Obligație de a face. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.366/CM
Ședința publică din 17 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenta reclamantă intimată, cu domiciliul în C,-, -.1,.A,.3, apart.7, județul C și domiciliul procesual în C,-, județul C și recurenta pârâtă intimată BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1243/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din 9.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța pentru a da posibilitate și recurentei pârâte să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.06.2009, 15.06.2009 și 17.06.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B, solicitând să se constate nerespectarea obligațiilor asumate de BCR în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă nr. 7050/2006, respectiv, a art. 17 și 19 din Anexa 1 la contract.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor aferente drepturilor nerespectate, respectiv, plata bonusului aferent trimestrelor I - IV din anul 2007, în cuantum de 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru, precum și a stimulentului din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, actualizate cu rata inflației.
În considerente s-a arătat că reclamanta a avut calitatea de salariat al BCR începând cu data de 26.03.2001 și până la 15.01.2008, în funcția de consilier juridic, în cadrul Oficiului Juridic al Sucursalei Județene C - funcție suport în schema de personal a societății bancare
S-a menționat că după încetarea raporturilor de muncă - intervenită urmare concedierilor operate în societatea bancară - reclamanta a constatat că nu i-au fost achitate integral drepturile rezultate din perspectiva Contractului Colectiv de Muncă nr. 7050/2006, anume, bonusurile trimestriale pentru anul 2007 și stimulentul din fondul de participare la profit.
S-a susținut, astfel, că BCR a plătit trimestrial bonus în decursul anului 2007, dar numai categoriilor de personal menționate la art. 17 alin. 5 lit. a și b, respectiv, pentru cei din zona corporate și cei din zona retail, precum și categoriilor de personal din conducerea centralei și a unităților teritoriale.
Reclamanta a menționat că singura categorie de personal nebonificată a fost cea a personalului suport, care include pe salariații departamentelor juridic, administrativ, contabilitate etc. soluția adoptată fiind așadar restrictivă și discriminatorie, întrucât:
- art. 17 alin. 1 și 5 determină condițiile de eligibilitate pentru acordarea
bonusurilor tuturor salariaților, condiții care se raportează la realizarea indicatorilor de performanță de către unitățile teritoriale, rezultate deosebite în activitatea individuală etc. precum și dacă țintele financiare au fost atinse;
- condițiile mai sus enumerate nu au fost respectate, întrucât indicatorii
de performanță și țintele stabilite pentru personalul departamentelor din zona corporate și retail ale Sucursalei Județene C în anul 2007 nu s-au atins și cu toate acestea premiile s-au plătit pentru acest personal;
- urma să se aibă în vedere, pentru personalul din funcțiile suport, că
deși activitatea acestora nu se reflectă direct în rezultate, sunt totuși aplicabile criteriile nominalizate expres în art. 17 alin. 8 din Anexa nr. 1 Contractului Colectiv de Muncă nr. 7050/2006;
- art. 17 alin. 10 din Anexa nr. 1 la CCM stabilește și posibilitatea ca,
dacă după analizarea trimestrială a gradului de atingere a indicatorilor de performanță, se constată nerealizarea setului de indicatori,. să se ajusteze componenta sau limita minimă de performanță.
Ori, a arătat reclamanta, patronatul BCR a aplicat prevederile acestui ultim alineat al art. 17, constatând nerealizarea setului de indicatori și ajustând limita minimă de performanță numai pentru funcțiile din zona retail, corporate și conducere, deși trebuia aplicată aceeași măsură, pe principiul tratamentului egal, și celui cu funcții în activitatea suport.
S-a apreciat că, din acest punct de vedere, bonusul ce urma a fi achitat în aceste condiții trebuia să fie stabilit la nivelul a 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru al anului 2007, pe baza regulamentului de premiere ( care limita la 1 salariu brut trimestrial ca valoare minimă pentru personalul suport și respectiv la 1,5 salarii brute ca valoare maximă pentru același tip de personal ), în considerarea faptului că celelalte categorii de personal au primit, în aceleași condiții de neîndeplinire a indicatorilor, prime în cuantum aproape egal cu maximul stabilit prin regulament.
Sub aspectul plății stimulentului din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, reclamanta a menționat că a încetat raporturile de muncă în luna ianuarie 2008 din motive neimputabile (desființarea postului), motiv pentru care a apreciat că are vocație la acordarea acestui drept.
Prin întâmpinare, pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ Bas olicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Societatea a apreciat că nu au fost acordate stimulente aferente anului financiar 2007, iar în contractul colectiv de muncă la nivelul BCR pe anul 2008 nu există prevederi cu privire la acordarea unor asemenea stimulente.
S-a mai susținut că în anul 2007, categoriile de personal suport și funcții comune back office nu au beneficiat de premiile trimestriale.
