Mai arată reclamanții faptul că, de mai bine de 2 ani, pârâții le interzic accesul la laterala casei lor, situată pe limita de proprietate, pentru a putea face reparațiile necesare.De asemenea, fără acceptul lor pârâții au montat în vara anului 2006 bucăți de scândură între cele două imobile, care direcționează apele pluviale spre peretele din lemn al casei lor.
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că afirmația reclamanților, în sensul că au blocat scurgerea de la instalația de canalizare a proprietății lor, nu este nici reală și nici de bună credință. Astfel, încă din anul 2001 atunci când reclamanta a cumpărat parterul imobilului vecin, i-au atras atenția că imobilul are o instalație de apă și canalizare sumară și provizorie, țeava de scurgere fiind tolerată de către ei până la efectuarea definitivă lucrărilor de apă și canalizare.
De asemenea, au mai susținut pârâții că atunci când reclamantul a cumpărat etajul aceluiași imobil, la data de 15.08.2003, acesta a cunoscut starea imobilului și situația acestei canalizări, mai exact lipsa acesteia. În tot acest timp, reclamanții au folosit canalizarea proprietatea pârâților în mod abuziv, cu toate că au fost somați în repetate rânduri să își facă propria canalizare.
Totodată, pârâții au menționat că în perioada iulie-august 2004, reclamanții au realizat ample modificări la cabana de lemn proprietatea lor, inclusiv instalații de apă și canal, fără autorizație legală și fără a ține cont de faptul că ieșirea canalizării se află pe terenul proprietatea pârâților.
Au mai arătat pârâții faptul că există un contract încheiat între foștii proprietari ai imobilului (care în prezent este proprietatea reclamanților) și ei, act din care rezultă faptul că aceștia au construit împreună canalizarea pe terenul de graniță dintre imobilele proprietatea fiecăruia.
Pârâții au mai susținut că ceea ce nu precizat reclamanții este faptul că acest contract și-a produs efectele până la data de 20.07.2001, dată la care între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1680/20.07.2001, care a întrerupt valabilitatea acestuia, conform pct. 2 cap. III al acestuia. Prin acest contract autentificat, și, autorii reclamanților, au vândut pârâtului terenul de la gardul proprietăților, lat de 0,5, până la peretele casei acestora, înțelegând că, vânzând terenul în starea în care se află, au desființat orice fel de servituți. La acea dată vânzătorii s-au obligat să-și ridice țeava de canalizare provizorie și să-și execute lucrări de instalații și canalizare cu scurgerea într-un cămin special conceput în acest scop.
Precizează pârâții că, la vânzarea imobilului, autorii reclamanților nu au trecut în contract ceea ce înstrăinaseră anterior, nici un drept de servitute sau un drept de proprietate asupra instalație de canalizare. În consecință, afirmația reclamanților că au un drept de proprietate asupra instalației de canalizare este și nelegală.
De asemenea, pârâții au precitat că nu le-au cauzat prejudicii reclamanților, punându-i în imposibilitate de utilizare a casei lor, deoarece aceștia au folosit imobilul atât ei cât și oaspeții lor, începând de la data de 30.09.2007. Mai mult cu rea-credință au înfundat canalizarea în perioada 24.12.2007-03.01.2008.
Referitor la solicitarea reclamanților de a li se permite accesul la latura hotar a casei lor, pârâții au arătat că aceștia nu au făcut nici o solicitare verbală sau scrisă prin care să solicite acest lucru. Mai mult, au arătat că diverse persoane, tocmite de către reclamanți, au pătruns în curtea lor și din această cauză le-au atras atenția și le-au precizat acestora că nu permit accesul nimănui pe proprietatea lor, în lipsa lor și fără acordul exprimat eventual în formă scrisă.
În privința solicitării reclamanților de a fi obligați să ridice bucățile de scândură pe care le-ar fi montat între cele două clădiri, pârâții au precizat că aceasta este deoarece nu au făcut altceva decât să-și apere casa de distrugere, ca urmare a faptului că reclamanții și-au refăcut, în cursul anului 2004, acoperișul imobilului proprietatea lor cu încălcarea prevederilor legale, acoperiș care intră cu 60- 70 cm pe terenul proprietatea lor, apropiindu-se la cca 20- 30 cm de peretele casei lor.
Au solicitat pârâții obligarea reclamanților la plata sumei de 300 lei/zi începând de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanță în acest dosar și până la chitarea contravalorii serviciilor furnizate de către familia reclamanților.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că terenul dintre imobilul lor și cel al pârâților a fost dat în mod gratuit de ambele părți pentru construcția canalizării și, ca atare, să fie vizitat de ambele părți pentru a se verifica utilizarea corectă a instalației; canalizarea să constituie proprietatea comună a ambelor părți, să se interzică modificarea, obturarea sau alte asemenea măsuri incorecte care ar conduce la prejudicii pentru cealaltă parte contractantă, părțile contractante să asigure buna funcționare a instalației de canalizare suportând egal cheltuielile de reparații în exploatare; obligarea pârâților la demontarea scândurilor care au fost puse pentru captarea apelor pluviale între cele două imobile, să fie obligați aceștia să le permită accesul pentru repararea peretelui degradat, obligarea pârâților la plata unor daune materiale pentru pagubele produse în cuantum de 3000 lei.
La termenul din 4 februarie 2008 reclamanții și-au precizat cererea, solicitând soluționarea acesteia pe calea dreptului comun.
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâții, și, solicitând ca pe calea ordonanței președințiale aceștia să fie obligați să retragă acoperișul imobilului lor situat în,-, jud. P, de pe terenul proprietatea lor, până la limita hotarului dintre proprietăți, cu schimbarea pantei acestuia spre fațada și spatele cabanei, astfel încât să nu mai permită scurgerea apelor de ploaie și căderea zăpezii pe terenul lor, precum și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 300 lei/zi începând de la data pronunțării hotărârii și până la refacerea acoperișului precum și la plata de daune moratorii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâții au cumpărat de la și, în anii 2001 și respectiv 2003, imobilul menționat care este despărțit de imobilul proprietatea lor printr-un gard. Deoarece, acoperișul cabanei proprietatea pârâților intră pe terenul proprietatea lor cu peste 60 cm și este înclinat spre casa lor, apa de ploaie și zăpada se scurg pe terenul lor și pe peretele casei.
