Obligație de a face. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 40/
Ședința publică din 11 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în, județul A, împotriva deciziei civile nr.333, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant personal și în calitate de procurator pentru recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar procura judiciară, autentificată sub nr.17 din 4 ianuarie 2005, încheiată la Biroul Notarului Public și din Câmpulung, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 10 lei, timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și o precizare a motivelor de recurs, care se comunică părții adverse.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant personal și în calitate de procurator pentru recurenta-reclamantă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris și completat la acest termen de judecată, solicitând admiterea lui.
Intimata-pârâtă, precizează că decizia pronunțată de Tribunalul Argeș este legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 20.09.2006, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să le permită accesul în locuința proprietatea lor situată în comuna, județul A, să fie obligată pârâta să le plătească daune reprezentând contravaloarea pagubelor produse prin devierea drumului de acces și distrugerea unui gard de la terenul din punctul "Ogradă", să fie de asemenea obligată pârâta să mute gardul și să lase reclamanților liber terenul de acces spre locuința lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în punctul "Acasă" în suprafață de 5.402 mp. precum și ai terenului din punctul "Ogradă" în suprafață de 9.261 mp. iar pârâta este proprietara terenului vecin pe latura de sud cu reclamanții și în ultimii ani, în mod succesiv a mutat gardul despărțitor și a sădit pomi în afara gardului, îngustând în acest fel drumul de acces spre proprietatea reclamanților.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că ulița aparține domeniului public al comunei, fiind drum comunal, iar reclamanții sunt cei care au ocupat o parte din acest teren producând astfel îngustarea lui și împiedicarea reclamantei să treacă cu utilaje spre proprietatea acesteia.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.1660 din 4 iulie 2007 a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că reclamanții și pârâta sunt proprietarii unor terenuri vecine, despărțite printr-un drum de acces către gospodăria reclamanților și care este drum comunal.
Pe baza constatărilor că pârâta stăpânește o suprafață de teren mai mică decât aceea pe care o are înscrisă în titlul de proprietate și a probelor care au relevat că pârâta nu a mutat gardul ce constituie hotarul cu drumul comunal, prima instanță de fond a reținut că pârâta nu ocupă teren din proprietatea reclamanților, că nu a îngustat drumul de acces către proprietatea acestora și nici nu le împiedică în vreun fel accesul către această proprietate.
Împotriva hotărârii reclamanții au declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru aceea că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil câtă vreme instanța nu le-a dat posibilitatea să ia cunoștință de actele depuse la dosar, iar judecata s-a făcut în lipsa lor.
De asemenea, s-a criticat raportul de expertiză pe care instanța și-a fondat hotărârea, precum și modul de apreciere a probei testimoniale.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.333 din 6 noiembrie 2007, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la termenul din 29 iunie 2007 s-au depus la dosar mai multe înscrisuri, motiv pentru care instanța a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
Cu privire la raportul de expertiză s-a reținut că reclamanții, prin obiecțiunile formulate au reiterat critici de fond, fără a solicita refacerea raportului de expertiză.
De asemenea, s-a reținut că prima instanță a apreciat corect probele administrate reținând că pârâta posedă o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate și că drumul de acces este drum comunal, pârâta nu a modificat gardul pentru a îngusta acest drum care are o vechime de circa 10-20 ani.
Împotriva deciziei reclamanții au formulat recurs în termen legal, pentru motive pe care le-au întemeiat pe prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, susținând că decizia cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanța a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății și totodată că a încălcat prevederile art.129 alin.5 și 6 și pe cele ale art.172 și art.174 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că deși au dovedit că gardul a fost recent mutat, deci este nou construit, instanța a reținut că are o vechime de 10-20 ani.
S-a susținut că în mod greșit instanța a făcut aprecieri asupra întinderii suprafeței proprietății pârâtei, în lipsa unui titlu de proprietate, motivarea fiind străină de natura pricinii și lipsită de temei legal.
Se susține că s-au încălcat dispozițiile art.172 Cod procedură civilă, întrucât partea potrivnică s-a referit în judecată la un înscris despre care recurenții nu aveau cum să cunoască, pentru a verifica în acest mod dacă expertiza trebuie refăcută sau nu în privința constatării că suprafața deținută de către pârâtă este mai mică decât cea pentru care are titlu de proprietate.
În dezvoltarea motivului de recurs, fondat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, recurenții au arătat că instanța a schimbat înțelesul actului juridic, atunci când a reținut pe baza depozițiilor martorilor că reclamanta este cea care a închis accesul la drum pe uliță cu stâlpi din metal și porți pentru care primarul a dispus demolarea.
Recursul este nefondat.
Din modul în care a dezvoltat motivele de recurs, se constată că acestea pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, nu și în prevederile pct.8 din același articol.
Astfel, criticile pe care le-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă vizează de fapt modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, ceea ce nu poate fi cenzurat pe calea extraordinară de atac a recursului.
Acest motiv de recurs urmărește desființarea hotărârii judecătorești atunci când s-a nesocotit principiul înscris în art.969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Textul vizează deci, interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție, or, în speță, nu este vorba despre interpretarea unui act juridic în întregime sau a unor clauze ale acestuia pentru a se determina dacă s-a procedat la o interpretare greșită a actului.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă prin care se susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei este neîntemeiat.
Recurenta susține că hotărârea cuprinde motive străine de obiectul și natura cauzei prin aceea că face aprecieri asupra întinderii proprietății pârâtei, deși aceasta nu a dovedit existența unui titlu de proprietate.
Instanța de apel, în argumentarea soluției sale în sensul că sentința pronunțată de judecătorie este legală și temeinică atunci când a statuat că pârâta stăpânește o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate și nu a acaparat nici o porțiune din drumul în litigiu, a apreciat în același mod; anume că suprafața deținută de pârâtă este mai mică decât cea menționată în titlul de proprietate, pe baza probei cu expertiză tehnică, probă prin care titlul de proprietate nr.89235/1996 al pârâtei a fost transpus în teren de către expert, respectiv porțiunea de 3.500 mp. arabil, 29 și 1.000 mp. curți, 25.
Această motivare a soluției este pertinentă, astfel încât nu se poate considera că ar fi străină de natura cauzei.
De asemenea, și motivul de recurs fondat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin care se susțin e că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului prin aceea că aceștia nu au avut în vedere dispozițiile art.172 și art.174 Cod procedură civilă, este neîntemeiat.
În speță însă, recurenta nu a invocat în fața instanței un înscris deținut de către partea adversă, pentru ca instanța să ordone înfățișarea înscrisului.
Recurenții se referă la înscrisul-titlul de proprietate emis pârâtei în procedura Legii fondului funciar. Însă, în cauză nu au incidență dispozițiile art.172 și art.174 Cod procedură civilă deoarece nu există ipoteza deținerii înscrisului de către o parte și a invocării acestuia de către partea adversă, situație în care instanța poate ordona înfățișarea înscrisului.
Titlul de proprietate a fost transpus de către expertul cauzei în schița anexă raportului de expertiză, raport care cuprinde concluziile și răspunsurile la obiectivele dispuse de instanță pentru care expertul răspunde sub sancțiunea prevăzută de legea penală.
În această situație, nu se poate susține că instanța a fost lipsită de rol activ și nu a ordonat înfățișarea înscrisului, câtă vreme acesta a fost avut în vedere de instanță în fundamentarea soluției sale.
Pentru aceste considerente, se constată că recursul este nefondat și în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în, județul A, împotriva deciziei civile nr.333, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./27.02.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
-
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca
