Speta Legea 10/2001. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176/A/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către contestatorii și, împotriva sentinței civile nr. 665/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru contestatori, consilier juridic cu delegație la dosar pentru intimata SC SA Sibiu și avocat cu delegație la dosar pentru intimații, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul contestatorilor apelanți - avocat depune la dosar copie a Ordinului Prefectului Jud. Sibiu nr. 86/2008 privind trecerea în proprietatea actualului proprietar al locuinței, a unei suprafețe de teren proprietatea Statului Român, situat în intravilanul Municipiului Sibiu, și dovada că acesta a fost atacat cu plângere, copie a sentinței penale nr. 38/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr-. In raport de actele depuse la dosar, solicită suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea plângerii formulate.
Mandatarul intimaților - avocat, învederează instanței că nu sunt aplicabile prevederile art. 244 pct. 1 cod procedură civilă, nu s-a făcut dovada unei judecăți aflate pe rolul instanței, ci doar o cerere prin care a fost atacat un act administrativ într-o procedură administrativă, necontencioasă. In consecință, se opune suspendării prezentei cauze.
Reprezentantul intimatei SC SA - consilier juridic, achiesează la concluziile formulate de mandatarul intimaților, opunându-se suspendării prezentei cauze.
Instanța, deliberând, respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată de contestatorii apelanți prin avocat, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 244 pct. 1 cod procedură civilă, neexistând o altă judecată pe rolul instanței, cu privire la aceleași părți.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul contestatorilor - avocat, solicită admiterea apelului cu privire la capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de teren rămasă în proprietatea statului, așa cum reiese din înscrisuri și din rectificarea cărții funciare. Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate și a prevederilor legale incidente, deoarece evidențele tabulare sunt neconforme cu realitatea juridică și nu există în cauza de față autoritate de lucru judecat, așa cum a reținut în mod greșit instanța de fond. In ceea ce privește excepția prescripției dreptului reținută, arată că nu este reală, întrucât termenul pentru atacarea dispoziției curge de la emiterea acesteia de către Primar și comunicare cu părțile, ori numai unuia dintre contestatori i-a fost comunicată, celălalt fiind în termenul legal de 18 luni care curge de la comunicarea hotărârii. Cu privire la contractele de vânzare - cumpărare încheiate între SC SA și fam., arată că acești intimați dețin în proprietate doar suprafața de 54 mp care ulterior, s-a modificat la 112 mp, fără nici un suport juridic. Se arată că această modificare a suprafeței tabulare s-a făcut în baza art. 33 din HG 20/1997, act normativ care nu are nici o legătură cu Legea nr. 112/1995, în baza căruia intimații au devenit proprietari asupra unui apartament din imobilul în litigiu. In consecință, solicită anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între intimați, întrucât modificările aduse au fost făcute fără nici un suport legal. Critică acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât apelanții contestatori nu au fost în culpă procesuală, astfel că solicită cenzurarea acestora în sensul anulării lor. Cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Reprezentantul intimatei pârâte SC SA - consilier juridic, pune în fața instanței, concluzii de respingere a apelului formulat de contestatori.
Mandatarul intimaților - avocat, arată faptul că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că cererile formulate de contestatori sunt nelegale, întrucât o suprafață de teren solicitată de către aceștia nu mai este în proprietatea statului, așa cum susțin, deoarece a fost vândută intimaților și - foști chiriași ai imobilului în litigiu. Cu privire la cealaltă suprafață solicitată aceasta este în proprietatea intimaților, prin contract încheiat de vânzare - cumpărare, iar acesta nu poate fi desființat întrucât acțiunea este prescrisă față de Legea 10/2001, iar pe calea dreptului comun poate fi revendicat doar dreptul de proprietate ce nu a fost legal înstrăinat. In ceea ce privește suprafața de 112 mp aflată în proprietatea intimaților, această cotă este aferentă cotei pe care intimații o dețin din întregul imobil, respectiv 1/3.
In ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat de intimații, acesta este prescris, potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001. Este nefondat și capătul de cerere privind exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea apelanților a fost respinsă în totalitate, astfel că aceștia sunt căzuți în pretenții.
Pentru considerentele arătate și expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei,
Contestatorii apelanți prin avocat depun la dosar note de ședință.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 29 mai 2006, contestatorii și au solicitat:
1- anularea Dispoziției nr. 740/17.04.2006 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului teren și construcții, situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, și s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită sub Ordinul Cancelariei Primului Ministru, acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilul respectiv. Totodată, au solicitat:
2-să se constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr. 425/1996, încheiat de L Sibiu cu pârâții și, întrucât părțile au fost de rea- credință la încheierea contractului;
3-compararea titlului de proprietate al reclamanților, cu titlu de proprietate al pârâților - persoane fizice, dacă va fi respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu privire la imobil;
4-să fie obligați pârâții să predea și să lase reclamanților în deplină proprietate, imobilul în litigiu.
Tribunalul Sibiu - Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1200/17.10.2006, a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a capetelor de cerere 3 și 4 din contestația reclamanților și a respins capetele de cerere 1 și 2 din acțiune, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții contestatori sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, iar cu privire la valabilitatea contractului încheiat, în temeiul Legii nr. 112/1995, prin care pârâții au dobândit imobilul, operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1249/27 martie 2003 - Secția civilă. Cu privire la capetele 3 și 4 din acțiune, tribunalul a motivat că, acestea sunt cereri de drept comun iar competența de soluționare revine, potrivit art. 1 cod procedură civilă, Judecătoriei Sibiu.
Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, prin decizia nr. 68/A/9.02.2007 a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu, cu aceiași motivare ca și a primei instanțe.
Impotriva deciziei din apel, au declarat recurs contestatorii, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 7119/29.10.2007 pronunțată de ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală. A fost casată decizia atacată și sentința civilă nr. 1200/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu - ca instanță de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a motivat că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul în lipsa unuia dintre reclamanți, care nu a fost prezent pentru a-și exprima poziția față de excepția competenței materiale de judecare a cererii de anulare a contractului de vânzare - cumpărare. Procedând în acest mod a încălcat dreptul de apărare al reclamantului, care nu a fost în măsură să pună concluzii la un termen de judecată pentru care a fost legal citat.
Instanța de apel, confirmând hotărârea primei instanțe, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod procedură civilă. Imobilul în litigiu, după preluarea de către stat, a fost înstrăinat foștilor chiriași iar reclamanții au înțeles că odată cu contestarea dispoziției emise de Primar să atace cu acțiune în nulitate și actul juridic de înstrăinare, demers reglementat expres de art. 46 și 47 din Legea nr. 10/2001, și care nu poate fi calificat ca fiind de drept comun, și de competența judecătoriei în primă instanță, așa cum greșit au hotărât instanțele în cauză. Instanța supremă a motivat că Legea 10/2001 nu prevede norme de competență diferite, astfel că atât acțiunea în nulitate cât și contestația împotriva dispoziției prin care s-a refuzat restituirea bunului în natură, trebuie soluționată împreună de aceiași instanță, jurisdicția de fond pornind de la tribunal - Secția civilă. Scopul acestei reglementări constă în rezolvarea cu celeritate și într-un termen rezonabil a cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, sau de acordare a altor măsuri reparatorii prevăzute de lege.
In rejudecarea cauzei, Tribunalul Sibiu - Secția civilă prin sentința civilă nr. 665/12.06.2008 a respins contestația formulată de contestatorii și în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Primăria Municipiului Sibiu, A luat act de renunțarea la judecată de către față de capetele de cerere privitoare la compararea titlurilor și predarea posesiei și proprietății imobilului din CF 12059 Sibiu, nr. top. 5317/1/2/1. Au fost obligați contestatorii la cheltuieli de judecată de 10.285 lei către pârâții și G, în toate fazele procesuale.
In motivarea sentinței, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 740/2006 Primarul Municipiului Sibiu a respins cererea de restituire în natură a imobilului construcții cu teren situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, înscris în CF 12059 Sibiu, nr. top. 5317/1/2/I formulată de persoanele îndreptățite și, și s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de titluri de despăgubire.