Au mai arătat reclamanții că au solicitat și foștilor proprietari modificarea acoperișului, însă aceștia i-au amânat până au vândut cabana pârâților. De asemenea, același lucru l-au solicitat și pârâților, precum și să își facă canalizarea construcției pe terenul lor. Cu toate acestea, pârâții, în anul 2004, au făcut reparații capitale la cabană, schimbând total acoperișul față de starea inițială și față de autorizație. Aceștia nu au ținut cont că acoperișul nou executat depășește hotarul dintre proprietăți cu peste 60 cm spre terenul proprietatea lor și că are panta înclinată spre casa lor.
S-a mai susținut că tot în terenul proprietatea lor, pârâții au montat în prelungirea acoperișului jgheabul de 10 -15 cm care nu este etanș, apa curgând prin mai multe locuri pe terenul proprietatea lor și pe bordura de beton a casei lor. degradează continuu peretele casei, produce în interior o umezeală în exces, iar pătrunderea soarelui pentru uscarea peretelui nu este posibilă din cauza acoperișului pârâților.
Reclamanții au mai arătat faptul că pârâții le-au încălcat proprietatea, atât personal cât și prin oamenii lor, pentru efectuarea a diverse lucrări, inclusiv înlocuirea acoperișului. Precizează aceștia în continuare toate demersurile pe care le-au efectuat la diverse instituții pentru sancționarea conduitei pârâților.
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că imobilul proprietatea lor a fost construit în perioada 1992-1993 de către cei de la care l-au dobândit și la momentul respectiv se afla la o distanță de 50 cm față de limita de proprietate. Ulterior, în anul 2001, între autorii lor și reclamanți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat terenul situat între cele două construcții, însă prin acest contract nu s-a prevăzut nicio clauză cu privire la retragerea acoperișului sau a instalației de canalizare.
Totodată, pârâții au mai arătat că susținerile reclamanților, referitoare la modificarea acoperișului construcției lor, nu sunt conforme realității, deoarece acesta are aceeași formă și dimensiuni ca și cel existent inițial, construit în anul 1992-1993, realizându-se în baza autorizației de reparații și amenajări interioare ce le-a fost eliberată de Primăria, numai îndepărtarea tablei degradate de pe acoperiș și montarea a uneia noi.
Reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând soluționarea cererii formulate pe calea dreptului comun.
Prin încheierea din data de 3.03.2008, instanța a dispus, în baza art. 164.pr.civilă, conexarea celor două acțiuni, apreciind că între cauze există o strânsă legătură și pentru buna înfăptuire a justiției se impune această măsură.
Prin sentința civilă nr.510/21.04.2008, Judecătoria Sinaiaa admis în parte acțiunea inițială formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și și de asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea conexată formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și, obligand pârâții și să deblocheze scurgerea apelor menajere aferentă imobilului proprietatea reclamanților în canalul C2 identificat prin raportul de expertiză și să permită acestora folosirea instalației de canalizare aferentă imobilului lor, precum și efectuarea lucrărilor de întreținere.
Prin aceeași sentință a obligat pârâții să ridice scândurile montate între construcția proprietatea lor și cea a reclamanților, respingând și restul pretențiilor formulate, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile sunt proprietarii unor imobile vecine, situate în,- și 2A, jud. P, aceștia dobândind proprietatea imobilelor menționate după cum urmează: prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445/22.01.1992, G și au cumpărat de la și terenul în suprafață de 120 mp; în conformitate cu autorizația de construire nr. 3/08.05.1992 pe acest teren a edificat o locuință bifamilială; prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 80/1996, și și-au întregit proprietatea cumpărând de la G cota parte de din terenul de 120 mp, iar ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1680/20.07.2001, și au cumpărat de la și suprafața de 71 mp, teren situat între construcțiile proprietatea părților; prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 850/15.08.2003 (fila 8-10), a cumpărat de la cota de din terenul în suprafață de 106 mp situat în,- împreună cu mansarda construcției situate pe acest teren;, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 837/03.10.2001 a cumpărat de la cota de din terenul în suprafață de 106 mp, situat la adresa anterior menționată, împreună cu parterul construcției situată pe acest teren.
S-a mai reținut că imobilul dobândit de către și în modalitatea anterior descrisă, a fost edificat de către autorii lor în perioada 1992-1993, la distanța de 0,95 față de construcția proprietatea și, iar terenul aflat între aceste două clădiri, în perioada respectivă, era atât în proprietatea autorilor reclamanților și, cât și în proprietatea pârâților-reclamanți și.
La momentul edificării construcției de către, aceasta era situată la 0,4 față de limita de proprietate așa cum acest lucru rezultă din schița de plan anexă la certificatul de urbanism.
Mai reține instanța de fond că, ulterior, la data de 17.09.1994, între proprietarii celor două construcții s-a încheiat un contract sub semnătură privată prin care aceștia au stabilit realizarea în comun a instalației de canalizare a clădirilor proprietatea lor.
Prin același contract s-au stabilit drepturile și obligațiile părților cu privire la această utilitate, menționându-se că, după finalizarea lucrărilor, fiecare proprietar va pune la dispoziția celuilalt, cu titlu gratuit, terenul pe care trece instalația de canalizare, iar fiecare din părțile contractante va deveni proprietară în indiviziune a din instalația de canalizare care face obiectul contractului.
De asemenea, în convenția părților s-a prevăzut și modalitatea de transmitere a drepturilor și obligațiilor reciproce, respectiv faptul că în cazul în care una din părți înstrăinează imobilul ce îi aparține, dreptul de proprietate asupra instalației de canalizare se transmite asupra noilor proprietari, fără a fi posibilă modificarea unilaterală a contractului.
