Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 400/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, împotriva deciziei civile nr. 103, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 11 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL T, prin DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRAREA T, cu sediul în T, strada -, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurenta reclamantă a depus la dosar (filele 23-25) concluzii scrise.
Instanța,constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 17.05.2007, reclamanta a formulat, inițial, o contestație la executare împotriva executării pornită în dosarul nr. 390/2007 al Executorului Judecătoresc, în baza titlului executoriu decizia civilă nr.3471/2006 a Tribunalului Tulcea.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin decizia civilă mai sus menționată, s-a admis recursul Consiliului Local T și s-a dispus încetarea contractului de locațiune și evacuarea sa din locuința închiriată. Motivează reclamanta că, așa cum rezultă din sentință, locuiește în acest imobil de peste 30 de ani iar la data preluării imobilul era într-o stare de degradare absolută. Pentru a face locuibil acest imobil a făcut o serie de îmbunătățiri, respectiv: pietruit curtea, pavat, cimentuit, poartă fier forjat, construit hol baie, grup sanitar, parchet stejar în două camere, trei sobe teracotă, schimbat uși în trei camere, reparat acoperiș, zugrăvit și reparat pereții, în bucătărie, camere, refăcut tavanul, construit grup sanitar în curte și anexe (magazie, afumătoare), tras canalizare și apă în casă (bucătărie, hol), gard nou. A apreciat reclamanta că valoarea acestor îmbunătățiri se ridică la suma de 15.000 lei solicitând ca, în măsura în care va fi evacuată, să se oblige Consiliul Local T la plata sumelor reprezentând îmbunătățirile imobilului solicitând să se dispună și instituirea unui drept de retenție.
La termenul din data de 19.06.2007, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că înțelege să cheme în judecată pe pârâtul Consiliul Local T pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună - pe calea dreptului comun - obligarea pârâtului la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și instituirea unui drept de retenție până la plata de către pârâtă a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea acestor îmbunătățiri invocându-se în drept dispozițiile art.998 Cod civil.
Pârâtul Consiliul Local T, prin Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, a depus la dosar concluzii scrise în conținutul cărora a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește; în motivarea acestei excepții, s-a arătat că această instituție doar administrează imobilele cu destinația de locuință al căror proprietari este Municipiul T, iar o astfel de cerere de acordarea a contravalorii îmbunătățirilor necesare și utile aduse unui imobil nu poate fi făcută decât în contradictoriu cu proprietarul bunului și nu administrator.
Prin sentința civilă nr. 171/20.01.2009, Judecătoria Tulceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin contractul de închiriere înregistrat la nr.1962/07.10.2977, între (soțul reclamantei) și Întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă T, s-a acordat acestora,pe o perioadă de 5 ani, dreptul de folosință a imobilul situat în-; ulterior, acest contract de închiriere a fost prelungit, fiind necontestat că și la soluționarea cauzei reclamanta locuia în imobil, încheindu-se contractul înregistrat sub nr.327/22.04.1992 între T și, pe o perioadă de 5 ani.
Judecătoria a observat din examinarea contractului 32722.04.1992 că deși T este menționat în calitate de Locatar, în continuare, în paranteză, este denumit proprietar; din hotărârea Consiliului Local T nr.130/1999 și a extrasului listei de inventar a rezultat că imobilul situat în-, a fost inventariat în domeniul public al Municipiului
Judecătoria a constatat că, potrivit art. 36 lit. c din Legea 215/2001, Consiliul Local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, exercitând atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, fiind deci organ deliberativ; de asemenea, conform art. 20 din același act normativ, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice localefiind persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină șipatrimoniu propriu(art. 21).
Astfel, judecătoria a constatat că pârâta are bunul doar în administrare nu și în proprietate, proprietar fiind municipiul T, iar încât reclamanta, în calitate de locatar, va putea opune dreptul său prin care solicită contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului numai proprietarului acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, apelanta a arătat că excepția a cărei admitere a dus la soluționarea cauzei a fost invocată după închiderea dezbaterilor și după ce părțile au pus concluzii pe fond, iar instanța de fond a repus cauza pe rol deoarece în concluziile scrise, Consiliul Local Tar idicat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Apelanta a învederat că pârâtul Consiliul Local T, are calitate procesuală pasivă deoarece contractul de închiriere a fost încheiat între și Consiliul Local T prin Direcția de Întreținere a, iar consiliile locale hotărăsc ca bunurile din patrimoniul unității administrativ teritoriale să fie date în administrarea unor regii autonome, să fie concesionate, să fie închiriate, etc.
Prin decizia civilă nr. 17766/15.10.2008, Tribunalul Tulceaa respins apelul ca nefundat considerând că, în mod just, s-a reținut că pârâtul Consiliul Local T are bunul în administrare nu și în proprietate, proprietară fiind unitatea administrativ teritorială, respectiv municipiul
Privitor la soluționarea excepției, s-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a repus cauza pe rol având în vedere faptul că prin concluziile scrise Consiliul Local Tai nvocat lipsa calității procesuale pasive, iar excepția trebuia pusă în discuția părților, lucru care s-a și întâmplat și cu privire la care s-au pus concluzii de către ambele părți.
Cu privire la cea de-a doua critică adusă sentinței, s-a reținut de tribunal că pârâtul Consiliul Local T prin Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu este o instituție, care doar administrează imobile cu destinația de locuință al căror proprietar este Municipiul T, iar o cerere de acordare a contravalorii îmbunătățirilor necesare și utile aduse unui imobil nu poate fi făcută decât în contradictoriu cu proprietatea bunului și nu a celui care o administrează.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ. arătând că, în mod greșit, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
În motivarea căii de atac, s-a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au plecat de la o premisă greșită și o interpretare eronată a legii, art. 20 și 21 din Legea nr. 213/1998 stabilind că comunele, orașele, municipiile sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, reprezentate după caz de primar sau președinții consiliului județean.
Deși imobilul face parte din domeniul public al Municipiului T, a fost dat în administrarea Consiliului Local T care, prin Direcția de Întreținere a, a încheiat cu recurenta contractul de închiriere nr. 327/22 aprilie 1992, astfel că relația contractuală se poartă, potrivit contractului de închiriere, cu Consiliul Local T prin Direcția de Întreținere a pendinte de acesta și nu cu proprietarul bunului care este Municipiul
Regulile ce se aplică unui asemenea contract sunt cele prevăzute, fie în art. 1411 Cod civil, sau mai degrabă cele din Legea nr. 114/1996 (cu modificările ulterioare), Consiliul Local T fiind locator și chiriaș (sau locatar) recurenta; de aceea, arată recurenta, nu poate avea calitate procesuală proprietarul bunului imobil, cu acesta din urmă, în speța dată, neavând niciun fel de relație contractuală.
S-a mai învederat că, printr-o acțiune formulată de locator - Consiliul Local T - s-au obținut anularea calității de locatar și evacuarea din imobil, condiții în care a fost nevoită să solicite plata contravalorii îmbunătățirilor aduse acestui imobil cu acordul locatorului; se pune întrebarea logică, de altfel, dacă în primul caz Consiliul Local a avut calitate procesuală activă tocmai în baza contractului de închiriere nr. 327/22.04.1998, de ce ar trebui ca în cazul în care recurenta a solicitat îmbunătățiri efectuate la imobil în baza aceluiași contract de închiriere să fie chemat în judecată Municipiul
Așa fiind, recurenta apreciază cele două hotărâri ca netemeinice și nelegale și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru săvârșirea fondului cauzei.
