Obligație de a face. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 401/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în C, strada -. -, nr. 81D, -.B,.68, împotriva deciziei civile nr. 342, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 05 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 73726, nedatată, pe care o depune la dosar, pentru intimatul reclamant, avocat - în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire fără număr, din 23 septembrie 2009, depusă la dosar și intimații pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentului pârât solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar (filele 23, 24) copie de pe pașaportul său, teza probatorie fiind aceea de a demonstra că, în apel, la data termenului din 05 iunie 2009, fost plecată din țară și, deci, în imposibilitatea reală de a-și reprezenta clienta.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Se referă la:
-nelegalitatea procedurii de citare cu apelanții pârâți, cu nerespectarea dispozițiilor art. 82 și următoarele din Codul d e procedură civilă;
-nerespectarea dreptului la apărare al apelantei pârâte.
Învederează că, la primul termen de judecată - 08 mai 2009, instanța a constatat lipsa de procedură.
La data de 07 mai 2009 fost depusă cerere de amânare a cauzei de către apelanta pârâtă, în vederea angajării unui apărător.
Pentru termenul din data de 05 iunie 2009 instanța a dispus citarea apelanților cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar sub sancțiunea anulării cererii.
La termenul menționat s-a depus împuternicirea avocațială a apărătorului ales și cerere de amânare pentru pregătirea apărării, cu indicarea domiciliului procesual - sediul profesional cabinet avocat, în vederea citării și comunicării actelor de procedură ulterioare.
Instanța, în mod nelegal a respins cererea de amânare a cauzei, nesocotind dreptul la apărare al părților.
Consideră că principiul celerității soluționării cauzei nu poate fi superior dreptului la apărare al părților.
De asemenea, instanța de judecată a nesocotit domiciliul convențional indicat în conformitate cu art. 93 Cod procedură civilă și, fără a verifica procedura de citare a apelanților pârâți, pune în discuție excepția anulării cererii de apel ca netimbrată.
Mai mult, din verificarea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare a apelanților pârâți se constată nerespectarea dispozițiilor procedurale, având în vedere că pe aceste înscrisuri se menționează: "găsind serviciul de registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței a primit, semnând în fața noastră", în condițiile în care suntem în prezența părților - persoane fizice citate la domiciliul indicat în cererea introductivă.
Precizează, totodată, că apelanta a achitat pentru termenul de judecată din 05 iunie 2009 taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Consideră că, în cauză, instanța a nesocotit dispozițiile procedurale ce vizează citarea și comunicarea actelor de procedură, precum și dreptul la apărare al părților, soluționând cauza în mod nelegal, motive pentru care, concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite (fila 15).
Consideră că nu există o încălcare a normelor procedurale în apel. La termenul menționat de apărătorul recurentei pârâte părțile au fost citate la domiciliul indicat. Faptul că și-au indicat ulterior alt domiciliu procesual ales nu poate produce efect decât pentru viitor.
Nici încălcarea dreptului la apărare nu poate fi pus în discuție în speță.
Înscrisul depus astăzi la dosar - copie pașaport - trebuia depus în fața instanței de apel.
Consideră că problema timbrajului a fost aceea care prima, astfel că hotărârea recurată este temeinică și din acest punct de vedere.
În replică, apărătorul recurentei pârâte arată că, la primul termen de judecată instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de amânare; procedura era nelegal îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamantul Primarul Municipiului Cac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal într-un anumit termen, iar în caz contrar abilitarea Primarului Municipiului C să desființeze pe cale administrativă, cu recuperarea cheltuielilor de la pârât.
În susținerea cererii, arată că, în cadrul acțiunilor de control efectuate în teren de către inspectorii Direcției Corp Control la imobilul din C,-, s-a constatat executarea unor lucrări de construire fără autorizația de construire necesară conform Legii nr. 50/1991, republicată, constând în realizare extindere locuință cu bucătărie (1,5 x 2.), wc-1. cameră (3,5 x 4,5.), două holuri (1-2 x 1,5. și 2 - 0,9 x 2,3. pereții fiind edificați din cărămidă BCA și tară fundație).