Pârâta a consemnat faptul că, din analiza prevederilor art. 17 alin. 1 din Anexa nr. 1 CCM - Regulament privind salarizarea personalului din BCR rezultă neechivoc că salariații băncii beneficiază de prime în limitele stabilite, iar banca are această obligație numai în condiții realizate de eficiență și competitivitate - atingerea țintelor financiare stabilite și doar dacă salariații se remarcă printr-un aport direct la realizarea efectivă a obiectivelor băncii.
Primele nu sunt drepturi care se impun angajatorului, stabiliteaprioriîn favoarea salariatului, ci doar modalități de stimulare sau de cointeresare, premierea fiind făcută în raport de rezultatele obținute de fiecare angajat în parte, de fiecare unitate bancară și doar în cazul îndeplinirii indicatorilor stabiliți.
În anul 2008, având în vedere rezultatele obținute pentru anul 2007 s-a stabilit de către conducerea executivă a băncii distribuirea fondului de premiere pentru anul 2007 și pentru personalul de execuție din centrală și personalul cu funcții de back office și suport din rețeaua teritorială care nu a beneficiat de acest stimulent pe parcursul anului 2007.
Prin Nota nr. 3180/18.02.2008 s-a supus spre analiză și aprobare Comitetului Executiv modalitatea de acordare a acestui stimulent, ținându-se cont de prevederile CCM; astfel, la pct. 1 s-a prevăzut ca,pentru personalul cu funcții back office și suport din rețeaua teritorială, distribuirea fondului de premiere pentru anul 2007 să se facă conform Anexei 1 ( categoria B și J coloana 12 ).
De asemenea, s-a stabilit că,fondul de premiere alocat reprezintă potențialul-Ť. al acestor categorii, din care s-au dedus sumele alocate ca premii până la acordarea premiilor.
Pârâta a mai menționat că potrivit regulilor de interpretare juridică a dispozițiilor art. 17 - 19 din Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2007, rezultă că vocație la acordarea premiilor o au persoanele care au calitatea de salariați la data acordării acestor bonusuri.
Prin sentința civilă nr. 1243/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei bonusul aferent trim. I-IV din anul 2007, precum și cota corespunzătoare din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Potrivit art. 17 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, aplicabil pe anul 2007,în vederea stimulării salariaților pentru aportul direct al acestora la realizarea obiectivelor băncii în condiții de eficiență și competitivitate, aport concretizat în realizarea unor indicatori de performanță stabiliți pentru fiecare unitate, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea individuală sau prin lucrări apreciate ca valoroase, dacă țintele financiare ale Băncii Comerciale Române s-au atins, se plătesc premii în limita a 23% din fondul de salarii plătit trimestrial.
5 stabilește că,Fondul de premiere se calculează și se distribuie trimestrial la nivel de județ ( regiune ), separat pentru fiecare categorie de personal, în funcție de indicatorii de performanță stabiliți conform strategiei băncii. Acest fond este împărțit după cum urmează:
a). fond de premiere pentru personalul din zona corporate;
b). fond de premiere pentru personalul din zona retail;
c). fond de premiere pentru personalul suport ( administrativ, IT, juridic, contabilitate, etc. ).
Același text menționează totodată și gradul de ajustare ( procentuală ) a fondului de premiere în raport de gradul de realizare a indicatorilor de performanță.
Textul art. 17 alin. 8 dispune că, datorită naturii activităților desfășurate de personalul suport din centrala băncii și din unitățile teritoriale, care nu se reflectă direct în rezultate, se vor avea în vedere și următoarele criterii pentru distribuirea premiilor: volumul, calitatea, eficiența muncii prestate pentru buna desfășurare a întregii activități, reflectată ulterior în rezultatele unității teritoriale sau a compartimentului din centrală.
În speță, reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic în cadrul Sucursalei Județene C până la data de 15.01.2008, dată de la care i-a încetat contractul de muncă potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii ( fila 55 ).
În speță, s-a dovedit că societatea pârâtă a înregistrat, potrivit situațiilor financiare, un profit pe anul 2007 - fila 58 și că a repartizat și achitat în decursul aceluiași an bonusul prevăzut prin textul menționat, către personalul de conducere centrală și teritorială, precum și pentru personalul din zonele corporate și retail - fila 25.
Societatea pârâtă nu a contestat acest fapt și nici nu a dovedit că fondul de premiere pentru personalul suport nu putea fi stabilit datorită criteriilor obiective de evaluare a activității acestui personal pe anul 2007, după cum nu a infirmat - prin probele administrate - nici faptul că celorlalte categorii de personal li s-a constituit fondul de premiere în ciuda neîndeplinirii integrale a indicatorilor de performanță.
