Obligație de a face. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.400
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civilă nr. 778 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâtul intimat și consilier juridic pentru reclamanții recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru reclamanții recurenți pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei recurate, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii. că procesul-verbal a fost încheiat doar pe numele lui nu și a soției sale, iar construcția a fost ridicată fără autorizație de construcție.
Avocat pentru pârâtul intimat pune concluzii de respingere a recursului, conform motivelor invocate în întâmpinare, menținerea deciziei Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, arătând că proprietatea aparține ambilor soți, solicitând să fie avute în vedere prevederile art. 480 și 481 Cod civil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13.03.2008 sub nr-, reclamantul Municipiul T reprezentat prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat, în contradictoriu cu pârâtul, obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor nelegal realizate, în caz contrar autorizarea reclamantului de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului; cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că, prin procesul-verbal de constatare al contravențiilor nr.12/556/03.02.2005, s-a stabilit că pârâtul a executat lucrări de construire fără autorizație, constând într-o construcție nouă în formă de L cu dimensiunile de 2,54 dreapta, 1,43 stânga și lungimea de 14,40, precum și o copertină pe 2 stâlpi metalici de 2,74 x 1,72, lucrările fiind executate și finalizate în perioada 2003-2004; la data de 16.07.2007 s-a constatat că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor procesului-verbal de constatare a contravenției, ca atare reclamantul a solicitat, în baza art. 27, 25 din Legea nr. 50/1991, obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor nelegal executate, în caz contrar, conform art. 1077 Cod civilă - autorizarea reclamantului de a desființa lucrările.
Prin întâmpinarea formulată la 12.06.2008, pârâtul a solicitat respingerea cererii.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local T, față de prevederile art. 39 - 57 din Legea nr. 215/2001 nerezultând că această instituție are calitate procesuală și poate reprezenta interesele primăriei în fața instanțelor de judecată, această calitate având-o primarul; având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 03.02.2005 pârâtul a considerat că acțiunea este tardivă, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul-Lege nr. 167/1958; acțiunea este neîntemeiată, lucrările nefiind executate de către pârât în anii 2003-2004, în realitate existând la data cumpărării imobilului de către pârât.
Prin sentința civilă nr.8783/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Municipiul T reprezentat prin Primarul Municipiului T, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la desființarea lucrărilor reținute ca fiind nelegal executate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 12/556/03.02.2005, în T,-,. 4, în caz contrar autorizează desființarea lucrărilor pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,30 lei.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, având în vedere că dreptul autorității locale de a solicita în instanță desființarea lucrărilor s-a născut la data 02.12.2005, acesta fiind termenul fixat prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. 12/556/03.02.2005 (28, verso), și nu la data încheierii procesului-verbal, cum în mod greșit a apreciat petentul.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12/556/03.02.2005, s-a stabilit (în urma controlului efectuat la data de 03.02.2005 pe-,. 4), executarea unor lucrări de extindere a apartamentului 4 și existența unei copertine pe 2 stâlpi metalici, fără a se deține autorizația de construire, stadiul lucrărilor fiind finalizat; în temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991, pârâtul a fost amendat contravențional, fiind totodată obligat să procedeze la intrarea în legalitate,prin obținerea autorizației sau prin readucerea imobilului la starea inițială, până la data de 02.12.2005.
În baza art. 32 din Legea nr. 50/1991 s-a solicitat obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate nelegal conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de reclamant sub nr. 12/556/03.02.2005.
Instanța de fond a reținut că, deși termenul acordat pentru intrarea în legalitate prin obținerea autorizațiilor ori prin readucerea imobilului la starea inițială a expirat, pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, astfel cum rezultă și din nota de constatare din data de 15.07.2007 (10).
Prin urmare, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a desființa lucrările nelegale, în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991 instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la desființarea lucrărilor nelegal executate de către pârât, în T,-,. 4; în situația nerespectării termenului de 15 zile, măsura desființării lucrărilor urma să fie adusă la îndeplinire prin grija primarului și pe cheltuiala pârâtului, conform art. 32 alin. 3 din Legea nr. 50/1991.
In ce privește motivele invocate de către pârât cu referire la netemeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a observat că aceste motive au fost analizate în procedura plângerii contravenționale, fiind apreciate ca neîntemeiate - Sentința civilă nr.6940/28.06.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.3673/10.03.2005 ( 13-14), irevocabilă prin respingerea recursului -Decizia civilă nr.787/R/9.11.2005 pronunțată în dosarul nr.8673/CA/2005 - Tribunalul Timiș - Secția Comercială și contencios Administrativ ( 15-16); procedura prevăzută de art. 32 din Legea nr. 50/1991 exclude repunerea în discuție a unor împrejurări de fapt anterioare încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, asupra cărora s-a statuat cu autoritate de lucru judecat.
