Obligație de a face. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 384
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 475 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoarea,lipsă fiind reprezentantul intimatei Universitatea
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație în anulare este la al treilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 163 și 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea dosarului nr- al Curții de APEL IAȘI la prezentul dosar,având în vedere că cele două dosare vizează aceleași părți,aceeași cauză și același obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră prezenta contestație în anulare în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,susține că,contestatoare în cauza de față,salariată a Universității I, locuiește în apartamentul situat în- A pe baza unui contract de închiriere încheiat de Universitatea I cu soțul său. Faptul că din anul 2005 soțul contestatoarei nu mai este salariat al Universității a dus la încetarea contractului de închiriere încheiat cu Universitatea.
În prezent,contestatoarea locuiește efectiv în apartamentul situat în I,strada - - nr. 22.
Prin acțiunea formulată,prin cererea de apel și recurs,contestatoarea a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea Universității la închirierea apartamentului,motivat de faptul că locuiește efectiv în apartament,că a preluat acest apartament în condițiile în care acesta era propus pentru dezafectare și a efectuat îmbunătățiri,aducându-l la statutul de apartament în care se poate locui în condiții civilizate.
De asemenea contestatoarea a solicitat a se sancționa refuzul abuziv al Universității de a încheia contract de închiriere.
Apărătorul susține că a formulat cerere adresată Universității prin care solicită a se încheia contract de închiriere pentru apartament,iar Universitatea nu a contestat îndreptățirea acesteia de a obține contract de închiriere pentru un spațiu adecvat,însă i-a pus la dispoziție o cameră într-un imobil de nefamiliști,ce nu îi asigură contestatoarei condițiile stabilite de lege pentru o familie așa cum este cea a contestatoarei.
Dreptul contestatoarei de a beneficia de închirierea unui spațiu locativ al Universității nu a fost contestat de către aceasta,însă i se oferă un spațiu necorespunzător,cu motivarea că înaintea informaticienilor au prioritate alte categorii de salariați la închirierea spațiilor locative,respectiv cadrele didactice și doctoranzii.
Contestatoarei i s-a respins acțiunea formulată,s-a promovat apel,apoi recurs,indicându-se situația de fapt expusă și la termenul de astăzi și invocându-se faptul că refuzul intimatei a avut la bază criterii de atribuire a spațiilor locative lipsite de orice temei legal,fiind împotriva principiilor egalității de tratament social,astfel încât contestatoarea a fost pusă în situația de a fi discriminată.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra aspectelor esențiale invocate,ci a reținut doar faptul că nu a fost înscrisă în contractul de închiriere al soțului și astfel nu este îndreptățită la acordarea beneficiului contractului de închiriere.
Apărătorul solicită a se avea în vedere însă că prin acțiune au fost indicate și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996,potrivit cărora celuilalt soț îi poate fi atribuit beneficiul contractului de închiriere chiar și în situația în care nu este salariat al instituției deținătoare a bunului,ori în condițiile în care contestatoarea este salariată a instituției,aspect pe care instanța de recurs nu l-a analizat,cu atât mai mult este îndreptățită în a i se recunoaște dreptul de a beneficia de un spațiu de locuit adecvat.
Apărătorul susține că a făcut ample referiri la situația de fapt,întrucât s-a reținut în mod neadecvat că dreptul contestatoarei la încheierea contractului de închiriere s-ar fi stins odată cu încetarea calității de salariat a soțului,ori în cauză și contestatoarea este salariată a unității și solicită spațiu pentru închiriere și nu este posibil ca instanța să se raporteze doar la faptul că soțul acesteia nu mai este salariat al unității și să nu se pronunțe asupra aspectelor invocate de contestatoare,referitoare la refuzul Universității de a încheia contract de închiriere.
Consideră că nu există concordanță între ceea ce s-a invocat de către contestatoarea -recurentă prin motivele de recurs și ceea ce a analizat instanța de recurs,astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Solicită a se analiza situația invocată și a se constata că instanța de recurs nu și-a îndeplinit atribuțiile în ceea ce privește soluționarea cauzei; solicită a se constata că prezenta contestație în anulare este întemeiată și a i se asigura contestatoarei protecția la care este îndreptățită în ceea ce privește dreptul la stabilitate locativă,drept recunoscut prin reglementările internaționale. Apărătorul nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță, a formulat contestație în anulare potrivit art.318 teza II Cod procedură civilă împotriva deciziei civile 475 din 31.10.2007 a Curții de APEL IAȘI, motivat de faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate.
Contestația în anulare de față este nefondată.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin decizia civilă 475 din 31.10.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile 360 din 21.05.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă constând în aceea că instanța de apel ca și cea de fond a interpretat greșit dispozițiile art.27 din Legea 114/1996 și a reținut incorect că reclamanta nu este în drept să închirieze apartamentul pe care îl folosește în prezent.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurenta nu a fost înscrisă în contractul de închiriere a apartamentului din I, str. - nr.22 A parter, iar termenul până la care părțile au stabilit că se închiriază spațiul de locuit este 1 septembrie 2005.
Potrivit art.27 din Legea 114/1996 se poate acorda beneficiul contractului celuilalt soț în cazuri expres și limitativ prevăzute și anume: decesul soțului titular al contractului, părăsirea definitivă sau nefolosirea locuinței mai mult de doi ani de către titular.
Recurentei nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții deoarece din propriile ei susțineri, recunoaște că folosește continuu apartamentul în litigiu, solicitat împreună cu soțul său.
Mai mult recurenta nu a respectat nici termenul prevăzut în contractul nr.11081/2004 respectiv cu 15 zile înainte de expirarea duratei pentru care a fost încheiat să solicite închirierea sau reînnoirea contractului, ci a făcut acest lucru la 17.01.2006, mult peste data de 1.09.2005, data expirării duratei contractului.
Conform art.318(1) teza II Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Cea de a doua teză a art.318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte.
În speță, contestatoarea și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă constând în aceea că, instanța de apel ca și cea de fond au interpretat greșit dispozițiile art.27 din Legea 114/1996 și au reținut incorect că nu este îndreptățită să închirieze apartamentul pe care îl folosește și în prezent.
Ori instanța de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, neavând obligația de a analiza în parte fiecare argument folosit de recurentă în dezvoltarea motivului de recurs, ci doar de a analiza în întregime motivul de casare printr-un considerent comun, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-
Prin urmare criticile din contestația în anulare de față sunt nefondate, deoarece pretinsele motive necercetate de instanța de recurs reprezintă în realitate argumentele aduse în sprijinul motivului propriu-zis invocat de recurentă, care au fost însă analizate în decizia contestată.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile 475 din 31.10.2007 a Curții de APEL IAȘI, pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.475/31.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:
-
-
-
29.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