A exclude o categorie de personal de la plata acestor bonusuri în condițiile în care au fost stabilite și achitate bonusuri trimestriale pentru toate celelalte categorii de personal constituie, în absența unui criteriu obiectiv și a unei motivații justificate, o situație discriminatorie, cu atât mai mult cu cât societatea bancară nu a făcut dovada că, din categoria personalului suport în care se încadra și reclamanta, o parte a salariaților a primit acest bonus, pe considerentele menționate în art. 17 alin. 8.
Această situație a făcut de altfel obiectul, astfel cum rezultă din documentația prezentată, a unei propuneri de luare în dezbatere, în ședința Comitetului Executiv, a posibilității de a se distribui fondul de premiere pentru anul 2007 inclusiv pentru personalul suport, conform Anexei 1 - filele 22-24.
Astfel fiind, constatând că în speță nu s-a probat, pe baza criteriilor obiective induse de textul art. 17 alin. 8 din Anexa Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2007, că reclamanta nu ar fi îndeplinit în decursul anului condițiile de acordare a bonusului trimestrial, va fi admisă cererea cu privire la plata acestui bonus, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Cât privește solicitarea reclamantei de cuantificare a acestei sume la 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru, instanța va reține că o asemenea determinare valorică nu poate fi realizată judiciar, în măsura în care trebuie să se stabilească de către partenerii sociali în ce măsură se pot acorda bonusuri pentru personalul suport, corespunzătoare anului 2007, la nivelul superior stabilit prin contract ( cu atât mai mult cu cât însăși reclamanta invocă nerespectarea indicatorilor de performanță pentru sucursală ); pe cale de consecință, această solicitare nu va fi reținută ca fiind justificată, cu mențiunea că valoarea trimestrială a bonusurilor urmează a fi stabilită în condițiile contractului colectiv.
În ce privește cota din fondul de participare la profit a salariaților, se vor avea în vedere dispozițiile art. 19 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al societății bancare pe anul 2007, care menționează că:
,Pentru activitatea desfășurată în anul 2006, personalul Băncii Comerciale Române beneficiază de stimulent din fondul de participare la profitul societății în limita a 10% din profitul anului 2006 -
Conform alin. 3,nu beneficiază de participare la profit persoanele care nu mai au calitatea de salariat la data plății acestui drept, însă textul alin. 4 stabilește excepțiile de la această regulă,Prin excepție de la prevederile alin. 3, beneficiază de participare la profit următoarele categorii de persoane:
-
b). persoanele concediate pentru motive care nu țin de persoana lor, determinată de desființarea locului de muncă urmare dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității în condițiile art. 65 Codul muncii .
Societatea pârâtă nu a contestat faptul că textele redate și-au menținut pe deplin valabilitatea și pe parcursul anului 2007 - când reclamanta a avut calitatea de salariat - susținând însă că prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate aplicabil pe anul 2008, o asemenea prevedere nu mai există.
Această apărare nu are însă, relevanță, câtă vreme dreptul fostului salariat de a participa la repartizarea profitului se naștepentru anul în care s-a obținut profit, la data înregistrării profitului (anume, după analiza rezultatelor economico-financiare globale ale anului), iar nu pentru anul în care s-a constatat existența profitului.
Ori, în cauză, reclamanta a avut până la data de 31.12.2007 calitatea de salariat al societății bancare, încetând raporturile de muncă pentru un motiv care nu ține de persoana salariatului ( reorganizarea activității ), astfel că în raport de art. 19 alin. 4 din Anexa CCM nu poate fi înlăturată la participarea la profit, pentru anul 2007.
La data de 23.12.2008, reclamata a sesizat instanța cu o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1243/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, pe considerentul că aceasta nu poate fi pusă în executare.
S-a solicitat, astfel, ca să se consemneze în dispozitivul hotărârii cuantumul explicit al pretențiilor reclamantei, întrucât deși acțiunea a fost admisă, punerea în aplicarea a dispozițiilor sale nu se poate realiza.
S-a arătat, în acest context, că deși s-a reținut în considerentele sentinței dreptul reclamantei de a beneficia de bonusul aferent trimestrelor I - IV ale anului 2007, prin respingerea opțiunii exprimate - de cuantificare a acestuia la 1,5 salarii brute pe fiecare trimestru - nu poate primi în fapt o sumă cu acest titlu.
S-a susținut că în procedura judiciară s-au administrat suficiente probe care să ateste că societatea bancară pârâtă a plătit altor categorii de personal bonus trimestrial și că, în aplicarea art. 17 alin. 8 din anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă nr. 7050/2006, BCR trebuia să analizeze activitatea sa prin prisma criteriilor expres stabilite, la momentul acordării bonusului pentru categoriile de personal premiate/bonificate.
Reclamanta a precizat că deși a solicitat prezentarea în instanță a Regulamentului emis în aplicarea Anexei nr. 1 la CCM, acest înscris nu a fost prezentat, deși din conținutul lui ar fi reieșit fără putință de tăgadă valorile minime și maxime ale acestui bonus.