Contractul menționat a fost încheiat de către părți pe toată durata de existență a imobilelor, modificarea acestuia fiind posibilă numai printr-o nouă înțelegere cu acordul expres al părților.
Instanța de fond a reținut, din coroborarea declarațiilor martorilor și, faptul că prevederile acestei convenții au fost puse în executare, instalația de canalizare fiind realizată cu contribuția părților semnatare, în modalitatea descrisă în contract.
Totodată, analizând raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul, instanța de fond mai constatat faptul că imobilele părților în litigiu sunt deservite de o canalizare care are două cămine de scurgere amplasate pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți, respectiv căminele notate pe schița de plan cu C1 și C2, cămine care corespund schiței incluse în contractul încheiat de către părți și menționat anterior.
Din același raport de expertiză, coroborat cu declarația martorului, instanța de fond a reținut faptul că pârâții-reclamanți au înfundat scurgerea canalizării aferente imobilului proprietatea reclamanților-pârâți în căminul notat cu C2 pe schița de plan.
Din coroborarea declarațiilor martorilor și, cu autorizația de construire nr. 11/24.04.2005 emisă de Primăria orașului, precum și cu schițele de plan anexă la această autorizație, instanța de fond a reținut faptul că reclamanții-pârâți și au efectuat în cursul anilor 2004-2005, lucrări de reparații interioare și exterioare la imobilul proprietatea lor, fără ca prin acestea să se fi realizat modificarea formei și a dimensiunilor acoperișului construcției.
A mai reținut instanța că, în raportul de expertiză, expertul concluzionat că acoperișul reclamanților-pârâți este situat la 55 cm de zidul casei proprietatea acestora, iar acest acoperiș este prevăzut cu jgheaburi și burlane pentru scurgerea apelor pluviale.
S-a mai arătat că, din declarațiile martorilor menționați anterior, rezultă că pârâții reclamanți au montat între imobilul proprietatea lor și aceea a reclamanților-pârâți mai multe scânduri, care conduc apele pluviale către imobilul proprietatea celor din urmă, degradând exteriorul peretelui construcției.
Cu privire la cererea reclamanților-pârâți și de obligare a pârâților și la deblocarea scurgerii apelor menajere, aferentă imobilului proprietatea lor, în canalul C2 situat pe proprietatea ultimilor, precum și obligarea acestora să le permită folosirea instalației de canalizare și efectuarea lucrărilor de întreținere, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, obligațiile pârâților rezultând din convenția pe care au încheiat-o cu autorii reclamanților.
Referitor la solicitarea reclamanților-pârâți de obligare a pârâților-reclamanți să-și ridice scândurile montate între cele două imobile, sprijinite pe imobilul proprietatea lor, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată deoarece prin modul în care aceștia au înțeles să își exercite dreptul de proprietate, montând scânduri între construcții care captează și dirijează apele pluviale către proprietatea reclamanților, degradând-o, instanța consideră că suntem în prezența unui abuz de drept, astfel că, se impune obligarea pârâților la ridicarea acestor scânduri, numai în acest mod dreptul de proprietate al reclamanților-pârâți și, fiind respectat.
În ceea ce privește celelalte solicitări ale reclamanților-pârâți, instanța a considerat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, cererea acestora de a se constata că terenul dintre imobilul lor și cel al pârâților a fost dat în mod gratuit de ambele părți pentru construcția canalizării și, ca atare, să fie vizitat de ambele părți pentru a se verifica utilizarea corectă a instalației, nu a fost primită de către instanță, arătându-se că transferul dreptului de proprietate poate fi realizat numai în condițiile legii, prin acordul proprietarilor, astfel încât, instanța nu este în măsură să constate astfel de împrejurări în conformitate cu prevederile art. 111..pr.civilă.
De asemenea, cererea reclamanților-pârâți de obligare a pârâților- reclamanți să le permită accesul pentru repararea peretelui degradat, nu a fost primită de instanță de fond, care a apreciat ca nu există niciun temei legal care să conducă la restrângerea dreptului de proprietatea al celor din urmă, singura modalitate de constituire a acestui drept fiind convenția părților.
Cu privire la cererea acelorași reclamanți de obligare a pârâților la plata sumei de 3000 lei, reprezentând contravaloarea unui prejudiciu suferit ca urmare a acțiunilor acestora, instanța de fond a considerat că nu poate fi admisă, nefiind dovedit cuantumul prejudiciului suferit de către reclamanți ca urmare a conduitei pârâților, care este o condiție a răspunderii civile delictuale în conformitate cu prevederile art. 998 od civil.
Referitor la acțiunea conexă, instanța de fond a considerat că primul capăt de cerere este neîntemeiat, deoarece în speță este vorba de o servitute constituită prin voința omului, care impune fondului aservit respectarea drepturilor conferite fondului dominant. Astfel, prin înstrăinarea suprafeței de 71 mp de către autorii pârâților-reclamanți și, către reclamanții-pârâți și, s-a instituit o servitute a picăturii streșinii, fondul dominant fiind cel proprietatea primilor, iar fondul aservit fiind imobilul proprietatea celor din urmă.
S-a mai arătat că, la momentul edificării construcțiilor, construcția care în prezent aparține pârâților-reclamanți și avea asigurată scurgerea picăturii streșinii pe terenul proprietatea autorilor lor. Ulterior, aceștia au înstrăinat parte din acest teren, exact terenul care în prezent are calitatea de fond aservit, fiind astfel constituită servitutea menționată, care fiind o servitute aparentă și continuă se dobândește prin titlu în condițiile art. 626 od civil.
În conformitate cu prevederile art. 634 od civoil, "proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc într-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită" or, cererea reclamanților și nu este altceva decât o cerere prin care aceștia cer ridicarea servituții constituită în modul descris anterior, fără a se utiliza și dovedi motivele pentru care se apreciază că această servitute a devenit prea împovărătoare.
C de-al doilea capăt de cerere având un caracter subsidiar și fiind condiționat de admiterea primului capăt de cerere, a fost respins de către instanță ca neîntemeiat.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, aceștia au susținut că, în opinia lor, instanța avea obligația de a analiza și interpreta actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, astfel încât, să încadreze situația de fapt din punct de vedere juridic.
Au mai arătat apelanții că manifestarea de voință a semnatarilor înscrisului sub semnatură privată, a fost în sensul de a-și determina atât cotele de contribuție la realizarea canalizării, drepturile și obligatiile născute în sarcina semnatarilor, modalitatea se transmitere în cazul unui transfer al proprietatilor așa cum se prezentau la data semnării înscrisului, cât și modalitatea de încetare a valabilității înscrisului, susținâd că acest înscris a reprezentat o manifestare de voință a proprietarilor terenului pe care urma să fie efectuată construcția destinată canalizării.
Apelanții au mai susținut că în anul 2001, în momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1680/20.07.2001, au devenit proprietarii suprafeței de teren de 71 mp, care include și partea de teren a foștilor proprietari, care, alături de partea lor, au fost afectate în scopul construirii canalizării.
Pe cale de consecință, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare ce se regăsește menționat anterior, devin incidente prevederile art.2 cap.III din înscrisul sub semnătură privată, întrucât între părți a intervenit o nouă înțelegere prin vânzarea terenului în suprafață de 71 mp.
Scopul avut în vedere în momentul semnării înscrisului sub semnătură privată, construirea în comun cu trecerea pe terenurile aflate atât în proprietatea apelanților și, cât și a numiților și, a dispărut în opinia apelanților ca urmare a încetării calității de proprietari, întrunită în persoana autorilor reclamanților-pârâți din prezenta cauză, singurii proprietari asupra terenului pe care a fost construită canalizarea, fiind în prezent apelanții.
S-a susținut de apelanți că prin modalitatea de interpretare a înscrisului sub semnătură privată, instanța de fond se substituie voinței părților, întrucât efectul de încetare a valabilității înscrisului așa cum părțile au avut în vedere în momentul inserării la art.2 că își pierde valabilitatea prin intervenția unei noi înțelegeri.
Cât privește solicitarea reclamanților-pârâți de a le fi permisă vizitarea canalizării pentru a verifica utilizarea corectă, motivat de faptul că terenul dintre imobilul lor și cel al pârâților a fost dat în mod gratuit de ambele părți, a fost respinsă de instanța cu motivația că "transferul dreptului de proprietate poate fi realizat în condițiile legii, prin acordul proprietarilor".
O astfel de afirmație vine să susțină eroarea gravă comisă de instanța de fond cu prilejul invocării înscrisului sub semnătură privată ca temei al dreptului transferat către reclamanții-pârâți din prezenta cauză, sub aspectul utilizării terenului afectat de construirea instalației de canalizare.
În ceea ce privește argumentele invocate de instanța de fond în respingerea cererii de chemare în judecată formulată de apelanții-pârâți, aceștia au arătat că în mod tendențios instanța de fond a apreciat că "suntem în prezența unei servituți constituită prin voința omului care impune fondului aservit respectarea drepturilor conferite fondului dominant".În cazul de față, nu ne aflăm în prezența unei servituți instituite prin voința omului, ci în prezenta unei servituți legale reglementată de art.615 Cod civil.
S-a mai susținut că, deși Judecătoria Sinaia înserează în sentință textul de lege prin care este reglementată servitutea legală a picăturii streașinii, aceasta face ulterior trimitere la dispozițiile art.620 alin.1 pr.civilă, prin care legiuitorul a reglementat modul în care poate fi instituită o servitute prin fapta omului.
La momentul edificării construcției de către autorii reclamanților, respectiv și, aveau calitatea de proprietari ai suprafeței de 71 mp, astfel încât, aceștia nu aveau instituită servitutea legală a picăturii streșinii și evident că nu puteau institui această servitute decât ca o servitute stabilită prin fapta omului și anume prin titlu, adică prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1680/20.07.2001.
Se mai susține că expertul desemnat în cauză a constatat la fața locului că reclamanții-pârâți au încălcat dreptul lor de proprietate, depășind pe o lățime de 6,70, prin modul de construire a acoperișului casei, fără autorizație, limita proprietății lor.
La data de 15.09.2008, intimatii-reclamanți și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței nr.510/21.04.2008 a Judecătoriei Sinaia.
Tot intimații-reclamanți, la data de 20.10.2008, au depus o completare la întâmpinare, arătând că în anul 1994, între familia și familia și a intervenit contractul sub semnătură privată pentru construcția canalizării cu trecere pe terenurile celor două proprietăți, stabilindu-se obligații reciproce de utilizare pe întreaga perioadă a existentei imobilelor, precum și alte obligații.
S-a mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare între frații și autentificat sub nr. 1680/30.07.2001, aceștia au vândut d-lui suprafața de 71 mp din teren, astfel că, acoperișul casei precum și canalizarea, au trecut pe proprietatea fam., iar în contract nu se face nicio mențiune privind acoperișul casei construită în 1992-1993 de către frații, sau despre canalizarea care a deservit ambele imobile, existând în continuare obligațiile consemnate în contractul sub semnătură privată din 17.09.1994.
Prin decizia nr. 566 pronunțată la 3 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că prin contractul sub semnătură privată încheiat la data de 17 septembrie 1994 între familiile și apelanții-pârâți din prezenta cauză, în calitate de proprietari ai imobilului din,-A, pe de o parte, și familiile și, în calitate de proprietari ai terenului și imobilelor din-, pe de altă parte, s-a convenit construirea în comun, cu trecerea pe terenurile situate pe- și-A, a instalației de canalizare a clădirilor aferente.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor acestui contract, fiecare proprietar pune la dispoziția celuilalt, în parte, cu titlu gratuit, terenul pe care trece instalația de canalizare, pe toată durata existenței imobilelor racordate, după punerea în funcțiune, fiecare dintre cele două părți devenind proprietara în indiviziune a din instalația de canalizare care face obiectul contractului, iar potrivit art. 2 din dispozițiile finale "valabilitatea prezentului contract se întinde pe toată durata de existență a imobilelor racordate în parte, dacă între proprietari nu va intervenit o nouă înțelegere cu acordul expres al părților".
