Obligație de a face. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 375
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.77 din 04 februarie 2008 Tribnunalului I; cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul; lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată. Recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării cu 1,25 lei taxă judiciară de timbru, 0,85 lei timbru judiciar și de a răspunde la excepția nulității.
Se pune în vedere recurentului să facă dovada achitării taxei de timbru conform mențiunii cu care a fost citat.
Recurentul arată că are apărător, căruia i-a înmânat și taxa de timbru.
Pentru a se face dovada timbrării și a se prezenta apărătorul, la cererea recurentului, se lasă dosarul la o nouă strigare.
La reluare cauzei, la apelul nominal se prezintă recurentul asistat de av.; lipsă fiind intimatul.
-. depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanțele seria - nr.-/19.08.2008, - nr.-/24.09.2008 în sumă de cîte 1 leu emise de Trezoreria Mun.I și timbre judiciare de 0,90lei.
Se dă cuvântul recurentului pe excepția nulității recursului, invocată prin încheierea de la termenul din 17 septembrie 2008.
-. solicită acordarea unui termen, contractul de asistență juridică fiind perfectat în cursul acestei dimineți.
Se respinge cererea formulată de apărător privind amânarea cauzei, având în vedere faptul că termenul anterior a fost la 17.09.2008; recurentul putându-și angaja apărător până la acest termen.
-. arată că va depune concluzii scrise pe excepția invocată, referitoare la nulitatea recursului.
Cauza rămâne în pronunțare.
După dezbateri, înainte de ridicarea ședinței, av. pentru recurent depune la dosar concluzii scrise.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.9868 din 28.11.2005, a respins acțiunea formulată de reclamantul,. în sat, com. jud. I, în contradictoriu cu pârâtul,. în I, str. - 9, -.7,.5, jud.
A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10 milioane lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin stropirea peretelui casei ca urmare a lucrărilor de construcții realizate la casa pârâtului și obligarea pârâtului să ridice parii de metal amplasați pe calea de acces proprietatea reclamantului.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține că nu sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum se desprind ele din dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil.
Din depozițiile martorilor audiați la cererea părților nu rezultă că pârâtul ar fi efectuat personal nici o lucrare de construcție la casa sa, făcându-se precizări că muncitorii au stropit cu mortar casa reclamantului. Din declarațiile martorilor propuși de reclamant și răspunsurile reclamantului la interogator nu rezultă că ar fi persoanele care au lucrat pentru pârât și care ar fi murdărit în concret peretele casei reclamantului, iar în ceea ce privește lucrările de construcții la casa pârâtului, acestea au fost în general executate mai greu deoarece între casele părților există o distanță, iar casa pârâtului este construită cu două nivele mai sus decât casa reclamantului.
Nu rezultă din probe nici existența unor construcții pe calea de acces, terenul cumpărat de reclamant fiind fără cale de acces.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivează apelantul că din chiar considerentele sentinței rezultă fără echivoc existența prejudiciului, iar întinderea lui a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză. Este evident că în lipsa unui raport juridic de prepușenie care să poată conduce la angajarea răspunderii muncitorilor și în lipsa unei cereri de chemare în garanție, răspunderea pentru pagubele create reclamantului revine pârâtului.
Din interpretarea corectă a actelor depuse la dosar este ușor de observat că pârâtul i-a ocupat reclamantului calea de acces la proprietate.
În condițiile în care instanța constată existența prejudiciului și este dovedită întinderea acestuia, greșit a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 865 din 3.07.2006, a admis apelul formulat de reclamantul și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 243,87 lei cu titlu de daune, a păstrat dispoziția de respingere a cererii de eliberare de către pârât a căii de acces și a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând motive încadrate în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, anume:
-aplicarea greșită a legii, întrucât în anul 2004 prejudiciul era de
10 milioane lei, suma acordată nu este suficientă pentru refacerea fațadei imobilului distrusă de pârât, impunându-se a fi acordată în concordanță cu pretențiile actuale. Valoarea reală, susține recurentul, poate fi stabilită prin expertiză tehnică solicitată și pentru a se dovedi blocarea servituții de trecere;
-pentru dovedirea blocării căii de acces, a stâlpilor, a solicitat
proba cu expertiză asupra căreia instanța de prim grad nu s-a pronunțat, trecând la judecata în fond în lipsa părților. Susține recurentul că instanța a încălcat dispozițiile legale privind administrarea probelor, fiind lipsită de rol activ, fiindu-i încălcat dreptul la o judecată corectă și legală;
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților motivul de ordine
publică constând în încălcarea art. 258 Cod procedură civilă, încheierea de dezbateri nu este semnată de judecătorii ce au compus completul de judecată, nu au avut loc dezbaterile în fond, ci numai asupra probelor solicitat în apel, care au fost admise în parte, instanța amânând pronunțarea asupra probei cu expertiză tehnică (fila 12 dosar apel).
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia civilă nr.811 din 29.11.2006, a admis recursul declarat de reclamantul, a casat decizia civilă nr. 865/2006 a Tribunalului Iași și a trimis cauza spre rejudecare.
A reținut instanța de recurs că instanța de apel a rămas în pronunțare pe o cerere de probe și a judecat apelul fără a se pune concluzii oral și în contradictoriu asupra legalității și temeiniciei sentinței apelate, încălcându-se dreptul la apărare al recurentului și existând contradicții între măsura dispusă în ședința din 26.06.2006 și dispozitivul deciziei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași pentru rejudecarea apelului.