Precizează că pârâtul a fost sancționat contravențional prin nr. 92011 din 18 iulie 2006, în conformitate cu art. 26 alin.1 lit.a, dispunându-se ca măsuri oprirea executării lucrărilor până la obținerea autorizației de construire în termen de 60 de zile de la comunicarea procesului-verbal sau, în caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal realizate în termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut pentru intrarea în legalitate.
Totodată, menționează că titularul nu s-a conformat acestor măsuri.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, modificată și completată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 06.10.2008, urmare a decesului pârâtului, instanța a încuviințat cererea reclamantului și a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și expertiza tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 20511 din 17 noiembrie 2008 Judecătoriei Constanța, s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții să desființeze lucrările realizate fără autorizație de construire la imobilul situat în Municipiul C,-, respectiv camera în suprafață de 14,8. conform tabelului expus la punctul 1 din raportul de expertiză efectuată de domnul expert și să readucă celelalte încăperi menționate în tabel la configurația avută conform fișei suprafeței închiriate ce face parte integrantă din contractul de închiriere nr. 7577/2004 în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri. A fost autorizat reclamantul să desființeze lucrările pe cheltuiala pârâților, în cazul neîndeplinirii obligației de către pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin procesul verbal de contravenție nr. 92011 din 18 iulie 2006 a fost sancționat cu amendă de 1.000 lei, în baza art. 26 alin.(2) din legea nr. 50/1991, iar ca măsură complementară s-a dispus oprirea lucrărilor până la obținerea autorizației de construire, în termen de 60 de zile, în condițiile Legii nr. 50/1991, republicată, iar în caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal realizate în termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut pentru intrarea în legalitate.
Cum pârâții nu au făcut dovada contestării procesului verbal de constatare a contravenției și nici nu s-au conformat în termen de 60 de zile de la data comunicării măsurii dispuse prin procesul verbal de contravenție, s-a dispus desființarea lucrărilor realizate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții, și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 342 din 05 iulie 2009 Tribunalul Constanțaa anulat apelul pârâților ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că apelanții pârâți datorau o taxă de timbru aferentă apelului de 5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei și, deși au fost citați cu mențiunea realizării acestei obligații fiscale, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței, apelul fiind anulat conform art. 20 alin.(1) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că Tribunalul Constanțaa soluționat apelul pârâților cu încălcarea dreptului la apărare al acestora și cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la citarea părților în procesul civil - art. 90 și 93 Cod procedură civilă. Se reține că la data anulării apelului ca netimbrat, pârâții nu au fost legal citați, iar apelanta a achitat taxa de timbru, dar a omis să o depună la dosar.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile pârâtei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica pârâtei ce vizează soluționarea apelului cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților în procesul civil se reține a fi vădit nefondată și urmează a fi respinsă.
Din analiza dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare întocmite la 14 mai 2004, se reține că apelanta pârâtă a fost legal citată la adresa din C,- - adresă indicată în cererea de apel (filele 15 și 4 dosar apel) pentru termenul de judecată din data de 05 iunie 2009, dovada de îndeplinire a procedurii de citare purtând semnătură și actul de identitate al persoanei care locuiește cu apelanta.
Faptul că apelanta pârâtă a fost legal citată și că a luat cunoștință de termenul de judecată din data de 05 iunie 2009 este confirmat și de apărătorul convențional al apelantei, care a depus la dosar, la data de 03 iunie 2009, prin serviciul arhivă al Tribunalului Constanța, o cerere de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării. În cererea de amânare se menționează în mod expres faptul că dosarul cu nr- are termen de judecată la data de 05 iunie 2009, termen cunoscut de apărătorul apelantei pârâte și implicit de către parte. Prin aceeași cerere de amânare a cauzei, apărătorul apelantei pârâte a solicitat ca citațiile ș alte acte de procedură să îi fie comunicate la sediul profesional, în C, b-dul -.-, nr. 81D, -5,.B,.68. Este evident că la acest sediu urmau a fi comunicate actele de procedură ulterioare termenului de judecată din 05 iunie 2009. Pentru termenul de judecată din 05 iunie 2009 se realizase deja, în termen legal, procedura de citare la domiciliul apelanților precizat în motivele de apel, iar apărătorul evident că a fost informat de apelanta pârâtă - clienta sa, aspect confirmat chiar în cererea de amânare depusă la dosar pentru termenul de judecată din 05 iunie 2009.