S-a apreciat că la data soluționării cauzei nu se putea reține de către instanță că valoarea acestui bonus se va determina de către partenerii sociali, întrucât reclamanta nu mai avea calitatea de salariat; că nu se mai poate analiza activitatea sa din anul 2007 prin raportare la categoriile de personal bonificate în același an, întrucât structura organizatorică actuală a băncii este net diferită față de aceea de la momentul acordării bonusului celorlalte categorii de personal.
Reclamanta a susținut că pârâta nu a contestat pe parcursul dezbaterilor cuantumul solicitat, de 1,5 salarii.
Cu privire la plata stimulentului din fondul de participare la profitul societății s-a solicitat să se rețină că reclamanta este îndreptățită la plata sumei de 240 euro, în echivalent în lei la data plății, proporțional cu timpul efectiv lucrat în anul 2007.
În aplicarea art. 281 cod proc. civilă, reclamanta a solicitat să se realizeze îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de ședință din 31.10.2008, unde cu privire la susținerile reclamantei s-a consemnat,valoarea stimulentului din fondul de participare la profit în cuantum de 24 euro în loc de, 240 euro, cum era corect.
Prin întâmpinare, pârâta BCR a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu se încadrează în prevederile art. 2812cod proc. civilă.
S-a solicitat să se rețină aprecierile instanței referitoare la imposibilitatea determinării judiciare a valorii bonusului cuvenit reclamantei, în contextul în care doar partenerii sociale pot stabili în ce măsură se pot acorda bonusuri pentru personalul suport pentru anul 2007; că pe tot parcursul litigiului nu numai că a fost contestată cuantificarea la 1,5 salarii, ci și însuși dreptul invocat.
S-a precizat că pentru capătul de cerere privind plata stimulentului din fondul de participare la profit, reclamanta s-a raportat la un element extrinsec activității BCR, anume, decizia proprietarului grupului Erste de a recompensa salariații la data acordării unui bonus în valoare de 240 euro.
Prin încheierea din 13.02.2009 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta în sensul că s-a admis solicitarea de îndreptare a erorilor materiale și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 31.10.2008, în sensul că se va scrie,stimulul de participare la profit în cuantum de 240 euro în loc de, 24 euro cum greșit s-a consemnat. S-a respins însă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 143/05.11.2008, ca neîntemeiată.
În acest sens, s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 2811cod proc. civilă, În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată depuse la 01.09.2008 l-a constituit constatarea nerespectării obligațiilor asumate de BCR în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă nr. 7050/2006, respectiv, a art. 17 și 19 din Anexa 1 la contract, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor aferente drepturilor nerespectate, respectiv, plata bonusului aferent trimestrelor I - IV din anul 2007, în cuantum de 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru, precum și a stimulentului din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 1243/05.11.2008, Tribunalul Constanța -secția civilă a admis acțiunea reclamantei și a dispus ca pârâta să-i plătească bonusul aferent trimestrelor I - IV din anul 2007, precum și cota corespunzătoare din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
S-a reținut, în esență, că există premisele contractuale ale acordării bonusului solicitat, în considerarea prevederilor art. 17 alin. 1 și 5 din Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, aplicabil pe anul 2007, că sunt definite în același context criteriile de evaluare a activității desfășurate de personalul suport ( alin. 8 ).
În egală măsură, s-a constatat că există premisele acordării acestui drept întrucât reclamanta a fost salariata societății bancare până la 15.01.2008, că s-a înregistrat un profit pe anul 2007 și că angajatorul a repartizat și achitat în decursul aceluiași an bonusul prevăzut prin textul menționat, către personalul de conducere centrală și teritorială, precum și pentru personalul din zonele corporate și retail ( anume, către celelalte categorii de personal ).
Faptul că în considerentele acțiunii s-a consemnat că nu va fi reținută determinarea valorică cerută de reclamantă, de acordare a bonusului la nivelul a 1,5 salarii brute pe trimestru, precum și că această evaluare nu poate fi realizată judiciar, nu lipsește însă de efecte hotărârea pronunțată, întrucât instanța de judecată nu a negat dreptul, ci l-a confirmat, iar hotărârile judecătorești în materie sunt executorii. Prin urmare, susținerea că sentința pronunțată nu se poate executa este neîntemeiată, întrucât din moment ce ea nu a fost recurată, este irevocabilă și susceptibilă de executare, prin afirmarea dreptului la plata bonusului ( ca și a cotei din profit ).
Modalitatea de executare ține, însă, de faza ulterioară judecății, iar pârâtul nu se poate prevala de neconsemnarea unei sume fixe în cadrul dispozitivului pentru a nu acorda sumele la care este îndreptățit fostul salariat, fiindcă legea obligă pe debitorul obligațiilor privind plata drepturilor salariale/de natură salarială să ia toate demersurile necesare respectării titlului, sub sancțiunea prevăzută de art. 277 Codul muncii.