In raport de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,30 lei, din care 8,00 lei taxă de timbru, 0,30 lei timbru judiciar.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.8783/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat apel pârâtul, care a solicitat desființarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in subsidiar, modificarea în parte a hotărârii și respingerea capătului de cerere având ca obiect demolarea holului apartamentului nr.4, acesta existând la data când pârâtul a cumpărat apartamentul în cauză.
In motivarea apelului pârâtul a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat explicit asupra excepției lipsei calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului T și a procedat la judecarea pricinii respingând cererile de probațiune ale pârâtului.
Prin decizia civilă nr.778 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul apelant, împotriva sentinței civile nr.8783/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul T reprezentat prin Primarul Municipiului
A schimbat, în tot, sentința civilă nr.8783/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în sensul că a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că asupra apartamentului din litigiu sunt proprietari pârâtul și soția acestuia, prin cumpărare, în anul 2001, imobilul fiind bunul comun al soților, în timp ce sancțiunea contravențională, conform procesului verbal de contravenție nr. 12/-/03.02.2005 întocmit de Primăria T, îl vizează numai pe petentul, acesta fiind sancționat cu o amendă contravențională de 20.000.000 lei, pentru că a efectuat, în perioada 2003-2004, mai multe lucrări de extindere a apartamentului nr.4 din imobilul situat in T,-/A, fără autorizație de construcție.
S-a apreciat că, deși a fost respinsă irevocabil plângerea contravențională formulată de petentul împotriva procesului verbal de contravenție menționat - prin sentința civilă nr.6940/28.06.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 3673/2005 - acțiunea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtului la demolarea construcției ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului din T,-/A,.4, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, a fost respinsă ca nefondată întrucât imobilul din litigiu este proprietate comună, în devălmășie a pârâtului și soției acestuia, care nu a fost sancționată contravențional, deși are calitatea de proprietară a aceluiași imobil și nu a fost chemată în judecată în prezentul litigiu, deși acesta are ca obiect demolarea unei construcții asupra căreia soția pârâtului este coproprietară.
Împotriva deciziei civile nr. 778 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal au declarat recurs reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului cu consecința menținerii ca legală a sentinței civile nr. 8783/2008 a Judecătoriei Timișoara.
În motivarea recursului a arătat că instanța a dat o aplicare greșită legislației în materie și a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, că nu are nici o relevanță împrejurarea că asupra apartamentului în litigiu sunt coproprietari atât pârâtul cât și soția acestuia și că sancțiunea contravențională îl vizează doar pe pârât, atâta timp cât legalitatea procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească.
Recurenții au susținut că în cauză a fost corect stabilit cadrul procesual, că plângerea contravențională, formulată de pârât împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 142/160/18.10.2006 a fost corect respinsă, context în care devin incidente dispozițiile art. 1075 Cod civil, unde se prevede că "orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului", creditorul în această situație putând fi autorizat de a aduce la îndeplinire obligația, pe cheltuiala debitorului.
S-a mai arătat că art. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede la alineatul 1 că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare iar art. 32 din același act normativ autorizează organul care a aplicat sancțiunea contravențională să sesizeze instanțele judecătorești pentru obligarea celui în culpă să-și îndeplinească obligațiile.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și Legea nr. 50/1991.
Analizând legalitatea hotărârii recurată în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit extrasului CF 20922 T, imobilul situat pe-/A, apartament nr. 4, este coproprietatea numiților și a soției sale, bun comun dobândit prin cumpărare în anul 2001.
Din analiza acțiunii formulate de reclamant rezultă că a fost chemat în judecată doar unul dintre coproprietari și anume doar pârâtul, context în care nu se poate dispune demolarea construcțiilor ilegal executate și aducerea imobilului la starea inițială, câtă vreme imobilul în litigiu este proprietate comună în devălmășie a celor doi soți, iar numita nu a fost împrocesată.
Ca atare apare ca lipsită de relevanță susținerea recurenților cum că procesul verbal de contravenție nu a fost desființat (ca urmare a formulării plângerii contravenționale de către pârâtul din dosar), căci și acest litigiu s-a purtat doar în contradictoriu cu numitul, context în care hotărârea judecătorească pronunțată nu-i poate fi opozabilă soției sale, care nu a fost parte în proces.
A proceda altfel, adică a dispune demolarea lucrărilor de construire efectuate de cei doi soți fără autorizație, constând într-o construcție nouă în formă de L cu dimensiunile de 2,54 dreapta, 1,43 stânga și lungimea de 14,40, precum și a unei copertine pe 2 stâlpi metalici de 2,74 x 1,72, lucrări executate și finalizate în perioada 2003-2004, înseamnă a încălca dreptul de proprietate a numitei și implicit a încălca dispozițiile cuprinse în art. 480 și 481 Cod civil.
Față de cele ce preced Curtea găsește că recursul declarat de către reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civilă nr. 778 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva deciziei civilă nr. 778 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
REȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./ 28.04.2009
Tehnored /28.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
