Obligație de a face. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 373/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 153/A din 2 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat, cu delegație la dosar și avocat pentru reclamanta intimată, precum și fiica reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, completul de judecată a fost complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea nr. 24/03.09.2008 a Colegiului de Conducere a Curții de APEL ALBA IULIA, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara intimatei reclamante - avocat, declară instanței că intimata reclamantă a decedat, și depune în acest sens acte de stare civilă, respectiv certificat de deces al acesteia și certificat de moștenitor în favoarea fiicei sale - unică moștenitoare, care este prezentă în instanță, astfel că procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta pârâtă prin mandatar depune la dosar acte de proprietate, contract de donație, rezoluție emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, precum și o fotografie care denotă starea de fapt, acte care se comunică și cu mandatara intimatei reclamante.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei pârâte - avocat -, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de apel, și în consecință, schimbarea sentinței, cu respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată.
Arată că după demolarea stâlpilor și stricarea gardului motivat de faptul că a blocat intrarea în gospodăria pârâtei, a arătat prin actele depuse la dosar că pârâta mai are un drum de acces la gospodăria sa. Instanța de fond a concluzionat că terenul a fost folosit de peste 57 de ani de reclamantă, iar moștenitoarea acesteia a renunțat la acțiune, întrucât nu era proprietar asupra bunului.
Instanța de apel, în mod eronat a menținut hotărârea instanței de fond, întrucât, cu privire la tranzacția dintre părți, această donație presupune donarea unei porțiuni de teren care era a pârâtei recurente, drum care nu este public, ci privat, așa cum reiese și din adresa Primăriei, prin care se invocă faptul că pârâta este proprietara dreptului. Interpretând greșit, actul dedus judecății, instanța de apel a considerat că ne aflăm în prezența unui abuz de drept, însă fapta nu este una ilicită, așa cum s-a motivat, și pârâta doar și-a îngrădit proprietatea, deținând autorizație de la primărie în acest sens ( 25, 28 dosar), astfel i-ar fi încălcat un drept fundamental al acesteia.
Solicită cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Depune concluzii scrise în acest sens.
Mandatara intimatei reclamante - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor instanțelor de fond și apel. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod corect a fost admisă acțiunea de către instanța de fond, față de probatoriul administrat în cauză, reținând că reclamanta a amenajat această cale de acces de aproximativ 50 de ani, fiind folosită de toți cetățenii din zonă. Din interogatoriul luat pârâtei reiese faptul că aceasta a blocat poarta de acces la gospodăria reclamantei, neputând dovedi dreptul său de proprietate. Totodată și hotărârea pronunțată în apel este legală și temeinică, considerându-se fapta pârâtei drept un fapt ilicit, aducător de prejudicii, cum corect s-a apreciat.
Fiind o faptă ilicită, pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Petroșani, reclamanta a chemat în judecată pârâta, solicitând să fie obligată să demoleze gardul pe care l-a construit în fața gospodăriei sale, situată în -,-, jud. H, și care-i obstrucționează intrarea.
In motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat, în esență, că este vecină cu pârâta, și la data de 03.10.2006, aceasta a bătut în fața porții casei sale trei stâlpi din fier și a întins un gard din plasă de sârmă de aproximativ 4, blocându-i astfel intrarea. Pârâta pretinde că strada este proprietatea ei, deși drumul este folosit de peste 60 de ani de localnicii din zonă, iar reclamanta a ajuns să nu se mai poată aproviziona cu combustibil pentru iarnă și fân pentru hrana animalelor, din cauza blocării porții.
In drept s-au invocat prevederile art. 997 cod civil și art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2089/20.04.2007 Judecătoria Petroșania admis acțiunea și a obligat pârâta să demonteze gardul construit în fața porții de acces în gospodăria reclamantei, situat în partea de sus a căii de acces. A fost obligată pârâta la 420,3 lei cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței s-a reținut că în anul 1957, reclamanta și soțul ei au amenajat calea de acces existentă și în prezent, iar pe acest drum se poate circula cu piciorul, căruța și mașina, fiind folosit de câteva familii, care au gospodăriile în zonă. La intrarea în gospodăria reclamantului a existat o poartă metalică, pe care aceasta a circulat atât cu căruța cât și cu mașina, până când pârâta i-a blocat accesul. Reclamanta nu are altă cale la drumul public decât poarta blocată de pârâtă. Au fost martori care au declarat că drumul în litigiu a fost amenajat și întreținut de pârâtă și familia acesteia pe terenul proprietatea lor, și că reclamanta ar mai avea o cale de acces în gospodărie în partea de jos a acesteia. Instanța a concluzionat că drumul de acces este drum public și în temeiul art. 997 cod civil, a admis acțiunea.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 230/A/2007, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Hunedoara.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a fost admis și prin decizia civilă nr. 547/2007, Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, a casat decizia atacată, și a trimis cauza Tribunalului Hunedoara, pentru rejudecarea apelului.