Nu se vor reține ca întemeiate nici afirmațiile privitoare la imposibilitatea determinării de către partenerii sociali a cuantumului și a modalității concrete de punere în plată a acestor drepturi ( în funcție de numărul de salariați cuprinși în categoria personalului suport în perioada de referință), întrucât considerentele instanței exclud din capul locului o asemenea apărare a pârâtei. S-a apreciat, însă, că drepturile cuvenite reclamantei cu titlu de bonus pot să atingă sau nu valoarea pretinsă, de 1,5 salarii brute, inducându-se o posibilă modalitate de determinare a sumelor, dar nu spre unica soluție în acest sens (acordul partenerilor sociali). Aceste considerente s-au raportat la faptul că bonusul pretins are un fundament comun drepturilor ce pot fi acordate cu același titlu și celorlalți salariați-personal suport ( anume, prevederile Contractului Colectiv de Muncă ), iar debitorul obligației de executat trebuie să cuantifice, pe criterii obiective și nediscriminatorii, suma cuvenită, prin raportare și la criteriul numeric al salariaților de la acea dată.
Debitorul obligației va trebui, astfel, să aplice aceleași principii avute în vedere cu ocazia determinării drepturilor către celelalte categorii de personal, cu atât mai mult cu cât însăși reclamanta a invocat nerespectarea, pentru anul 2007, indicatorilor de performanță pentru sucursală.
Prin urmare, simpla dovedire a faptului că societatea pârâtă a statuat într-o anumită modalitate, la acel moment, asupra acordării bonusurilor, nu a fost apreciată ca relevantă pentru a aplica mecanic algoritmul susținut de reclamantă, însă nu este mai puțin adevărat că punerea în executare a titlului exclude o interpretare nesusținută de criterii obiective și de datele contabile reale.
Acesta a fost, de altfel și motivul pentru care s-a reținut că pârâta nu a contestat acest fapt și nici nu a dovedit că fondul de premiere pentru personalul suport nu putea fi stabilit pe baza criteriilor obiective de evaluare a activității acestui personal pe anul 2007, după cum nu a infirmat - prin probele administrate - că celorlalte categorii de personal li s-a constituit fondul de premiere în ciuda neîndeplinirii integrale a indicatorilor de performanță; că această situație este una discriminatorie și incompatibilă cu interpretarea coerentă a prevederilor contractului colectiv.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere și în legătură cu suma de 240 euro, în echivalent în lei la data plății.
În absența unei expertize contabile judiciare, care să stabilească în mod concret care ar fi - prin raportare la rezultatele exercițiului financiar pe anul 2007 - suma brută/netă cuvenită cu acest titlu reclamantei, nu s-a putut reține valoarea indicată abia cu ocazia formulării concluziilor orale și scrise, în dezbateri.
În realitate, în legătură cu stimulentul din fondul de participare la profitul aferent anului 2007 s-a urmărit dezlegarea în fapt și în drept a situației invocate în funcție de incidența art. 19 alin. 4 din Anexa CCM, anume, că după încetarea raporturilor de muncă fostul salariat ar fi pierdut beneficiul participării la împărțirea acestuia.
În acest sens a fost înlăturată ca nefondată apărarea pârâtei, apreciindu-se că dreptul fostului salariat de a participa la repartizarea profitului se naște pentru anul în care s-a obținut profit, la data înregistrării profitului ( anume, după analiza rezultatelor economico-financiare globale ale anului ), iar nu pentru anul în care s-a constatat existența profitului.
Acesta a fost, prin urmare, și considerentul pentru care pe acest motiv nu s-a solicitat administrarea de către reclamantă a nici unei probe în legătură cu cuantificarea acestui drept, el fiind de altfel ușor de evaluat în faza de executare, prin simpla raportare la sumele acordate similar celorlalți salariați.
Astfel fiind, se va respinge, pentru considerentele arătate, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 143/05.11.2008, ca neîntemeiată.
În ce privește aplicarea disp. art. 281 cod proc. civilă, se va reține că îndreptarea erorilor materiale privește și consemnările legate de susținerile părților; ori, la termenul pentru dezbateri, reclamanta nu putea pretinde decât suma de 240 euro, iar nu pe cea menționată, astfel cum rezultă și din notele depuse la termenul din 31.10.2008.
Împotriva sentinței civile nr. 1243/05.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța au formulat recurs ambele părți.