De asemenea, reclamanta a criticat decizia apelă și din prisma modalității procedurale prin care a fost invocat și apoi soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Recurenta a apreciat că, prin maniera de a soluționa excepția lipsei calității procesuale pasive, s-au încălcat prevederile art. 136 Cod procedură civilă, în conformitate cu care excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și 132, nu vor mai putea fi propuse în cursul judecății, afară de cele de ordine publică; de asemenea, ridicarea unor excepții după încheierea dezbaterilor ar însemna o prelungire a dezbaterilor dincolo de cursul firesc acordat de legiuitor, mai ales că, în măsura în care o asemenea excepție ar fi existat, aceasta putea fi ridicată numai prin căile de atac.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Referitor la critica privind invocarea excepției care a și dus la soluționarea cauzei fără analiza fondului, curtea consideră că procedând la repunerea cauzei pe rol după ce a constatat că a fost invocată o excepție absolută, judecătoria a procedat într-o manieră riguros exactă care a îmbinat armonios obligația instanței de a afla adevărul prin stabilirea corectă a faptelor și aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale cu obligația de a veghea la asigurarea eficientă a dreptului la apărare al părților și la aplicarea principiului contradictorialității și oralității.
Este adevărat că potrivit art. 115 cod pr. civ. întâmpinarea va cuprinde: 1. excepțiile de procedură ce pârâtul ridică la cererea reclamantului; 2. răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii; 3. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere.
Deoarece textul nu face nicio distincție referitor la tipul de excepții la care se referă art. 115 pct. 1 cod pr. civ. câmpul de aplicare a acestei dispoziții rezultă analiza coroborată a dispozițiilor art. 115, art. 1141alin. 2 raportat la art. 103 alin. 1 și art. 136 Cod procedură civilă.
Astfel, prin instituirea unui termen de depunere a întâmpinării (art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă), legiuitorul a înțeles să supună neîndeplinirea acestui act procedural în termenul legal sancțiunii decăderii instituite de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă (a cărui incidență reiese din caracterul general al sancțiunii și lipsa unei excepții pentru instituția întâmpinării).
Efectul decăderii din posibilitatea formulării întâmpinării ar însemna - având în vedere conținutul legal al acestui act procedural determinat de art. 115 Cod procedură civilă - că pârâtul nu ar mai avea dreptul de a propune probe și de a invoca excepții.
sancțiunii procedurale a decăderii este atenuată de lege privitor la pierderea dreptului de a invoca excepții de ordine publică, ce pot fi invocate în tot cursul judecății, inclusiv în recurs (pentru această situație, cât timp nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului) - art. 132 și art. 162 Cod procedură civilă.
Aceste prevederi au în vedere clasificarea excepțiilor procesuale - în funcție de caracterul imperativ sau dispozitiv al normei încălcate - în excepții relative și excepții absolute.
Sunt excepții absolute cele care privesc încălcarea unor norme imperative și pot fi invocate de oricare dintre părți, în orice fază a procesului (precum necompetența, prescripția, lipsa calității procesuale active, etc.); excepțiile relative privesc încălcarea unor norme dispozitiv și pot fi ridicate numai de partea interesată și doar într-un anumit termen (exemplu, tardivitatea cererii unei noi expertize rezultând din prevederile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă).
Caracterul absolut, de ordine publică, al unor excepții nu îndreptățește instanța să invoce o excepție doar cu ocazia deliberării, după încheierea dezbaterilor, fără aop une în prealabil, în ședință, în discuția părților.
Principiul contradictorialității - posibilitatea părților de a participa în mod activ la prezentarea, argumentarea și dezvoltarea drepturilor și apărărilor lor prin dreptul de a discuta și combate susținerile adversarului și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței -, principiul dreptului la apărare - ce cuprinde un complex de drepturi și garanții procesuale ce asigură părților posibilitatea de a-și proteja interesele - și principiul oralității - dreptul părților de a-și susține verbal pretențiile, de a discuta regularitatea actelor de procedură, de a formula concluzii, - impun instanței obligația de a da oportunitatea părților să-și susțină și expună toate argumentele în soluționarea excepției, chiar dacă aceasta ar fi fost invocată în concluziile pe fond.