Se reține a fi vădit nefondată și critica ce vizează soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei pârâte.
Conform dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată".
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că în urma repartizări aleatorii a cauzei, primul termen de judecată în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanțaa fost fixat la data de 08 mai 2009.
La data de 07 mai 2009, prin serviciul de arhivă al Tribunalului Constanța, s-a depus la dosar o cerere e amânare a judecății cauzei în vederea angajării unui avocat, cerere formulată de apelanta. Deși la dosar nu a existat dovada de comunicare a citației pentru termenul de judecată din 08 mai 2009 pentru, se reține că aceasta a avut cunoștință de termenul de judecată, în cererea de amânare menționându-se termenul din 08 mai 2009 (fila 7 dosar apel).
Prin încheierea din 08 mai 2009, conform art. 156 alin.(1) Cod procedură civilă, instanța de apel a încuviințat cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de apelanta, și a dispus citarea apelantei cu mențiunea achitării taxei de timbru de 5 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei pentru termenul de judecată din 08 mai 2009.
La termenul de judecată din 08 mai 2009, apărătorul apelantei pârâte a formulat o nouă cerere de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, deși clienta sa mai beneficiase anterior de o amânare pentru același motiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, în mod judicios instanța de apel a respins această nouă cerere de apărare și a procedat la soluționarea excepției de netimbrare a apelului, excepție de procedură ce primează oricăror alte cereri ale părților.
Și critica ce vizează greșita anulare ca netimbrată a cererii de apel se reține a fi nefondată.
Conform dispozițiilor art. 20 alin.(1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în condițiile în care se constată că acestea nu au fost depuse în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, se reține că pârâta apelantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, dar aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, la termenul de judecată din 05 iunie 2009 la dosarul cauzei nefiind depusă dovada achitării taxelor de timbru. Chitanța de plată a taxei de timbru nu a fost atașată nici la cererea de amânare a cauzei, formulată de apărătorul apelantei încă din data de 03 iunie 2009.
În jurisprudența sa, CEDO a reținut în mod constant că "dreptul la justiție", reglementat de art.6 din Convenție nu este un drept absolut. El se pretează la limitări pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului care are alegerea mijloacelor de a ajunge la atingerea acestui scop. Curtea a amintit că ea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție (cauza Weissman și alții contra României, Hotărârea din 24 mai 2006), dar este necesar a se verifica dacă suma totală a cheltuielilor de judecată nu este exagerat de mare, în raport cu posibilitățile financiare ale petentului, astfel încât accesul la justiție să fie atins în esența lui.
Constatând că taxa de timbru stabilită în sarcina apelantei, prin cuantumul ei relativ redus, nu a fost de natură să afecteze liberul acces la justiție al apelantei pârâte. Curtea reține că Tribunalul Constanțaa făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/2007.
Împrejurarea că în recurs pârâta depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei nu este de natură să determine casarea hotărârii instanței de apel, în condițiile în care, la momentul soluționării apelului, la dosarul cauzei nu exista acest înscris. Mai mult, se poate prezuma că această taxă de timbru a fost achitată după pronunțarea hotărârii recurate și luarea la cunoștință a soluției, în vederea preconstituirii unor probe în recurs, pentru susținerea acestei căi de atac.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta pârâtă la 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în C, strada -. -, nr. 81D, -.B,.68, împotriva deciziei civile nr. 342, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 05 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
Obligă recurenta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru judecător -, aflat în concediu medical, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /26.11.2009
gref.AB/2 ex./07.12.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
