Obligație de a face. Decizia 3877/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3877
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitranca
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, O, împotriva sentinței civile nr. 1192/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al III-lea termen de judecată acordat pentru respectarea dreptului la apărare, iar părțile solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt sub nr-, petenții, G, G, O, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor și CNCD, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la recunoașterea perioadelor lucrate în funcțiile de jurisconsult, consilier juridic, sef oficiu legislația muncii, inspector și inspector principal birou - Oficiu legislația muncii, conform mențiunilor și perioadelor din carnetele de muncă, cu acordarea sporului de stabilitate corespunzător, prevăzut de art. 4 din OUG 27/2006, pe o perioadă de 3 ani anterior și în continuare, și valorificarea acestor vechimi la pensionarea, la cerere, conform dispozițiilor prevăzute de art. 82 alin 2 din Legea 303/2004. Au mai solicitat obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la punerea la dispoziție către Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova a sumelor necesare executării acestei obligații.
În motivarea cererii petenții au precizat că, potrivit art. 4 din OUG 177/2002, s-a prevăzut că magistrații beneficiază în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal asimilat de o majorare a indemnizației de încadrare calculată pe tranșe de vechime și cote procentuale. Aceste dispoziții au fost menținute prin art. 4 din OUG 27/2007. Dispozitiile art. 81 din Legea 303/2004 prevăd că modul de calcul al vechimii în magistratură se stabilește prin hot. CSM, iar prin hotărârea nr. 122/2005 a CSM s-a stabilit că perioada în care magistratul a îndeplinit funcțiile prevăzute de art. 85, devenit 86 prin lege, în mod neîntrerupt, în ultimii 20 de ani înaintea pensionării, constituie vechime în magistratură.
Pe cale de consecință și perioada asimilată prevăzută de art. 86 din Legea 303/2004 constituie vechime în magistratură.
De asemenea, petenții au arătat că dispoz. art. 82 alin. 2 din lege îi discriminează în raport de persoanele care au exercitat profesia de avocat aspect constatat de CNCD în hot. 273/2006.
Petenții au depus la dosar copii de pe cărțile de identitate și de pe carnetele de muncă.
La termenul de judecată din data de 03.09.2007 petentul Gar enunțat la judecată în temeiul art. 246. civ. iar instanța a luat act de această renunțare.
La termenul din data de 15.10.2007 petenții au invocat excepția neconstituționalității dispozitiilor art. 4 alin 1 din OUG 27/2007, motivat de faptul că aceste prevederi încalcă art. 16 alin. 1, art. 20, art. 41 și art. 53 din Constituție.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat motivat de faptul că, exceptând pe petentele și, restul petenților au mai solicitat la Curtea de Apel București - secția de contencios administrativ, anularea Ordinului MJ nr. 1108/C/05.05.2005 și a hotărârilor emise în baza acestui ordin. A mai arătat că prin 2254/11.10.2006 Curtea de Apel Bucureștia respins irevocabil acțiunea petenților, iar prin raportare la prevederile 1202. Civ. în cauză există triplă identitate de părți, obiect și cauză intervenind astfel autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că aplicarea dispoz. art. 4 din OUG 27/2006 este condiționată de calitatea exclusivă de magistrat, nefiind incidente prevederile art. 85 și 86 din Legea 303/2004 invocate de petenți.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Oad epus la dosar întâmpinare în care a invocat necompetența materială a Tribunalului Olt în raport de dispozițiile art. 36 alin 2 din OUG 27/2006 apreciind că în cauză competența materială revine Curții de Apel București, în același sens invocând și lipsa procedurii prealabile reglementat de aceeași dispoziție legală.
De asemenea, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției, iar răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este guvernul.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că legea prevede expres că acordarea acestei majorări a indemnizației este condiționată.
Prin sentinta nr. 1192 din 10 decembrie 2007 pronuntata in dosarul nr-, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată actiunea.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a apreciat cauza ca fiind de competența Tribunalului Olt deoarece litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, reclamanții solicitând drepturi de natură salarială, fapt care determină incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit c CPC. Pe cale de consecință, instanța a respins și excepția lipsei procedurii prealabile prev. de art. 36 din OUG 27/2006, excepție invocată de pârâta MEF.