Faptul că, ulterior încheierii acestui contract, una din părțile contractante a înstrăinat celeilalte părți contractante terenul pe care s-a realizat canalizarea respectivă, nu este de natură să modifice conținutul acestei înțelegeri, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, în condițiile în care părțile, în cuprinsul contractul sub semnătură privată, au arătat la art. 5 din "II Obligațiile părților", că "în momentul eventualei transferări a proprietății asupra unei părți din imobilele conectate la canalizarea în cauză, prevederile prezentului contract se transmit, automat, proporțional, și noilor proprietari, fără posibilitatea de a fi modificate unilateral. Vânzătorul este obligat ca la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare să predea cumpărătorului o copie de pe prezentul contract".
A apreciat instanța că instalația de canalizare a fost în comun edificată, pentru folosința celor două imobile, unul proprietatea apelanților-pârâți și celelalt, în prezent, proprietatea intimaților-reclamanți și, cumpărat de aceștia din urmă.
Situația că la încheirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1680/20.07.2001, prin care apelanții-pârâți au devenit proprietari și asupra suprafeței de teren de 71 mp, teren pe care este edificată canalizarea în litigiu, vânzătorii și au omis să insereze sarcina reală care purta asupra imobilului, se datorează probabil situației că apelanții-pârâți cunoșteau situația juridică a terenului, fiind părți în contractul mai sus amintit.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu pot fi primite susținerile apelanților în sensul că mai sus menționata convenție și-a încetat efectul prin intervenția unei noi înțelegeri, conform art. 2 din acest contract, respectiv prin înstrăinarea terenului pe care a fost edificată canalizarea de către una din părțile contractante de către cealaltă parte, deoarece înstrăinarea a privit doar terenul, nu și cota de din dreptul de proprietate asupra instalației de canalizare, iar instalația de canalizare, conform mențiunilor contractului sub semnătura privată, avea destinația specială de a deservi construcțiile proprietarilor care au edificat-o în comun.
Situația că vânzătorii nu au inserat în contractul de vânzare sarcina care purta asupra terenului, este explicabilă prin aceea că apelanții-pârâți aveau cunostință de aceasta deoarece au fost părți în contractul prin care s-a instituit aceasta sarcina și aveau deci cunoștință, în mod direct, de obligațiile asumate de părți.
În mod constant în literatura juridică s-a statuat că succesorul cu titlu particular trebuie să respecte și să execute toate contractele prin care autorul său a modificat ori a micșorat dreptul transmis, cu condiția că aceste contracte să fie anterioare transmisiunii și să se fi respectat condițiile de formă și publicitate pentru ca acele contracte să fie opozabile terților (ceea ce nu este cazul în speta de față, întrucât cumpărătorii nu erau terți, ci aveau cunoștință în mod direct de acest contract). În realitate, succesorul cu titlu particular este obligat să respecte și să execute toate contractele prin care autorul său a micșorat sau a modificat dreptul ce i l-a transmis, nu atât în virtutea opozabilității față de el a acestor contacte, cât și în virtutea calității lui de dobânditor al unui drept deja modificat ori micșorat pe care nu-l poate dobândi decât ca atare, deoarece "nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet".
Este adevărat că părțile puteau, prin comun acord, să obligațiile asumate prin contractul ințial, odată cu înstrăinarea terenului către cealaltă parte a terenului de 71 mp, prin contractul autentificat sub nr. 1680/20.07.2001, dar pentru aceasta era necesară o mențiune expresă în acest sens inserată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare sau separat, chiar prin înscris sub semnătură privată.
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod legal instanța de fond a apreciat, având în vedere prevederile art. 969 od civil, că între părți există un contract prin care s-a stabilit faptul că fiecare din părțile contractante va deveni proprietară în indiviziune a din instalația de canalizare care face obiectul contractului, prin care au fost stabilite obligațiile și drepturile părților, între care și dreptul de a folosi instalația de canalizare și de a efectua lucrările de întreținere necesare.
În condițiile în care convenția părților este legală, nefiind identificat de către instanță vreun motiv de nulitate a acesteia, ea își produce pe deplin efectele, mai ales că apelanții-pârâți au participat efectiv la încheierea acesteia și au și calitate de dobânditori cu titlu particular al imobilului, având o destinație specială, astfel că, sunt ținuți de obligațiile asumate de partea de la care au cumpărat și nu pot invoca faptul că nu trebuie să respecte obligațiile pe care nu și le-ar fi asumat de bună-voie.
S-a mai arătat că, prin convenția încheiată, intimații-reclamanți au făcut dovada că sunt coproprietari, în cotă de, asupra canalizării, astfel că, printr-o interpretare corectă și judicioasă a probelor administrate în cauză, Judecătoria Sinaia, după ce a constatat din raportul de expertiză, coroborat cu declarația martorului, faptul că pârâții-reclamanți au înfundat scurgerea canalizării aferente imobilului proprietatea reclamanților-pârâți, în căminul notat cu C2 pe schița de plan, a dispus obligarea acestora să deblocheze scurgerea apelor menajere și sa permită acestora folosirea instalației de canalizare aferentă imobilului lor, precum și efectuarea lucrărilor de întreținere.
În ceea ce privește criticile privind respingerea propriilor pretenții, respectiv obligarea intimaților-pârâți să retragă acoperișul de pe terenul proprietatea apelanților, cu plata de daune cominatorii pentru întârziere, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art. 615.civil "tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale, astfel încât, apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe și nu pe locul vecinului său."
În acord cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut că servitutea streșinii este o servitute continuă și aparentă care poate fi dobândită prin titlu, în condițiile art. 626 od civil. Prin destinația proprietarului care potrivit art. 625 Cod civil, ține loc de titlu numai în privința servituților continue și aparente, se înțelege starea de lucruri stabilită de proprietarul aceluiași fond între două părți ale acestuia, pentru ca una din ele să aservească celeilalte, stare care ce subzistă și după ce fondul a fost despărțit prin înstrăinare, formând două imobile aparținând la doi proprietari diferiți.