Conform CF 12059 Sibiu, nr. top. 5317/1/2 ( ) - loc de casă cu casă, cu patru apartamente, proprietari au fost Junior și. Imobilul a suferit dezmembrări și anterior preluării lui de către Statul Român prin Decretul nr. 223/1974, și ulterior acestui decret. Ulterior preluării de către Stat a imobilului de sub, cu nr. top. 5317/1/2 - construcții și teren în suprafață de 361,5 mp, a fost operată o nouă dezmembrare în trei apartamente, respectiv cu nr. top. 5317/1/2/I transcris în CF 42681 Sibiu, și care a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 pârâților; nr. top. 5317/1/2/II - apartament în corp A ce s-a transcris în CF 42682 și a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 lui, dar ca urmare a anulării titlului acestuia imobilul a fost restituit contestatorilor din prezenta cauză, prin dispoziția nr. 1217/2004 a Primarului Municipiului Sibiu; nr. top. 5317/1/2/III - apartament situat în corp
Părțile comune indivize potrivit CF colectiv 12059 Sibiu se compun din: teren clădit și neclădit de 361,50 mp, în cotă de 30,9% pentru apartamentul 1, cota de 32,5 % pentru apartamentul 2, și 36,6% pentru apartamentul 3, racordurile la apartament și în curte, împrejmuirea.
In rejudecare, contestatorii și au precizat acțiunea, și în contradictoriu cu pârâta SC SA Sibiu, solicitând:
-anularea parțială a Dispoziției nr. 740/2006 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, în ce privește suprafața de teren nerestituită, rămasă în proprietatea statului;
-constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare - cumpărare nr. 425/1996 în ce privește suprafața de teren de 58 mp;
-rectificarea CF 4268 Sibiu, nr. top. 5317/1/2/ în sensul de a se constata că pârâții au drept de proprietate doar pe terenul de sub construcții, respectiv 54 și nu 112 mp.
a renunțat la capetele de cerere privitoare la compararea titlurilor, aspect de care instanța a luat act.
Instanța a respins ca nesusținută capetele de cerere menținute de, cu privire la petitele care vizau compararea titlurilor și predarea proprietății și posesiei imobilelor, ca nesusținute întrucât reprezentantul acesteia a arătat că le va valorifica, printr-o acțiune separată.
Tribunalul a reținut că din întreaga suprafață a terenului imobilului în litigiu, cota de 30,9% din 361,50 mp reprezintă 112 mp, astfel că în CF, cota indiviză a fost în mod legal materializată la suprafața de 112 mp și nu de 54 mp. Anularea contractului sau nulitatea absolută invocată trebuie să se înscrie în prevederile Legii 10/2001, deoarece litigiul cu care este sesizată instanța are ca obiect principal nulitatea Dispoziției nr. 740/2006, iar situația menționată vizează nulitatea contractului nr. 425/1996, astfel că operează două excepții, respectiv: prescripția dreptului la acțiune și puterea lucrului judecat. Prescripția dreptului la acțiune a fost motivată pe prevederile art. 45 din Legea 10/2001, față de acțiunea depusă de către contestatori la data de 29.05.2006. Puterea lucrului judecat s-a reținut ca operând în cauză deoarece contestatorii au mai atacat contractul 425/1996 însă în termenul prevăzut de Legea 10/2001 - art. 45, iar prin sentință irevocabilă, contractul a fost menținut ( sentința civilă nr. 149/2001, decizia civilă nr. 139/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA, decizia civilă nr. 1249/2003 a ICCJ). Contractul a mai fost atacat și în anul 2004, iar prin sentința civilă nr. 167/2004 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea, reținând excepția autorității de lucru judecat.
In această situație, întrucât titlul, respectiv contractul de vânzare - cumpărare nr. 425/1996 fiind valid, nu poate opera rectificarea încheierii de întabulare, nefiind îndeplinite prevederile art. 35 din Legea nr. 7/1996.
Cu privire la capătul de cerere referitor la compararea titlurilor, chiar dacă nu s-a susținut, instanța a apreciat că, față de prevederile Legii nr. 213/1998 - art. 6, o asemenea acțiune este inadmisibilă și în afara legii speciale, care creează cadrul legal de restituire a imobilelor preluate fără titlu.
Nemaifiind posibilă restituirea în natură, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 10/2001, instanța a apreciat că dispoziția atacată a fost legal întocmită.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, și anularea Dispoziției nr. 740/2006 pentru nerestituirea suprafeței de teren rămase în proprietatea statului, așa cum reiese din înscrisuri, rectificarea CF 42681, nr. top. 5317/1/2/I și constatarea faptului că pârâții au obținut doar suprafața de 54 mp cu titlu - drept de proprietate asupra terenului de sub construcție, conform art. 33 din HG 20/1996. Solicită ca în urma rectificării, diferența de suprafață să fie din nou trecută în proprietatea statului, evidențiată în CF-ul colectiv al clădirii, pentru a fi apoi restituită contestatorilor.
Apelanții critică obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, din prima fază procesuală, întrucât ICCJ a găsit întemeiate apărările lor, și neîntemeiate apărările părților adverse. Pârâții puteau achiesa la solicitările contestatorilor de ordin procesual, astfel că litigiul s-ar fi putut reîntoarce spre rejudecare încă din faza apelului, fără dezbatere contradictorie. Totodată, apelanții critică și cuantumul excesiv al cheltuielilor de judecată acordat de Tribunalul Sibiu prin sentința nr. 665/2008.
Față de sentința tribunalului din rejudecare, apelanții arată că au renunțat la petitul comparării de titluri și au solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției nr. 740/2006, pentru nerestituirea suprafeței de teren de 49,5 mp rămasă în proprietatea statului, cât și clarificarea situației juridice asupra suprafeței de teren dobândită de fam. prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 425/1996, fie printr-o anulare parțială a contractului, fie pe calea unei acțiuni în rectificare. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale dreptului pretins, peste ceea ce a fost stipulat în contractul de vânzare menționat. Acest contract prevede vânzarea a doar 54 mp cu titlu drept de proprietate asupra terenului de sub construcții, conform art. 33 din HG 20/1996, și nu o suprafață de 112 mp, cum în mod fals cuprinde exemplarul de contract depus la biroul de CF Sibiu. Exemplarul de contract depus la CF, diferă de exemplarul aflat în evidențele SC SA, în ce privește suprafața de teren.
Acest aspect solicită apelanții să fie analizat, respectiv dreptul lor de proprietate, asupra suprafeței de teren prin prisma art. 480 cod civil, și a deciziei nr. 539/04.06.1953 a Colegiului Civil al Tribunalului Suprem, cererea lor fiind imprescriptibilă. Invocă decizia nr. 33/09.01.2008 pronunțată de ICCJ în dosar 60/2007, într-un recurs în interesul legii, în care s-a statuat că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între Legea 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate în măsura în care nu se aduce atingere securității raporturilor juridice.
Totodată apelanții solicită și restul de teren rămas în proprietatea statului, care ar fi trebuit să le fie restituite odată cu refacerea dreptului de proprietate asupra unuia din cele trei apartamente, de care au fost deposedați abuziv.
Susțin că evidențele tabulare nu sunt conforme cu realitatea juridică, astfel că se impune rectificarea lor.
Contestatorii consideră că instanța s-a pronunțatextra petitarespingând capătul de cerere referitor la compararea de titluri, în condițiile în care au renunțat la acest capăt, în fața instanței de fond.
In drept se invocă Legea 10/2001, art. 480 civil, art. 35 din Legea nr. 7/1996, Deciziile 539/1953 și 33/2008 ale instanței supreme.
S-a depus în probațiune copie după contractul de vânzare - cumpărare nr. 425/1996.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, susținând nelegalitatea cererilor formulate de contestatori, întrucât cei 49,5 mp au fost vânduți de Statul Român fam. iar cei 58 mp sunt în proprietatea intimaților, dobândiți prin contract. Capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 425/1996 susțin că este prescris potrivit art. 45 din Legea 10/2001, iar pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 149/2001 a Tribunalului Sibiu, menținută prin decizia civilă nr. 139/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA, irevocabilă prin decizia nr. 1249/2003 a ICCJ, a fost respinsă acțiunea contestatorilor pentru anularea contractului de vânzare - cumpărare a intimaților. Cu privire la cheltuielile de judecată, intimații susțin că instanța a aplicat corect prevederile art. 274 cod procedură civilă.
Intimații au depus copia contractului de vânzare - cumpărare, și încheierea de întabulare nr. 17586/16.04.2008 privitor la cota de 36,60% din 361,5 mp înscris în CF 42679 Sibiu, top. 5317/1/2/II în favoarea numiților și. A fost depusă copia Ordinului nr. 86/11.02.2008 emis de Instituția Prefectului jud. Sibiu, prin care a fost trecut în proprietatea numiților și, cota de 36,60% din 361,50 mp, din imobilul înscris în CF 42679 Sibiu, nr. top. 5317/1/2/III în suprafață totală de 361,50 mp, amplasat administrativ în Sibiu,-, jud. Sibiu. La data de 5 2008 contestatorii au depus la Instituția Prefectului, solicitare de revocare a Ordinului nr. 86/2008.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Cu privire la suprafața de teren de 58 mp, care potrivit susținerilor apelanților o au în plus intimații, Curtea reține că susținerea este nefondată. Astfel, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 425/1996, care a fost depus la cartea funciară, intimații au dobândit dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcției, în suprafață de 112 mp. Acest contract a fost înscris în CF.
Atâta timp cât actul a stat la baza înscrierii în CF este valabil, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de DL 115/1938 dar nici ale Legii nr. 7/1996, pentru rectificarea înscrierii.
Este adevărat că în dosarul de apel au fost depuse două copii ale contractului de vânzare - cumpărare nr. 425/1996 și în unul dintre ele este menționată suprafața de teren aferentă construcțiilor, cumpărată de pârâții intimați, ca fiind de 54 mp, iar în celălalt contract care a și fost depus pentru întabulare, este înscrisă suprafața de 112 mp. In lipsa unei constatări ca fiind fals a înscrisului în care se menționează suprafața de 112 mp, instanța va reține acest înscris ca valabil. Nici una dintre părțile contractante ale acestui contract nu a invocat o înscriere falsă, astfel că nu poate fi luată în considerare o asemenea afirmație făcută de o terță parte.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut instanța de fond, prin această solicitare de rectificare a suprafeței de carte funciară, de fapt contestatorii solicită modificarea contractului sau constatarea ca nul a acestuia pentru o porțiune din teren, în condițiile în care față de prevederile art. 45 din Legea 10/2001, indiferent de cauza de nulitate, asemenea acțiuni puteau fi formulate doar în termen de 18 luni de la data apariției legii. Acțiunea de față a fost depusă în 29 mai 2006, deci mult peste termenul de decădere expres prevăzut de lege. Sub un alt aspect, contractul de vânzare - cumpărare nr. 425/1996 a fost supus cenzurii instanței, prin prisma Legii 10/2001, stabilindu-se ca autoritate de lucru judecat valabilitatea acestuia.
Imprejurarea că temeiul de drept al înstrăinării suprafeței de teren solicitate de contestatori, așa cum este menționat în contractul de vânzare - cumpărare, este corect sau greșit indicat, este lipsită de relevanță în contextul legal stabilit.
Invocarea art. 480 cod civil de către contestatori, respectiv a dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 58 mp, suprafață care este în proprietatea pârâților, este neavenită, contestatorii neavând un drept de proprietate actual asupra acestei porțiuni din imobil. Mai mult decât atât, contestatorii au arătat expres că au renunțat la capătul de cerere, de comparare de titluri, astfel încât oricum nu se poate analiza care dintre titluri este mai caracterizat. In ceea ce privește restul de teren, care se susținea că a rămas în proprietatea Statului, solicitarea și afirmația nu mai este de actualitate față de Ordinul Instituției Prefectului nr. 86/2008, în vigoare, și de întabularea acestui drept de proprietate în favoarea numiților și. Această solicitare a apelanților este în prezent lipsită de obiect.
Tribunalul în mod corect a respins capătul de cerere privitor la compararea de titluri, față de faptul că nu a renunțat expres la renunțarea acestui capăt de cerere și a celui de revendicare, iar apărătorul său, nu a avut mandat expres să renunțe la judecarea acestor petite.
In ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere considerentele reținute de ICCJ, sunt aplicabile prevederile art. 274 cod procedură civilă, în sensul că partea căzută în pretenții trebuie să suporte cheltuielile, chiar dacă dosarul este în rejudecare. In mod corect Tribunalul a avut în vedere la stabilirea acestor cheltuieli toate spezele suportate de intimați până la rejudecarea cauzei.
In temeiul art. 274 cod procedură civilă, contestatorii apelanți vor fi obligați să plătească intimaților, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorii și, împotriva sentinței civile nr. 665/12.06.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, pronunțată în dosarul civil nr-.
Obligă pe contestatorii apelanți să plătească intimaților G și, suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.XI.2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
8 EX/26.11.2008
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