În ceea ce privește excepția neconstituționalității dispoz. art. 4 alin 1 din OUG 27/2007, excepție invocată de petenți, motivat de faptul că aceste prevederi ar încălca art. 16 alin. 1, art. 20, art. 41 și art. 53 din Constituție, Tribunalul Olta respins-o intrucat exceptia invocata a mai făcut obiectul unor sesizări ale Curții Constituționale, care au fost respinse prin deciziile 333 și 342 din 03.04.2007. care au stat la baza acestor decizii se mențin și în prezent astfel că instanța, față de dispozițiile care reglementează soluționarea cu celeritate a litigiilor de muncă - art 74 din legea 168/1999, a respins si această excepție.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța respins-o, motivat de faptul că obiectul cererii îl constituie recunoașterea unor perioade ca fiind asimilate vechimii în magistratură și luarea în calcul a acestora la acordarea sporului de stabilitate precum și la pensionarea la cerere. Pe cale de consecință obiectul cererii este diferit de obiectul din dosarul - având ca obiect anularea Ordinului MJ nr. 1108/C/05.05.2005 și a hotărârilor emise în baza acestui ordin. De asemenea se reține că nu există identitate de cauză deoarece în prezentul dosar se invocă dispozițiile OG 137/2002.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că între reclamanți și această instituție nu există raporturi de muncă, instanța a apreciat-o ca fiind intemeiata si a admis-o, motivat de faptul că această pârâtă nu are calitatea de ordonator principal de credite aceasta revenind pârâtei Ministerul Justiției. În plus, instanța a reținut că între petenți și această pârâtă nu există raporturi juridice de muncă care să justifice chemarea sa în judecată.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut că petenții au calitatea de magistrați în cadrul Tribunalului O l t, iar în temeiul art. 4 alin 1 din OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s-a stabilit că aceste categorii de personal beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile enumerate limitativ în art. sus-menționat, de o majorare a indemnizației, stabilită potrivit art. 3 alin 1 din același act normativ. Această majorare este calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară. Procentele sunt menționate pe tranșe de vechime. Astfel, potrivit art. 4 alin 1 din OUG 27/2006 sporul de fidelitate se acordă udecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, conducând la o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează de la 3 la 5 ani - 10%; - de la 5 la 10 ani - 15%; - de la 10 la 15 ani - 20%; - de la 15 la 20 de ani - 25%; - peste 20 de ani - 30%.
În ceea ce privește dispoziția din Legea 303 art. 86 invocată, instanța în raport de topografia textului reține că asimilarea ca vechime în magistratură și a altor perioade în care petenții au îndeplinit funcții de specialitate juridică, a fost prevăzută exclusiv în beneficiul pensionării la limită de vârstă. Astfel, aceste prevederi se aplică cu ocazia pensionării și nu produc efecte juridice asupra altor drepturi acordate pe perioada desfășurării activității de magistrat.
Există diferență de nuanță între vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea 303/3004 avută în vedere la calculul indemnizației de încadrare brută lunară, respectiv la stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa 1 din OG 27/2006 și vechimea în funcțiile prevăzute expres și limitativ de art.4 din OUG nr.27/2006, luată în calcul la stabilirea procentului de majorare a indemnizației de încadrare brută lunară. Potrivit dispozitiilor art.4 din OUG nr.27/2006, acordarea majorărilor la indemnizația brută lunară depinde exclusiv de timpul de exercitare a funcției de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal asimilat magistraților, categorii enumerate limitativ.
S-a apreciat, astfel, că rațiunea legiuitorului a fost să acorde o salarizare diferențiată a magistraților în funcție de perioada lucrată exclusiv/numai ca judecător.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la înlăturarea discriminării instituite prin art. 82 alin 2 din Legea 303/2004, instanța a reținut că prin OUG 100/2007 s-a înlăturat discriminarea în sensul că s-a prevăzut că: Judecătorii și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător și procuror. Pe cale de consecință instanța va respinge și acest capăt de cerere ca neîntemeiat deoarece legiuitorul a înlăturat discriminarea creată prin forma anterioară a acestui articol.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O l la data de 4 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1129 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, având în vedere că instanța nu a ținut cont de cererea aflată la fila 79 dosar prin care reclamantul la data de 3 septembrie 2007 solicitat se lua act că renunță la judecată în temeiul dispoz.art. 246 civ.