Instanța de recurs a trimis cauza pentru rejudecare, reținând că instanța de apel, în mod nelegal, a schimbat cadrul juridic determinat de reclamantă, și a reapreciat temeiul de drept invocat de reclamantă, și avut în vedere de instanța de fond, cu ocazia administrării și analizării probelor. Tribunalul Hunedoaraa judecat acțiunea prin prisma art. 674 cod procedură civilă, iar instanța de recurs a aplicat prevederile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, întrucât prin decizia atacată nu a fost analizat fondul litigiului, prin prisma motivelor invocată de reclamantă și respectiv de apelantă.
In rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 153/A/02.06.2008, a fost respins ca nefondat apelul introdus de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 2089/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani și a fost obligată apelanta la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în considerentele deciziei că în cauză se discută caracterul licit sau ilicit al acțiunii întreprinsă de pârâtă, care nu au acționat la momentul amenajării de către reclamanta a porții în litigiu, sau că ar fi făcut demersuri legale pentru a interzice reclamantei să folosească drumul. Din probele administrate rezultă că și anterior litigiului de față pârâta a mai blocat intrarea în gospodăria reclamantei, dar din dispoziția Primăriei, intrarea a fost lăsată liberă. In anul 2006, în conflictul dintre părți au intervenit și organele de poliție, care i-au pus în vedere pârâtei să nu mai restricționeze accesul. Procedând în această manieră în mod constant, de a închide drumul reclamantei, atitudinea pârâtei echivalează cu un abuz de drept, care are un caracter ilicit. De aceea a fost considerată legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate și schimbarea sentinței judecătoriei nr. 2089/2007 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului, pârâta susține că starea de fapt reținută de instanță nu corespunde adevărului, în sensul că nu a luat în seamă că pe locul unde reclamanta a construit cele două porți era gard, până în urmă cu trei ani. Pârâta mai invocă faptul că reclamanta are un alt drum de acces și terenul pe care dorește să-l folosească a fost proprietatea părinților pârâtei, iar în prezent este proprietatea pârâtei. Drumul public este str. -, unde sunt amplasate 50 de case și nu drumul în litigiu. Greșit a reținut tribunalul că Primăria a dispus pârâtei să lase reclamantei intrarea liberă, ci dimpotrivă a arătat că reclamanta are o altă cale de acces, deci nu este vorba de un fapt ilicit ci de apărarea proprietății.
In drept s-a invocat art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, acțiunea pârâtei de blocare a accesului în gospodăria reclamantei având un caracter ilicit. Au fost depuse de către recurentă o adresă de la Primăria Mun., din care rezultă că strada - face parte din domeniul public al Municipiului, și nu include drumul de servitute care asigură accesul la fam.. S-a depus un contract de donație încheiat între și, având ca obiect cota de 1/8 parte din mai multe imobile, încheierea de întabulare a acestui contract, extras CF, certificat de atestare fiscală, certificat suplimentar de moștenitor după -, o tranzacție încheiată în 1977 cu privire la o cale de trecere între mai multe proprietăți la care a participat și, copia minutei sentinței civile nr. 737/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani prin care reclamanta renunța la judecată, o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din 19.03.2007 privind pe numita.
Pe parcursul judecării cauzei a decedat, și a fost introdusă în cauză fiica acesteia, în calitate de moștenitor legal.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Motivele invocate de recurentă vizează stabilirea stării de fapt de către instanțe, aspecte care nu mai pot fi cenzurate de către instanța de recurs, în urma abrogării pct. 10 al art. 304 cod procedură civilă, prin Legea 219/2005. In calea de atac a recursului se pot invoca doar motive care vizează legalitatea hotărârii atacate.
Proprietatea asupra acestui drum poate fi eventual judecată într-un dosar separat, acțiunea de față având ca obiect doar obligație de a face respectiv obligarea pârâtei de a demonta gardul pe care l-a construit în fața porții reclamantei. Opoziția pârâtei față de accesul reclamantei la proprietatea sa prin poarta care a fost blocată, s-a făcut doar pe calea unor acțiuni directe ale pârâtei și nu a îmbrăcat nici un moment forma unei acțiuni legale. Din probele administrate reiese că pârâta nici nu s-a opus la deschiderea unei porți de către reclamantă spre drumul în litigiu, s-au dacă acest lucru s-a întâmplat nu a luat forma unei acțiuni legale.
Adresa Primăriei depusă la dosar se referă la str. -, însă nu stabilește dacă drumul în litigiu este proprietatea pârâtei recurente. Celelalte acte depuse se referă la imobile identificate din punct de vedere topografic, însă în prezenta cauză nu s-a făcut o asemenea identificare, nu a fost necesară, astfel încât actele sunt irelevante față de obiectul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că este legală decizia atacată și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta.
In temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile 153/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 EX/14.11.2008
- Gh.
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