Pentru a exista o atare destinație, este necesar ca ea să aibă un caracter permanent, de natură a stabili o servitute, iar nu un caracter provizoiu, dovada putând fi făcută prin orice mijloc de probă.
tribunalul că, în speță, așa cum a reținut și instanța de fond, situația grevării fondului proprietatea apelanților-reclamanți cu această servitute reise din probele adminstrate în cauză. Astfel, martora arată ca este familiarizată cu situația imobilelor în litigiu, întrucât este persoana care a vândut amabelor părți imobilele, precizând că în anul 1992 vândut pârâtului o suprafață de teren de 120 mp și la momentul respectiv pârâtul a edificat o casă pe linia de hotar, între casa pârâtului și casa pe care o stăpânea martora, fiind o distanță de aproximativ un metru ce a fost egal împărtă între proprietari, fiecare stăpânind 50 de cm. A mai arătat martora ca imobilul pe care l-a vândut reclamanților are aceeași formă a acoperișului ca în momentul înstrăinării, modificându-se numai tabla de pe casă, cea inițială fiind înlocuită.
Împotriva acestei decizii au formulat recurspârâții și, invocând dispozițiile art. 304 pct.5, 8 și 9.pr.civilă, raportat la dispozițiile art. 105, 261 și 295.pr.civilă, în sensul că aceasta încălcat formele de procedură, nu a cuprins motivele care au dus la înlăturarea criticilor formulate în cuprinsul cererii de apel, iar măsura respingerii apelului este rezultatul schimbării înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a arătat că în cadrul deciziei nr. 566/3.11.2008 nu se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civilă.
Critică recurenții modalitatea de motivare a instanței de apel, respectiv argumente precum "vânzătorii și au omis să insereze sarcina reală", "se datorează probabil", "situația că vânzătorii nu au inserat în contractul de vânzare sarcina, este explicabilă prin aceea că apelanții-pârâți aveau cunoștință de aceasta", apreciindu-se că această abordare a motivării încalcă dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civilă, ce impun judecătorului obligativitatea aflării adevărului, și nu fundamentării deciziei sale pe probabilități.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la pronunțarea deciziei de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9.pr.civilă, recurenții au arătat că instanța nu a lămurit cum anume știau apelanții-pârâți de existența sarcinii reale, având în vedere că, la momentul construirii canalizării, terenul în suprafață de 71 mp era proprietatea numiților și, astfel încât, aceștia își exercitau dreptul conferit de calitatea de proprietari, și nicidecum cel rezultat din instituirea sarcinii reale a servituții.
Apreciază recurenții că instanța a constatat existența unor obligații, deși acestea nu rezultau nici din înscrisuri și nici din texte de lege, dar ignoră, pe de altă parte, dreptul legal recunoscut de lege prin instituirea servituții picăturii streșinii și confirmat de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Potrivit acestui raport de expertiză, a fost probat faptul că acoperișul casei reclamantului-pârât este amplasat pe terenul proprietății pârâților pe o lățime de 0,70, fapt care duce la degradarea locuinței acestora.
instituirea servituții legale a picăturii streșinii, ce a devenit operantă prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1680/2007, apreciază recurenții că instanța a încălcat dispozițiile art. 615 Cod Civil.
Au mai arătat recurenții că, deși la data de 17 septembrie 1994, între aceștia și frații a intervenit un contract pentru construirea în comun a instalației de canalizare a clădirilor, valabilitatea acestuia a încetat la data de 20.07.2001, în momentul cumpărării terenului de 71 mp de către familia de la frații, intervenind o nouă înțelegere, în sensul că instalația de canalizare dintre căminele 1 și 3 aparținea familiei, iar cea cuprinsă între căminele 3-5 rămâne comun, frații urmând să-și realizeze racordul cabanei la acestea și să își retragă acoperișul de pe terenul recurenților, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 29.02.2008.
Important de reținut este că la vânzarea imobilului către intimați, vânzătorii nu au trecut în obiectul vânzării ceea ce înstrăinaseră anterior și nici un drept de servitute sau de proprietate asupra instalației de canalizare, astfel încât, afirmația că reclamanții au un drept de proprietate asupra instalației de canalizare existentă pe terenul recurenților, este nelegală.
Susțin, în esență, recurenții că intimații, contrar celor expuse mai sus, au folosit fără drept canalizarea, în ciuda notificărilor transmise de către pârâți, iar în perioada iulie-august 2004 au executat ample lucrări la cabana din lemn, fără autorizație legală, modificând configurația acoperișului.
Arată recurenții că în situația în care nu se ia în considerare înțelegerea părților ce au construit canalizarea, înțeleg să invoce excepția de neexecutare a contractului, clauză inserată la pct. 4 lit. c din acesta, respectiv obligația de a asigura buna funcționare a canalizării, condiționată de suportarea cheltuielilor de exploatare și întreținere.
În ceea ce privește situația montării de către recurenți a scândurilor dintre cele două imobile, se apreciază că această operațiune era necesară pentru a se apăra peretele casei pârâților de degradarea provocată de apa care curge de pe acoperișul și jgheabul cabanei reclamanților-pârâți.
În acest sens, se apreciază că trebuia admisă acțiunea conexă prin care au solicitat obligarea intimaților-pârâți de a retrage acoperișul de pe terenul recurenților, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia s-a arătat că datorită pantei acoperișului și lungimii acestuia, cu care pătrunde în curtea vecinului, picăturile stropesc peretele calcanului, distrug tencuiala și materialul lemnos, creează igrasie în zidurile casei, iar apele se pot scurge și în fundație, provocând tasarea și fisuri în zidărie, precum și distrugerea trotuarului.
La termenul din 16.04.2009, intimatul-reclamant a invocat excepția tardivității recursului, Curtea de Apel respingând această excepție în ședință publică, având în vedere că decizia nr. 566/3.11.2008 a fost comunicată recurenților la data de 11.02.2009, conform dovezilor de primire și procesului-verbal de predare atașate la filele 57-58 ale dosarului Tribunalului Prahova, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 25.02.2009, astfel cum rezultă din mențiunile Oficiului Poștal aflate pe plicul de la fila 16 dosar recurs.