Cod PenalPrin incheierea din data de 7 ianuarie 2008, Tribunalul Olta admis cererea formulată de reclamantul G și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 1192 din 10.12.2007 pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în sensul că se va lua act că reclamantul G renunță, în temeiul art.246 civ.Cod Penal, la judecată.
Impotriva sentintei nr. 1192 din 10 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Olt au declarat recurs reclamantii, G, O, criticand-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 4 si 9.civ.
Cod PenalIn fapt, recurentii au aratat ca pe parcursul judecarii cauzei la instanta de fond au invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 45/2007, motivata de faptul ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 16 alin. 1, art. 20, 41 si 53 din Constitutia Romanei si ale normelor de drept international.
Desi cererea a fost comunicata paratilor, care si-au expus punctul de vedere asupra exceptiei, completul de judecata in mod gresit a respins exceptia ca neintemeiata, in loc sa procedeze la suspendarea judecatii si sa inainteze dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra ei, conform art. 23 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicata.
In al doilea rand, recurentii au sustinut ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a prevederilor OUG nr. 100/2006, prin care au fost modificate dispozitiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, in sensul ca a fost inlaturata inechitatea din lege si a fost inlaturata inechitatea din lege si a fost reglementata unitar vechimea in magistratura, fiind inclusa in continutul ei si perioada in care reclamantii au lucrat in functiile de jurisconsult si consilier juridic, situatie in care cererea acestora este ramasa fara obiect, trebuind sa fie respinsa pe acest temei si motivare si nu ca neintemeiata, cu conditia disjungerii acestui capat de cerere.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea urmează sa constate că acesta este fondat, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Recurentii au incadrat criticile formulate in cazurile prevazute de art. 304 pct. 4 si 9.civ.Cod Penal, insa, din dezvoltarea motivelor de recurs invocate, Curtea apreciaza ca se impune analizarea acestora din perspectiva unui motiv de ordine publica, anume cel decurgand din art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal
Curtea constata, astfel, ca la termenul din 15.10.2007 reclamantii au invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 27/2006, motivand in fapt ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 16 alin. 1, art. 20, 41 si 53 din Constitutia Romanei si ale normelor de drept international.
Sub un prim aspect, urmeaza a se retine solutionarea in mod gresit a exceptiei de neconstitutionalitate prin unirea acesteia odata cu fondul, intrucat exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi unita niciodata cu fondul, asa cum ingaduie art. 137 alin. 2.civ.Cod Penal in privinta exceptiei procesuale.
Pe de alta parte, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial nr. 643 din 16 iulie 2004, "Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania".
Drept urmare, instantele judecatoresti nu au posibilitatea de a se pronunta asupra constitutionalitatii unei legi sau text dintr-o lege aplicabila raportului juridic litigios. In cazul in care una din parti invoca in cursul procesului neconstitutionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare de care depinde solutionarea cauzei, exceptia ridicata se trimite Curtii Constitutionale, spre a se pronunta asupra constitutionalitatii acelei prevederi ( art. 23 din Legea nr. 47/1992).
De asemenea, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate este obligata sa suspende solutionarea cauzei, potrivit art. 23 alin. 5 din Legea nr. 47/1992.
Din economia art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, rezulta ca admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este conditionata de indeplinirea cumulativa a cerintelor acestui text, cu referire la:
- starea de procesivitate, in care ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate apare ca un incident procedural, creat in fata unui judecator, care trebuie rezolvat premergator fondului litigiului,
- existenta unui interes procesual sau substantial, cu referire la pertinenta exceptiei, in sensul ca dispozitia legala a carei neconstitutionalitate se cere a fi constatata, are legatura cu solutionarea cauzei,
- activitatea legii, in sensul ca exceptia priveste un act normativ in vigoare sau care nu a fost constatat ca fiind neconstitutional printr-o decizie anterioara, lege sau ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau ordonanta, dupa caz.