Referitor la ridicarea unei excepții absolute doar în concluziile scrise - având în vedere conținutul art. 146 Cod procedură civilă - curtea constată că în astfel de situații instanța are posibilitatea fie să ignore apărările părților care depășesc limitele dezbaterilor orale și a argumentelor scrise anterior încheierii dezbaterilor, fie să repună cauza pe rol pentru punerea în discuție a excepției.
Conform art. 151 Cod procedură civilă, pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri.; textul nu face nicio distincție referitor la temeiurile care ar justifica necesitatea unor noi lămuriri, condiție în care, ori de câte ori, din analiza materialului probator sau a concluziilor scrise reiese un aspect a cărui elucidare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța.
Un astfel de aspect este și soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care dovedirea îndreptățirii de a introduce o acțiune în justiție, respectiv îndatorirea unei persoane de a figura în proces în calitate de pârât prin arătarea identității dintre cel chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, este una dintre condițiile esențiale ale exercițiului acțiunii civile.
De aceea, nu numai că judecătoria a procedat corect când a repus cauza pe rol, dar era chiar obligată la aceasta; aspectul învederat de recurentă referitor la ridicarea excepției direct în concluziile scrise nu este de natură a conduce la o sancționare a pârâtului atâta timp cât excepția se putea ridica direct în apel sau recurs.
Este adevărat că, firesc ar fi fost ca pârâtul să-și expună toate apărările sale în cuprinsul întâmpinării sau pe parcursului desfășurării procesului (deși o excepție precum excepția lipsei calității procesuale pasive ar fi putut fi cunoscută pârâtului încă de la comunicarea cererii introductive), preferabil înaintea administrării probatoriilor pentru a nu se prelungi procesul în mod inutil. Încălcarea acestei obligații ( cel mult morale) a pârâtului este însă fără consecințe juridice din punct de vedere al posibilității de a invoca o excepție absolută, de fond și peremtorie precum este lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la soluția pronunțată de judecătorie asupra acestei excepții (și menținută de tribunal prin respingerea apelului), curtea consideră că instanțele de fond au dat o dezlegare greșită problemei în discuție.
În primul rând, se impune constatarea că prin sentința civilă nr. 1897/2006, astfel cum a devenit irevocabilă conform deciziei nr. 762/13.11.2006 a Tribunalului Tulcea (filele 7-8, dosar judecătorie) a fost admisă cererea formulată de Consiliul Local T și s-a constatat încetat contractul de închiriere nr. 327/1992 și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în T, str. - nr. 18.
La baza acestor soluții a stat constatarea instanței de recurs bazată pe dispozițiile nr.OUG 40/1999, că în luna aprilie 2004, contractul de închiriere a încetat prin ajungerea la termen (contractul nr. 327/1992 - filele 209-211 dosar judecătorie, volumul II, cuprindea o mențiune "valabil până în mai 2004 conform nr.OUG 40/1999).
În dosarul în care s-a pronunțat decizia citată nr. 3471/2006, chiriașa a formulat și o cerere reconvențională cu același obiect ca al cererii de față, ce a fost anulată ca netimbrată.
La pronunțarea soluției în cauză, instanțele nu au considerat necesar să verifice calitatea în care reclamantul Consiliul Local Tap romovat acțiunea în evacuare; nu mai puțin, nu s-a pus problema îndreptățirii Consiliului Local de a sta în judecată ca pârât în cererea reconvențională. De altfel, posibilitatea chiriașului de a solicita obligarea celui care cere evacuarea sa la plata unor cheltuieli necesare și utile efectuate cu imobilul închiriat pe calea unei cereri reconvenționale și eventual instituirea unui drept de retenție până la achitarea eventualului debit, este absolut incontestabilă.
De aceea, atâta timp cât Consiliul Local Taa vut posibilitatea să ceară evacuarea recurentei din imobilul în discuție într-un proces în care nu a figurat și locatorul ( T), aceeași situație care l-a îndreptățit să introducă o astfel de acțiune justifică introducerea împotriva sa și a unei acțiuni separate în justiție pentru sume rezultând din folosința bunului.
În principiu, cererea chiriașului privind plata îmbunătățirilor făcute imobilului închiriat se întemeiază pe o îmbogățire fără justă cauză a locatorului.
Deoarece se invocă faptul că patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, în acțiunea de verificarea existenței obligației de restituire în limita măririi patrimoniului, în principiu ar trebui să figureze ca pârât proprietarul lucrului.
Presupunând dobândirea unei valori apreciabile în bani care ar putea să constea în sporirea unor elemente ale activului patrimoniului unei persoane, ca regulă, pârâtul din acțiunea în restituire trebuie să fie titularul patrimoniului astfel mărit.
Condițiile pentru exercițiulactio de in rem versotrebuie însă să aibă o aplicare diferențiată, distincție generată de filtrul impus verificării acestor cerințe de specificul raportului juridic dintre proprietarul Municipiul T și titularul dreptului de administrare Consiliul Local T și situația concretă a recurentei care a fost evacuată în urma unei acțiuni promovate de Consiliul Local.
Conform art. 23 din legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, printre care și atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului (art. 36 alin. 1 lit. c), domeniu în care hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii și respectiv avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților (36 alin. 5 b și c).
Rezultă din aceste largi prerogative ale Consiliului Local, că această autoritate are o calitate care o depășește pe cea a unui simplu administrator (de a face acte prin care realizează o normală punerea în valoare a unui bun) și se comportă ca un adevărat proprietar având un drept de dispoziție indiscutabil (vinde, concesionează, închiriază - art. 36 alin. 5 lit. b din Legea nr. 215/2001).
Nu mai puțin, soluția ignoră caracterul acțiunii în evacuare care este un mijloc juridic pus la dispoziția proprietarului unui imobil - sau titularul unui alt drept real sau de creanță, care îi conferă folosința imobilului - prin care acesta solicită instanței, după dovedirea dreptului său, să constate lipsa oricărui drept al pârâtului în baza căruia acesta să poată folosi bunul și să îl oblige pe pârât să înceteze această folosință abuzivă prin părăsirea imobilului.
De aceea, constatând printre atribuțiile Consiliului Local T existențaunui drept legal de inițiativăîn virtutea căruia are prerogativa exploatării, administrării, gestionării și întreținerii fondului locativ aparținând domeniului public și privat al Municipiului T, drept în temeiul căruia poate pretinde oricăror alte persoane o conduită corespunzătoare - în cazul de față să înceteze o folosință abuzivă -, în condițiile în care reieșea că recurenta nu aveau niciun titlu care să confere prerogativa folosinței locuinței în cauză,
Având în vedere prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă conform cărora, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad, față de situația că prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive instanțele au analizat fondul cererii recurentei, va fi admis recursul și, în urma casării deciziei și sentinței, va fi trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, împotriva deciziei civile nr. 103, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 11 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL T, prin DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRAREA
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
pt. Grefier,
- -,
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud. fond -
Jud. apel -, Șt.
Red. dec. rec. jud. /11.02.2010
gref.
4 ex./16.02.2010
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241-- int. 132(grefier); int. 144(arhiva); 0241--;
fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Data emiterii adresei: 19 noiembrie 2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TULCEA
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul de mai sus - recurs civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, împotriva deciziei civile nr. 103, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 11 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL T, prin DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRAREA T, cu sediul în T, strada -, având ca obiect pretenții, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 400/C din 18 noiembrie 2009, decis:
"Admite recursul. Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009."
Dosarul conține un nr. de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Tulcea (28 file); nr. 2609/327/17 mai 2007 vo.II al Judecătoriei Tulcea (59 file) și, respectiv, nr- al Judecătoriei Tulcea vol.I (200 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