În recursul său, pârâta Banca Comercială Română a arătat următoarele: în anul 2008 nu au fost acordate salariaților BCR stimulente din fondul de participare la profit aferente anului 2007, aceste stimulente fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2006 iar nu și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2007; așa cum rezultă din înscrisurile depuse, acționarii băncii au decis ca profitul să fie repartizat acționarilor și să fie utilizat pentru surse de dezvoltare, neexistând o hotărâre pentru acordarea unor astfel de stimulente; în anul 2007 categoriile de personal de suport și funcții comune "back office" nu au beneficiat de prime trimestriale întrucât aceste prime se acordă conform prevederilor din contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2007 numai în cazul atingerii unor standarde de performanță, nefiind vorba de drepturi necondiționate; banca are astfel dreptul, ca în funcție de indicatorii financiari și politica sa financiară să ia decizii cu privire la posibilitatea acordării sau nu a acestor prime; deși în anul 2008, având în vedere rezultatele din anul 2007 s-a stabilit de către conducere distribuirea fondului de premiere pentru anul 2007 și pentru personalul de execuție din centrală și pentru personalul cu funcții "back office" și suport din rețeaua teritorială care nu a beneficiat de aceste prime în anul 2007; s-a stabilit totodată că fondul de premiere alocat reprezintă potențialul Ť. al acestor categorii, din care s-au dedus sumele alocate ca premii până la alocarea premiilor; criteriile avute în vedere au fost volumul, calitatea și eficiența muncii; interpretarea art. 17-19 din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2007 este aceea că vocație la acordarea premiilor o au doar persoanele care au calitatea de salariați la data acordării acestor bonusuri iar excepțiile referitoare la persoane care nu mai aveau calitatea de salariat au fost expres prevăzute în alte ocazii, fiind de strictă interpretare.
În recursul său, reclamanta a solicitat să se determine valoarea bonusului aferent trimestrului I-IV în anul 2007 la 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru și să se determine valoarea stimulentului din fondul de participare la profit pe anul 2007 la 240 Euro echivalent în lei la data plății, arătând următoarele: încetarea raporturilor de muncă s-a făcut ca urmare a reducerii de personal; singura categorie de personal nepremiată în anul 2007 fost categoria personalului de suport în care este inclus și departamentul juridic; pârâta nu a prezentat documente care să indice efectuarea unei analize a activității acestei categorii de personal; a apreciat că bonusul trebuia stabilit la nivelul a 1,5 salarii pentru că aceasta a fost valoarea maximă stabilită pentru personalul suport iar celelalte categorii de personal, deși nu au îndeplinit criteriile de performanță au primit prime în cuantum aproape de maximul de 3 salarii stabili pentru aceste categorii; prin sentința recurată s-a admis de principiu cererea sa însă nu s-a determinat cuantumul primei deși s-au administrat probe suficiente; pârâta nu a administrat probe în contra susținerilor sale și nu a contestat cuantumul solicitat; instanța de fond nu a determinat nici cuantumul stimulentelor din fondul de participare la profit deși a admis în principiu pretențiile sale deși rezultă din înscrisurile depuse că pârâta a plătit un stimulent de 240 euro și că reclamanta a activat întreg anul 2007 în cadrul societății pârâte.
În întâmpinarea formulată, intimata pârâtă a reiterat motivele din propriul său recurs, negând dreptul în sine al reclamantei la plata acestor drepturi. În privința cuantumului primei trimestriale a arătat că dacă acest drept ar fi cuvenit el ar avea un cuantum 4.745 lei brut, care actualizat cu rata inflației ajunge la valoarea de 5.216 lei brut.
În concluziile scrise depuse de recurenta reclamantă, aceasta nu a contestat cuantumul primei propuse de intimata pârâtă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea reține următoarele considerente:
Având în vedere că în recursul său, pârâta drepturile pretinse de reclamantă,iar în recursul reclamantei este în discuție numai cuantumul acestora, urmează a fi analizat mai întâi recursul pârâtei.
1. Cu privire la recursul pârâtei Banca Comercială Română:
1.A) Cu privire la prima trimestrială:
Este adevărat că, astfel cum susține și recurenta și cum rezultă din prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil, această primă trimestrială se acorda raportat la îndeplinirea obiectivelor economico-financiare ale băncii.
Dar, pârâta a renunțat la această condiție acordând primele trimestriale în pofida nerealizării acestor obiective astfel cum recunoaște chiar recurenta.
Este adevărat că angajatorul poate stabili potrivit propriei politici de personal acordarea unor beneficii sau prime numai unora dintre angajați, însă această posibilitate nu este una discreționară întrucât ar deveni discriminatorie. Opțiunea angajatorului trebuie să fie justificată de criterii obiective, care au în vedere aspecte legate strict de competențele profesionale și rezultatele activității, neputând fi la rândul lor discriminatorii. Desigur, acest principiu are în vedere angajați aflați în situații comparabile sau similare. Existența unei situații comparabile sau similare pe de altă parte, trebuie determinată raportat la criteriul folosit de angajator și obiectivul măsurii. Dacă aplicând criteriul folosit de angajator pentru a individualiza salariații care beneficiază de un anumit tratament rezultă că și alte persoane se regăsesc în aceeași situație, atunci și acestea au dreptul la același tratament.