Ca atare, recursul a fost declarat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.301 pr.civilă, în condițiile art. 104.pr.civilă, potrivit căruia actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate la Oficiul Poștal, înainte de împlinirea lui.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, raportat la textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de recurs urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3.pr.civilă, după analizarea cererii de recurs, să constate că, în esență, criticile invocate de către recurenți se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9.pr.civilă, sub aspectul susținerilor acestora, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu ocazia interpretării convențiilor de vânzare-cumpărare și construire încheiate de către părți și că a dat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 615, 625 și 627 Cod Civil.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea de Apel constată că acesta nu este fondat, nefiind întrunite în speță dispozițiile art. 304 pct. 7.pr.civilă, ( greșit încadrat la punctul 5), întrucât instanța de apel a răspuns, întru totul, criticilor formulate, motivarea sa fiind cuprinzătoare și în conformitate cu soluția pe care a îmbrățișat-
În schimb, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civilă, sunt găsite de Curtea de Apel întemeiate, având în vedere că instanțele anterioare au interpretat greșit convențiile părților sub aspectul existenței servituții asupra canalizării și asupra picăturii streșinilor, pronunțând în acest mod, hotărâri nelegale și cu încălcarea dispozițiilor art. 615, 625 și 627 Cod Civil.
În acest sens, se poate observa că la dosarul cauzei, fila 5, există contractul de construire în comun a instalației de canalizare aferentă celor două clădiri învecinate, încheiat între familiile și în anul 1994, prin care acestea au convenit, într-adevăr, să construiască împreună instalația de canalizare în discuție, dar care cuprinde, la Capitolul III pct.2, mențiunea că valabilitatea contractului încetează, dacă între proprietari nu intervine o nouă înțelegere, cu acordul expres al părților ( fără a se preciza dacă acesta urmează a fi scris sau verbal).
Astfel cum rezultă din declarația părții cocontractante, martorul, dar mai ales din procesul-verbal din data de 29.02.2008, încheiat între, și, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1680/20.07.2001, ce a avut ca obiect transferul proprietății către fam. a celor 71 mp, teren situat între proprietăți și pe care era edificată instalația de canalizare, a intervenit o nouă înțelegere care a anulat efectele convenției din data de 17.09.1994.
Părțile au convenit cu ocazia transmiterii acestei porțiuni de teren, că terenul nu este grevat de sarcini sau de servituți, lucru ce, de altfel, este consemnat și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1680/20.07.2001 și, ca atare, valabilitatea contractului privind instalația de canalizare încetează cu această dată, întrucât prin cumpărarea terenului instalația a devenit proprietatea integrală a familiei, urmând ca frații să își construiască propria canalizare prin curtea imobilului lor și să-și adapteze acoperișul casei la prevederile Codului civil privind picătura streșinilor.
Existența acestei noi înțelegeri este confirmată și de faptul că, ulterior, frații au vândut numiților și imobilul proprietatea lor, fără a mai confirma existența în favoarea acestuia a unor servituți sau sarcini precum cea a canalizării, astfel cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare autentificate la nr.850/15.08.2003 și nr.837/03.10.2001.
Dovada faptului că imobilul aparținând fraților a fost înstrăinat reclamanților-pârâți și fără menținerea servituților în favoarea fondului dominant înstrăinat, este inclusiv schița anexă a autorizației nr. 11/2005 privind executarea reparațiilor și amenajărilor interioare și exterioare ale imobilului aparținând acestora, în care se specifică (filele 35-39) că acestuia îi lipsesc atât finisajele, cât și instalațiile.
Ca atare, concluziile instanțelor anterioare, în sensul că sus-menționata convenție de construire a instalației de canalizare nu și- încetat efectele cu ocazia transmiterii proprietății terenului pe care aceasta a fost edificată în comun, sunt eronate câtă vreme semnatarii acestei convenții au confirmat verbal, dar și prin înscris sub semnătură privată, existența unei alte înțelegeri prin care efectele contractului de construire din anul 1994 și-au încetat valabilitatea.
Concluzia instanței de apel, în sensul că motivul pentru care nu a fost consemnată în contractul de vânzare cumpărare sarcina reală a edificării canalizării în litigiu care greva terenul de 71 mp înstrăinat, se datorează probabil situației că apelanții-pârâți cunoșteau situația juridică a terenului, fiind părți în contractul mai sus amintit, este eronată, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, părțile au convenit tocmai contrariul, cu atât mai mult cu cât, suprafața de teren vândută reprezenta chiar limita dintre proprietăți, pe care era edificată instalația de canalizare în litigiu, importanța pe care aceasta o reprezenta pentru familia cumpărătoare, fiind dată tocmai de stingerea sarcinilor reale și servituților ce le implica.
Rezultă, așadar, că tocmai aplicarea dispozițiilor art. 969 Cod Civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în condițiile în care între părți a intervenit ulterior convenției de construire din anul 1994, o nouă convenție privind încetarea efectelor acesteia, precum și a tuturor servituților ce grevau terenul înstrăinat în anul 2001, duce în mod obligatoriu, la soluția de respingere a solicitării reclamanților-pârâți și de obligare a familiei de a debloca scurgerea apelor menajere aferente imobilului proprietatea acestora, în canalul C2 și de a permite acestora folosirea instalației de canalizare și efectuarea lucrărilor de întreținere.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ei au făcut dovada existenței unui drept de proprietate atât a suprafeței de teren, cât și a instalației de canalizare care este edificată pe aceasta, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1680/2001 care nu este grevat de sarcini sau servituți, iar potrivit art. 480 Cod Civil, se bucură de toate drepturile conferite de proprietatea lor.