Probatoriul a fost completat cu înscrisuri și o expertiză tehnică topo având ca obiective identificarea servituții de trecere și precizarea dacă aceasta este practicabilă sau blocată.
Intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu mai este proprietarul terenului învecinat cu reclamantul din 2003 și a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2168 din 14.10.2003 încheiat cu pentru suprafața de 784,03. arabil, intravilan, 13, parcela 1(395/1).
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate și potrivit art. 295 Cod procedură civilă, constată că apelul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamantul a investit prima instanță cu soluționarea a două cereri formulate împotriva pârâtului:
- plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin stropirea peretelui și acoperișului casei sale, de către muncitorii aduși de pârât pentru renovarea propriei case, aflată la circa un metru distanță de a reclamantului, în anul 2004;
- eliberarea de către pârât a terenului cale de acces către proprietatea reclamantului, prin ridicarea stâlpilor de metal.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la casa pârâtului s-au efectuat lucrări de renovare de către muncitorii angajați de acesta. Martorii audiați în cauză declară că au văzut că la casa pârâtului s-au efectuat lucrări, că a fost ridicată o schelă între casa reclamantului și cea a pârâtului pentru efectuarea lucrărilor și că au avut loc discuții între reclamant și muncitori cu privire la protejarea peretelui exterior și acoperișului casei reclamantului. Declară, de asemenea, toți martorii audiați că au văzut peretele și acoperișul casei reclamantului stropite cu var și mortar.
Expertul desemnat în cauză pentru constatarea degradărilor pretinse de reclamant și evaluarea lor identifică degradările și le estimează la suma de 243,87 lei.
Răspunderea civilă delictuală este antrenată, potrivit art. 998-1000 Cod civil, atât pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta ilicită proprie, imprudență sau neglijență, cât și pentru fapta celor pentru care suntem obligați a răspunde, inclusiv prepușii în funcțiile ce li s-au încredințat.
Existența și întinderea prejudiciului cauzat reclamantului cu prilejul lucrărilor de construcție la casa pârâtului sunt dovedite în cauză, iar împrejurarea că fapta neglijentă cauzatoare de prejudiciu nu aparține pârâtului, ci unor persoane care au lucrat pentru el, într-un evident raport de prepușenie, nu apără pe pârât de răspundere.
Prin urmare, cererea de despăgubire era întemeiată, în limita prejudiciului dovedit și se cuvenea admisă, soluția primei instanțe întemeindu-se pe o greșită apreciere a probatoriului.
C de al doilea capă de cerere este, de asemenea, dovedit.
Martorii audiați în cauză declară că reclamantul nu are cale de acces spre terenul lui, accesul fiind închis de pârât cu niște stâlpi metalici.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3536 din 25.09.1998, reclamantul a cumpărat terenul în suprafață de 280,50.. intravilan sat, 13, parcela 395, de la și s-a instituit în favoarea cumpărătorilor o servitute de trecere pe terenul proprietatea vânzătorului, în vederea asigurării accesului la calea publică, pe o lungime de 35,50 și o lățime de 1,50. Potrivit concluziilor expertului topo, pârâtul deține abuziv din proprietatea reclamantului suprafața de 148. delimitată de punctele 15,22,23,24,21,20,16,15 iar servitutea de trecere proprietatea reclamantului delimitată de punctele 22,23,21,22 este blocată.
Cum reclamantul a probat atât dreptul material propriu asupra căii de acces, cât și faptul că exercitarea acestui drept este obstruată întrucât calea de acces a fost blocată de către pârât, pretenția lui concretă de a fi obligat pârâtul să elibereze calea de acces este întemeiată, iar soluția primei instanțe se întemeiază pe un probatoriu insuficient.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul intimat, ea nu este întemeiată.
Potrivit actelor de proprietate depuse la dosar, pârâtul a achiziționat în anul 1998 o casă de locuit și suprafața totală de 1230,50. în vecinătatea reclamantului, iar în 2003 înstrăinat doar o parte din acest teren (784,03 teren arabil). Calitatea procesuală activă presupune, prin raportare la cererea concretă dedusă judecății, o identitate între persoana pârâtului și cel ce a încălcat dreptul de servitute al reclamantului, iar această identitate, potrivit depozițiilor martorilor și expertizei efectuate în prezența părților, există.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul declarat de reclamantul și schimbată în parte sentința civilă a Judecătoriei Iași, potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul-intimat va fi obligat să plătească reclamantului-apelant cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pentru următoarele motive:
- instanța de apel nu a analizat în mod corect probatoriul administrat în cauză stabilind o altă situație de fapt decât cea reală în sensul că nu a luat în considerare actul de vânzare -cumpărare nr. 2168/14.2003 din care reiese clar că pârâtul nu mai este proprietarul terenului din anul 2003, astfel noul proprietar trebuie să fie obligat să elibereze calea de acces proprietatea reclamantului.
La termenul din 17 septembrie 2008 instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța în mod prioritar asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021alin.(1) lit. c Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă sancțiunea care operează este nulitatea recursului.
În speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 3021alin. (1) lit. c Cod procedură civilă neindicând motivele din art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedus judecății se fac critici privind netemeinicia deciziei, respectiv greșita apreciere a probelor, critici ce nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute limitativ de aer. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, instanța va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.77 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga, Adriana Elena