Astfel, potrivit art. 5(1) din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, în timp ce alin. (4) stabilește că "constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe". Apoi, art.39 alin.1 lit. d) din Codul muncii stabilește dreptul angajatului la egalitate de șanse și de tratament.
Renunțând la condiția îndeplinirii indicatorilor de performanță, angajatorul nu poate să renunțe în mod discriminatoriu la această condiție doar în privința unora dintre angajați ci trebuie să aibă în vedere toți angajații.
Rămân astfel aplicabile doar criteriile stabilite în art. 17 alin. 8 din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv volumul activității, calitatea acesteia și eficiența ei. Aceste criterii sunt însă stabilite pentru distribuirea premiilor iar nu pentru acordarea lor.
Ca urmare, și reclamanta era îndreptățită la astfel de prime cum corect a reținut instanța de fond.
Potrivit alin. 5 din același art.17, fondul de premiere se distribuie trimestrial. Ca urmare, îndreptățirea reclamantei și a celorlalți salariați la obținerea primei s-a născut trimestrial, în anul 2007, neavând relevanță dacă la data plății acestor prime reclamanta mai avea sau nu calitatea de salariat, executarea obligației corelative a angajatorului neputând nega dreptul angajatului în substanța sa.
Trebuie avut în vedere că primele acordate au fost aferente anului 2007, când reclamanta a activat în cadrul băncii pârâte.
1.B) Cu privire la participarea la profit:
Este adevărat că prin Hotărârea adoptată de Adunarea generală ordinară a acționarilor Băncii Comerciale Române SA din 18.04.2008 s-a stabilit ca profitul net realizat de BCR SA în anul 2007 să fie repartizat integral acționarilor și pentru constituirea de surse proprii de dezvoltare, astfel încât, rezultă a fi reală afirmația recurentei că din profitul aferent anului 2007 nu s-au repartizat sume pentru acordarea unor stimulente din fondul de participare la profit.
Dar, prima de 240 Euro, cu titlu de cotă de participare la profit nu a fost acordată angajaților Băncii Comerciale Române SA din profitul realizat de această societate comercială, ci din profitul realizat de grupul ERSTE BANK, din care face parte Banca Comercială Română SA.
Aceste date rezultă din circulara informativă internă depusă la dosar (fila 112 dosar fond).
Recurenta nu a negat conținutul acestei circulare, făcând de altfel referire doar la faptul că nu s-au acordat beneficii sub formă de participare la profit din profitul BCR SA.
Din aceeași circulară rezultă că această cotă din profit se acordă doar salariaților existenți la 01.06.2008, în timp ce reclamanta a încetat raporturile de muncă cu BCR SA prin decizia nr. 2873/18.12.2007 la 20 de zile de la comunicare (care s-a realizat în 23.01.2008).
Totuși, din conținutul circularei rezultă că această sumă s-a plătit proporțional cu timpul lucrat în anul 2007, fiind deci evident că ea s-a acordat pentru serviciile aduse de personal în anul 2007.
Mai mult, se indică faptul că de această sumă beneficiază și foștii angajați dar doar cei ce au fost pensionați.
Așa cum s-a arătat deja, angajatorul nu poate stabili acordarea unor beneficii numai unora dintre angajați, în mod discreționar, întrucât ar deveni discriminatorie. Opțiunea angajatorului trebuie să fie justificată de criterii obiective, care au în vedere aspecte legate strict de competențele profesionale și rezultatele activității, neputând fi la rândul lor discriminatorii astfel cum impune art. 5 alin. 1 și 4 și 39 alin.1 lit. d) din Codul muncii.
Se constată că, asemenea foștilor angajați care s-au pensionat, reclamanta a încetat raporturile de muncă cu pârâta din motive neimputabile, astfel cum rezultă din decizia indicată, ca urmare a desființării unor posturi.
Pe de altă parte, de vreme ce participarea la profitul grupului a fost bazată pe participarea personalului la activitatea acestuia în anul 2007, în care a activat și reclamanta, iar această participare a fost recunoscută și unei categorii de foști angajați care au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile, care s-au pensionat, nu există nici o justificare rezonabilă pentru a exclude pe reclamantă de la participarea la profit, ea îndeplinind ambele criterii implicite: desfășurarea activității în anul 2007 și încetarea raporturilor de muncă din motive neimputabile.
Motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la această cerere a reclamantei rezultă deci a fi străine cauzei.
Ca urmare, recursul pârâtei este nefondat și în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. va fi respins ca nefondat.