In cauza, in discutie este indeplinirea conditiei ca instanta constitutionala sa nu se fi pronuntat, printr-o decizie anterioara, in sensul constatarii neconstitutionalitatii textului legal.
Intr-adevar, dupa cum au retinut si judecatorii fondului, cu privire la constitutionalitatea art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 45/2007, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mai multe randuri (Deciziile nr. 333 și nr. 342 din 03.04.2007), dar in toate cazurile Curtea a respins exceptiile de neconstituionalitate invocate de parti in acele dosare.
Obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate in temeiul art. 146 lit. d din Constitutie, in cadrul solutionarii exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor, trebuie conturata in lumina prevederilor art. 23 alin. 3 si alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
Conform alin. 3 " Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale", iar alin. 6 al art. 23 dispune ca "Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale".
Rezulta de aici ca instanta judecatoreasca in fata careia se ridica o exceptie de neconstitutionalitate referitoare la o lege sau ordonanta a carei neconstitutionalitate a fost constatata de Curtea Constitutionala printr-o decizie publicata anterioar ridicarii exceptiei are obligatia de a face aplicarea acelei decizii anterioare a Curtii, inclusiv in cazul in care acea decizie a fost pronuntata in temeiul art. 146 lit. d din Constitutie.
Pe cale de consecinta, deciziile pronuntate in cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate nu produc doar efecte relative, partes, in cadrul procesului in fata caruia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, ci produc efecte efecte absolute, erga omnes.
Relativ la conturarea sferei obligativitatii erga omnes a deciziilor pronuntate in temeiul art. 146 lit. d din Constitutie, se observa ca, astfel cum rezulta indirect din cuprinsul art. 23 alin. 3 si 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, nu produc efecte erga omnes, ci doar partes, acele decizii ale Curtii Constitutionale prin care au fost respinse sesizarile cu privire la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate. Desigur, aceleasi parti si pentru aceleasi motive nu pot reitera exceptia de neconstitutionalitate intrucat s-ar incalca autoritatea lucrului judecat. Dar, intr-un alt proces, precum cel de fata, exceptia poate fi reiterata, -se astfel posibilitatea reanalizarii de catre Curtea Constitutionala a aceleiasi probleme de neconstitutionalitate, pe baza unor eventuale alte argumente si in lumina unor evolutii neprevazute initial.
O altă interpretare ar contraveni art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, lipsind de conținut calea internă de atac stabilită în favoarea justițiabililor prin art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziție procesuală în concordanță cu textul menționat din Convenție.
Rezultă, așadar că, învestită fiind cu competența de a decide asupra litigiilor de constituționalitate, pentru garantarea supremației Constituției, Curtea Constituțională nu poate fi împiedicată să-și exercite această competență.
Pentru aceleași rațiuni, cu referire la caracterul de ordine publică a excepției de neconstituționalitate, precum și de garanție constituțională a acesteia pentru apărarea drepturilor și libertăților cu ocazia soluționării unei cauze, nu se poate concepe într-un stat de drept, îngrădirea accesului liber la justiție, inclusiv la justiția constituțională.
Intrucat Tribunalul Olta solutionat in mod gresit exceptia de neconstitutionalitate invocata de reclamanti, interzicand nejustificat partilor dreptul de a accede la jurisdictia constitutionala, se impune admiterea recursului, in temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal, casarea hotararii pronuntate si trimiterea cauzei la acelasi tribunal, care va sesiza, in temeiul textelor de lege citate, Curtea Constitutionala pentru ca apoi, in rejudecare, si numai in raport de solutia ce va fi adoptata de C, sa reanalizeze cererea introductiva urmand, totodata, ca si celelalte critici din recursul adresat Curtii sa fie cercetate, sub forma de aparari, de instanta de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, O, împotriva sentinței civile nr. 1192/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 mai 2008.
Presedinte Judecator Judecator
- - - - - -
Grefier
-
Red. -
Ex.4/23.06.2008
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitranca
