Obligație de a face. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 407/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. -.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat și avocat, cu delegație la dosar pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 95 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea nr. 29/28.10.2008 a Colegiului de Conducere a Curții de APEL ALBA IULIA, prin participarea d-nei judecător - -, pentru prezenta ședință de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul intimatului pârât depune la dosar, adresa 3233/31.10.2008 a SC SA Sibiu, prin care se arată că imobilul în litigiu este folosit dintotdeauna de către intimații pârâți.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentului reclamant - avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu ca instanță de apel.
Arată faptul că pârâtul a făcut modificări la imobilul în litigiu, fără acordul tuturor coproprietarilor, construind un garaj, și triplând suprafața ocupată din curtea proprietate comună, încălcând astfel dreptul de proprietate al coproprietarilor. Arată faptul că instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unui raport de expertiză în cauză, cu obiectivul măsurării magaziei și care să lămurească modificările aduse acesteia, ceea ce nu s-a procedat.
In consecință, solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru administrarea probei cu efectuarea unui raport de expertiză.
Mandatarul pârâților intimați - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamant, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate în apel, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanțe la dosar.
Arată faptul că nu s-au făcut schimbări majore a imobilului de către pârâți, ci doar s-a consolidat prin lucrări de reparații un șopron care exista, și pe care pârâtul o folosește de când era chiriaș. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 129 cod procedură civilă, respectând principiul disponibilității în procesul civil, principiu ce presupune că nici instanța de judecată nu poate modifica obiectul litigiului, astfel că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, și în mod corect instanța de apel a casat hotărârea instanței de fond, pe acest considerent. De altfel, și din schița depusă la dosar precum și adresa SC SA Sibiu, rezultă că pârâții nu pot fi obligați în a demola ceva ce nu au construit, ci doar au făcut reparații.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 6191/2007 Judecătoria Sibiua respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul privind obligarea acestuia la demolarea construcției ridicate fără acordul săi pe proprietatea comună, excepție invocată de pârât.
Pe fond a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligat pârâtul la refacerea acoperișului construcției ridicate pe terenul comun, astfel încât să nu stânjenească edificatele învecinate.
In argumentarea soluției pronunțate instanța de fond a stabilit că părțile sunt colocatari ai imobilului din Sibiu,-, fiecare având în proprietate un apartament, curtea fiind în indiviziune.
Apartamentul pârâtului compus din două camere și anexe de 152 mp este înscris în CF individual 50.487, nr. top. 796/V, 797/ Magazia din litigiu este deținută de pârât din 1973, iar modificările care i-au fost aduse sunt neesențiale, pereții fiind tot din lemn, pe care s-a montat un acoperiș din plăci ondulate, a conchis aceiași instanță. Terenul curții și cel de sub edificate de 766 mp este în indiviziune, aspect care impune unele restrângeri ale exercitării atributelor dreptului de proprietate, în sensul că modificările de construcție impun acordul celorlalte persoane coindivize. In speță, chiar dacă între părți există animozități și pârâtul nu a obținut acordul tuturor coproprietarilor terenului, soluția de a demola nu este una echitabilă ci cu caracter excesiv a conchis aceiași instanță.
Pentru că doar i parte de mici dimensiuni afectează garajul numitului, la nivelul acoperișului, s-a dispus refacerea acestuia în aceste limite.
Acțiunea nu poate fi astfel considerată ca fiind inadmisibilă pentru că nu s-a obținut autorizația de demolare pentru că reclamantul a uzat de calea dreptului comun și nu de dispozițiile art. 27 din Legea 50/1991 R, care este una cu regim juridic special.
Impotriva sentinței civile nr. 6191/2007 a Judecătoriei Sibiu au declarat apel ambele părți.
1.Reclamantul, prin apelul declarat, a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost investită prima instanță, motivat de faptul că greșit a fost construit fără acordul coproprietarilor.
2. Pârâtul a solicitat admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii, pentru că în primul rând nu exista un petit de maniera în care a fost admisă parțial acțiunea.
Pe de altă parte excepția inadmisibilității acțiunii era întemeiată, dat fiind faptul că acțiunea nu a fost formulată de toți coproprietarii și nu exista nici autorizație de construcție.
Prin decizia civilă nr. 167/2.06.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, a fost admis apelul pârâtului, schimbându-se în totalitate sentința apelantă cu consecința respingerii acțiunii.
A fost respins prin aceiași decizie apelul reclamantului.
Pentru a pronunța decizia menționată s-a reținut în considerente că potrivit art. 129 alin. ultim cod procedură civilă, părțile determină limitele judecății și obiectul cauzei, aspect consacrat de principiul disponibilității în procesul civil.
In speță, acțiunea viza obligarea pârâtului la demolarea construcției edificată fără consimțământul tuturor coindivizarilor pe terenul comun, astfel că obligarea la refacerea parțială a acoperișului echivalează cu o schimbare a obiectului cauzei, instanța de fond dând în concret ce nu s-a cerut - ultra petita.
In acest context apelul pârâtului a fost admis, respingându-se în totalitate acțiunea reclamantului.
Cât privește apelul reclamantului s-a stabilit la momentul dobândirii apartamentului de către pârât, șopronul a cărei demolare se solicită există, fiind refăcut din cauza vechimii.
De altfel acțiunea a fost formulată doar de un singur coproprietar, respectiv reclamantul în cauză, care la acel moment, a acceptat starea de fapt actuală, șopronul făcând parte dintre anexele cumpărate de la pârât. Acțiunea în demolare ar însemna o sancțiune severă prin care s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtului, garantat de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, fiind un act de dispoziție asupra bunului respectiv, acțiunea în demolare se impunea a fi promovată de toți coproprietarii.
In acest context apelul reclamantului a fost respins.
Impotriva deciziei civile nr. 167/02.06.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând în principal, modificarea acesteia în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
In subsidiar s-a cerut casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In expunerea de motive se arată, în esență, că dacă instanța de apel nu avea suficiente elemente prin care să stabilească dacă a fost ocupat din terenul coproprietatea părților, se impunea să dispună efectuarea unei expertize prin care să fie identificată acea magazie.
In acest context, singura soluție care se impune este de casare a deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului în vederea administrării acelei probe, conform art. 295 alin. 2 cod procedură civilă.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 9 cod procedură civilă și art. 312 alin. 5 cod procedură civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, decizia din apel fiind una judicioasă în contextul în care potrivit art. 129 alin. ultim cod procedură civilă, părțile determină limitele judecății și obiectul cauzei.
Textul consacră principiul disponibilității, care impune inclusiv instanței de judecată să respecte limitele investirii prin obiectul cauzei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art. 304 punct 9 și art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
Evident obiectul cauzei consta în obligarea pârâtului la demolarea unei magazii pretins a fi edificată pe terenul aflat în coproprietate indiviză. Ori, potrivit art. 129 alin. ultim cod procedură civilă, părțile determină limitele judecății și obiectul acțiunii, text care evident consacră principiul disponibilității în procesul civil, potrivit căruia instanțele nu pot hotărî decât în limitele investirii sale.
Acțiunea în demolarea construcției edificată pe un teren indiviz impune evident unanimitatea tuturor coindivizarilor, așa cum în mod corect a stabilit instanța de apel. In cauză, acțiunea a fost formulată doar de reclamant. Evident, fiind un act de dispoziție ce rezidă din atributele dreptului de proprietate, acțiunea se impunea a fi formulată de toți coproprietarii.
Prin urmare, sub acest aspect criticile nu sunt fondate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 punct 9 cod procedură civilă, invocate de recurent ca temei de drept.
Nu sunt incidente nici cerințele impuse de art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, care să justifice casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, textul prevăzând situații exprese care să-i impună o atare soluție, care nu se regăsesc în speța de față.
De fapt aspectul invocat de reclamantul recurent, respectiv de efectuare a unei expertize tehnice pe care de altfel nu a solicitat-o în nici una din fazele procesului, nu se circumscrie dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente recursul de față este nefondat în baza art. 312 alin. 1 cod procedură, și urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 407/06.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 167/2.06.2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6. XI.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/10.12.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