2. Cu privire la recursul formulat de reclamantă:
În cauză, prima instanță a obligat societatea pârâtă în mod generic să "plătească reclamantei bonusul aferent trim. I-IV din anul 2007, precum și cota corespunzătoare din fondul de participare la profitul societății pe anul 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective"
În acest mod, prima instanță nu a stabilit în concret care este obligația pârâtei.
Instanța era datoare să soluționeze în mod efectiv litigiul dintre părți, prin stabilirea concretă a obligației pârâtului dar și a întinderii acestei obligații, în caz contrar, dreptul de acces la o instanță fiind iluzoriu și lipsit de caracterul efectiv, lipsit de finalitate și eficacitate.
O astfel de hotărâre nici nu poate fi pusă în executare, pârâta fiind în imposibilitate de a executa de bună voie (în condițiile art. 3711Cod.pr.civ.) o hotărâre care nu stabilește o creanță certă și lichidă, în aceeași situație aflându-se însă și reclamanta, care la rândul său este prejudiciată în această situație întrucât nu poate obține executarea silită a hotărârii judecătorești câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3712(2) Cod.pr.civ. în sensul că nu s-a stabilit plata unei sume de bani.
Determinarea cuantumului sumei de bani datorate de pârâtă nu se poate face de către executorul judecătoresc, a cărei implicare în stabilirea sumei finale care trebuie executată este în mod expres limitată de art. 3712alin. 3 Cod.pr.civ. mai ales în condițiile în care pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamantei.
Pentru determinarea cuantumului sumei datorate ar trebui ca executorul judecătoresc să administreze el însuși probe, respectiv să analizeze înscrisuri ceea ce este inadmisibil, administrarea probatoriului și soluționarea pricinii pe baza acestuia putând fi făcută numai de către instanța de judecată cu respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și respectării dreptului la apărare al pârâtului.
Obligația stabilită în sarcina pârâtei de către prima instanță nu este nici măcar determinabilă, astfel încât, fiind vorba de un simplu calcul aritmetic, executorul judecătoresc să stabilească valoarea creanței sau să se poată proceda la lămurirea întinderii titlului executoriu.
Procedura lămuririi întinderii titlului executoriu, însă, nu trebuie să constituie o nouă judecată a cauzei. În cauza de față, într-o astfel de procedură ar trebui practic reluată judecata fondului, întrucât, prin hotărârea recurată nu s-a stabilit în realitate, raportat la prevederile contractuale și legale incidente, nivelul la care trebuie stabilită prima trimestrială, în condițiile în care exista un nivel minim și unul maxim, ceea ce implică o analiză ce privește direct soluționarea cauzei, iar o astfel de situație nu este admisibilă, întrucât o hotărâre judecătorească trebuie să soluționeze litigiu cu autoritate de lucru judecat fără a determina necesitatea reluării judecății fondului.
În cauză însă, probele administrate sunt suficiente pentru ca însăși instanța de recurs să determine acest cuantum, iar analiza efectuată în cauză de prima instanță nu permite concluzia că nu s-ar fi soluționat fondul acesteia. Ca urmare, nu se impune casarea sentinței recurate, fiind posibilă modificarea ei.
Astfel, cuantumul maxim al premiului trimestrial a fost stabilit la 1,5 salarii brute prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Față de criteriile stabilite în art. 17 alin. 8 din Anexa 1 la contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv volumul activității, calitatea acesteia și eficiența ei, intimata pârâtă, contrar art. 287 din Codul muncii, nu a probat că reclamanta nu ar fi îndeplinit aceste criterii sau că ar fi evaluat activitatea acesteia și că rezultatul evaluării ar fi evidențiat în mod obiectiv un grad mai redus de îndeplinire a acestor criterii de evaluare.
Ca urmare, nu există nici un element pentru a aprecia că reclamanta ar fi avut o activitate nesatisfăcătoare și în consecință ar fi trebuit să primească o primă într-un cuantum mai redus, fiind deci justificată acordarea primei în cuantum maxim.
În ceea ce privește cuantumul cotei de participare la beneficii, așa cum s-a arătat deja, toți angajații au primit suma de 240 de euro în echivalent în lei, iar pentru respectarea principiului egalității în drepturi la care s-a făcut referire deja, și reclamanta are dreptul la aceeași sumă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. recursul reclamantei va fi admis în sensul celor indicate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1243/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în C,-, -.1,.A,.3, apart.7, județul C și domiciliul procesual în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1243/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta către reclamantă la plata bonusului aferent anului 2007 în cuantum de 1,5 salarii brute pentru fiecare trimestru și a stimulentului din fondul de participare la profit pe anul 2007 de 240 Euro, în echivalent în lei la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pt.Jud.- aflat în
Semnează conf.art.261 al.1
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec.Jud.-/16.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./16.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