De asemenea, instanțele anterioare au făcut o aplicare greșită a legii, interpretând în mod eronat dispozițiile art. 615, 625 și 627 Cod Civil, considerând că fondului dominant, proprietatea familiilor și, îi profită servitutea continuă și aparentă a picăturii streșinii, câtă vreme în contractele de vânzare-cumpărare prin care aceștia au dobândit proprietatea litigioasă, nu a fost inserată nicio mențiune cu privire la existența în favoarea proprietății vândute a unei servituți de acest tip.
Nu se poate considera în acest sens că sunt întrunite dispozițiile art. 626 Cod Civil, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, servitutea picăturii streșinii nu a putut fi dobândită prin titlu și nici nu a fost făcută dovada existenței unei posesii de 30 ani pentru a fi incidente dispozițiile art. 623 Cod Civil.
Instanța de apel a interpretat în mod eronat, raportat la speța dedusă judecății dispozițiile art. 625 Cod Civil, apreciind că destinația proprietarului a două fonduri, acum despărțite, ține loc de titlu în privința servituților continue și aparente, câtă vreme, deși construcția și terenul aparținând reclamanților și au fost alipite terenului de 71 mp, înstrăinat familiei, cu ocazia înstrăinării, frații au înțeles să renunțe, în mod expres, la existența în favoarea lor a servituții picăturii streșinii și sarcinii reale referitoare la instalația de canalizare.
Este nerelevantă sub acest aspect declarația martorei, câtă vreme convențiile în discuție au intervenit ulterior transmiterii de către aceasta, în anul 1992, suprafeței de 120 mp către pârâtul.
De altfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert, a rezultat că acoperișul casei reclamantului-pârât este amplasat pe terenul proprietății, pe o lățime de 0,70 și datorită pantei acoperișului și lungimii acestuia, cu care pătrunde în curtea vecinului, picăturile stropesc peretele calcanului și prin ciclul îngheț-dezgheț distrug tencuiala și materialul lemnos, creează igrasie în zidurile casei, iar apele se pot scurge și în fundație, provocând tasarea și fisuri în zidărie.
Apreciază acest expert că din aceste motive casele trebuie să aibă panta acoperișului ajutată de jgheaburile și burlanele aferente spre interiorul curții proprii.
Ca atare, dând eficiență convențiilor scrise dintre frații, în calitate de vânzători, atât către fam., cât și către reclamanții-pârâți și, urmează ca în aplicarea disp. art. 615 Cod Civil, potrivit cărora "proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, și nu pe locul vecinului său" să fie admisă acțiunea pârâților-reclamanți, în parte, numai în ceea ce privește obligarea reclamanților-pârâți și de a-și retrage acoperișul de pe terenul proprietatea fam., până la limita hotarului dintre proprietăți, cu schimbarea pantei acoperișului, astfel încât să nu mai permită scurgerea apelor de ploaie și căderea zăpezii pe terenul acestora.
Instanța de recurs nu poate da, însă, eficiență solicitărilor recurenților de a nu mai fi obligați la ridicarea scândurilor montate între construcția proprietatea lor și ce a reclamanților, câtă vreme, din probatoriile administrate, a rezultat existența acestora și a faptului că pot produce degradări imobilului proprietatea reclamanților și, precum și cererii de acordare a daunelor cominatorii și a daunelor moratorii, dat fiind faptul că nu sunt întrunite dispozițiile legale pentru admiterea acestei cererii.
Astfel, potrivit art. 1077 Cod Civil, în cazul în care obligația de a face stabilită în sarcina reclamanților-pârâți nu este îndeplinită, creditorii pot solicita autorizarea instanței de a aduce ei înșiși la îndeplinire, pe cheltuiala debitorilor, obligația stabilită prin prezenta hotărâre, iar potrivit art. 1079 Cod civil, notificarea transmisă de către creditor debitorului obligației de a face, trebuie să întrunească cerințele de formă, în sensul de a fi transmisă prin executorul judecătoresc, și nu prin simpla scrisoare recomandată, astfel cum a procedat fam..
Față de considerentele mai sus arătate, constatând că, pe de o parte, sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 8.pr.civilă, referitoare la interpretarea actului juridic dedus judecății și convențiilor părților, pentru a fi respinsă acțiunea reclamanților-pârâți de obligare pârâților la deblocarea canalizării, întreținerea acesteia și permisiunea folosirii ei de către celelalte părți, cât și dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civilă, referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 615 și urm. pr.civilă, pentru a fi admis capătul de cerere al pârâților de obligare a reclamanților și la retragerea acoperișului de pe terenul proprietatea primilor, Curtea de Apel va admite recursul declarat în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3.pr.civilă, va modifica în tot decizia tribunalului și în parte sentința judecătoriei, în sensul celor arătate mai sus.
Făcând aplicarea art. 274.pr.civilă și observând că, urmare soluției de mai sus, au fost admise în parte ambele acțiuni conexate, instanța de recurs va compensa în parte cheltuielile de judecată referitoare la taxele judiciare de timbru și la onorariile apărătorilor, potrivit art. 276.pr.civilă, urmând a dispune obligarea la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a reclamanților pârâți și, către pârâții-reclamanți, reprezentând diferență onorariu expertiză, conform decontului aflat la fila 104 dosar fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în B,-, sector 2, Cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 566 pronunțată la 3 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia și în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții-pârâți și.
Admite în parte acțiunea conexă formulată de pârâții-reclamanți.
Obligă reclamanții-pârâți și să retragă acoperișul de pe terenul proprietatea fam., până la limita hotarului dintre proprietăți, cu schimbarea pantei acoperișului, astfel încât, să nu mai permită scurgerea apelor de ploaie și căderea zăpezii pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți.
Respinge în rest acțiunea pârâților-reclamanți.
Menține dispozițiile sentinței, referitoare la obligarea pârâților-reclamanți de a ridica scândurile montate între construcția proprietatea lor și cea a reclamanților-pârâți și respinge în rest acțiunea reclamanților-pârâți și.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și mai obligă reclamanții-pârâți și la plata, către pârâții-reclamanți, a sumei de 300 lei cu cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/14.05.2009
f- Judecătoria Sinaia
a- Tribunalul Prahova
-,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
